CEDO: Pedepsirea unui jurnalist pentru difuzarea opiniilor altuia nu ar trebui să aibă loc fără motive foarte întemeiate.

În hotărârea de astăzi a Camerei în cauza Ringier  Axel Springer Slovacia,  a.s. împotriva Slovaciei (nr. 4) (cererea nr. 26826/16), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în unanimitate, că a existat: o încălcare a articolului 10 (libertatea de exprimare) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cazul se referea la o  emisiune de televiziune în care un celebru cântăreț și-ar fi exprimat sprijinul pentru  legalizarea  marijuanei, iar jurnalistul ar fi părut să fie de acord cu el, ceea ce ar fi dus la amendarea radiodifuzorului.

Curtea a constatat în special că jurnalistul nu intenționase să laude marijuana sau să incite la utilizarea acesteia, ci doar să raporteze opiniile unei celebrități cu privire la un subiect de interes public. Prin urmare, amenda emisă a fost disproporționată și nu a fost necesară într-o societate democratică.

Fapte principale

Reclamanta,  Ringier  Axel Springer Slovacia,  a.s.( cunoscută în prezent ca News and MediaHolding,  a.s.), este o societate slovacă care a fost înființată în 1990 și este înregistrată la Bratislava.

La 13 iulie 2012, compania reclamantă a pus pe serviciul său de streaming un program  numit “[X.] la [premiile muzicale]: A vrut să șocheze când [a fost recunoscător] pentru iarbă?” pe serviciul său de streaming. X este o cântăreață slovacă populară. În  program au existat clipuri cu X. fumând, împreună cu un interviu în care jurnalistul a spus: “Această iarbă este deja bine cunoscută poporului slovac, nu este nevoie să fie prezentată”. X. a răspuns: “Sunt recunoscător pentru ierburile verzi magice. Aș schimba. Aș interzice alcoolul și aș permite marijuana.”; jurnalistul a râs ca răspuns.

Au fost inițiate proceduri administrative împotriva societății reclamante ca urmare a acestui  program, fiind fiindamendate în 2012 pentru încălcarea interdicției de promovare a consumului de droguri.

În urma unei proceduri judiciare în care societatea reclamantă a susținut că nu a aprobat opiniile lui X., decizia inițială a fost anulată. O a doua decizie împotriva societății reclamante a fost emisă de Consiliul Audiovizualului în 2014. Societatea reclamantă a făcut apel. Această decizie a fost confirmată  de către Curtea Supremă, care în raporta cu jurisprudența Curții, a statuat că societatea reclamantă “trebuia să poarte răspunderea obiectivă (strictă) pentru modul de prelucrare a informațiilor și a conținutului acestora, ceea ce nu ar fi trebuit să încalce cadrul constituțional și juridic pentru protecția societății”.

O plângere constituțională ulterioară a societății reclamante a fost respinsă ca vădit  nefundată.

Plângeri și procedură

Invocând articolul 10 (libertatea de exprimare) din Convenție, reclamanta s-a plâns că tragerea sa la răspundere pentru conținutul unuia dintre programele sale i-a încălcat drepturile. Cererea a fost depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 11 mai 2016.

Decizia Curții

Articolul 10

Societatea reclamantă a susținut că s-a limitat să prezinte opiniile lui X. pentru a informa publicul cu privire la o chestiune de interes public. Tribunalul a admis existența unei ingerințe în libertatea de exprimare a societății reclamante și, prin urmare, a decis să stabilească dacă ingerința fusese necesară într-o societate democratică. Tribunalul a subliniat în special faptul că declarațiile nu fuseseră făcute chiar de societatea reclamantă, ci de un artist într-un interviu. Având în vedere importanța sa pentru democrație, Curtea a reiterat faptul că jurnalismul face obiectul protecției articolului 10 în anumite limite. Pedepsirea unui jurnalist pentru difuzarea opiniilor altuia nu ar trebui să aibă loc fără motive foarte întemeiate.

Curtea a observat că  programul în cauză a avut loc într-un eveniment de actualitate și a contribuit la o dezbatere de interes public. Curtea nu crede că jurnalistul intenționase să laude marijuana sau să incite la folosirea ei. Aceasta a afirmat că interpretarea schimbului de replici de către instanțele naționale a fost deosebit de rigidă, fără o evaluare necesară a tuturor factorilor relevanți. Nu s-a demonstrat că societatea reclamantă a acționat cu rea-credință sau în mod iresponsabil.

În concluzie, Curtea a constatat că amenda a fost disproporționată și nu era necesară într-o societate democratică, ceea ce a condus la o încălcare a Convenției.

Satisfacție justă (articolul 41)

Curtea a statuat că Slovacia urma să plătească reclamantei 500 de euro (EUR)  pentru un prejudiciu material, 2 600 de euro pentru prejudiciul moral și 10 317 euro pentru cheltuieli de judecată și costuri.

Hotărârea este disponibilă numai în limba engleză.

Comments

comentarii