Avocata Manuela Gornoviceanu, colegă de firmă cu Robert Roșu si foarte activă pe Facebook după condamnarea acestuia, a postat de Crăciun următorul text:
“Deci, hai s-o spunem pe-a dreaptă! Procurorii si judecatorii penaliști nu ne suportă. Sa nu ne alintăm.
Că, din motive de rudenie, afinitate, colegialitate pe la facultăți, mai vorbeste unul sau altul cu noi, e altă treabă, altă mancare de pește. Că unul, doi dintre noi e respectat uneori, iar e alta treabă. Dar, in general, cel puțin prin sălile de penal, se simte un ușor dispret si mai ales, lipsa totală a interesului real pentru apărare.
Procurorii sau judecătorii diferiti de acest model sunt catalogați imediat ca prieteni cu “dușmanul”.
Degeaba repeți ca orice persoana are drept la apărare, cu cât esti mai implicat, cu atât mai judecat laolaltă cu clientul, indiferent că a făcut sau n-a făcut ceva.
Tragedia poveștii este nu doar că o pațesti tu, ci mai ales că omul ăla nu mai are nicio sansă. Ca in jocurile video când ii iei arma inamicului și-l executi.
O alta nebunie este că, la un moment dat, chiar torționarul devine victima care are nevoie de ajutor. Și tot incerci să pricepi de ce nu e in stare sa se pună in locul celuilalt de la bun inceput si nu ai cum.
Totusi, dupa niște mulți ani de intrebări ajungi sa ai niște răspunsuri:
1. Nu oricine poate fi judecător. Asta nu-i o meserie ca oricare alta. Trebuie echilibru, intelepciune, empatie, inteligentă, lipsa oricarui complex, educatie si multe altele. Unii au așa ceva la 25 de ani, dar cei mai multi nu. Si te fură peisajul, chit ca asta inseamna sefii, mentorii sau entuziasmul tinereții, dorința de a schimba o lume pe care crezi că o ințelegi;
2. Educația juridica. Aici a mai sarit cineva la gâtul meu deunazi, luând foarte personal niște exprimari ale unor idei, ceea ce sper să nu se repete fiindcă nu vorbesc acum despre x sau y, oameni pe care ii cunosc sau nu, ci despre ce am ințeles din viata asta profesionala, destul de lunga si incercată. Revenind, nu poti educa tinerii magistrati că avocatii sunt dușmani. Nu poți pica la interviu la inm pe un absolvent pe care il intrebi ce hobby are, iar cand iți spune că a facut chitara tu sa-i intinzi portmoneul si sa-i spui “Ești lăutar? Cantă!”. Cand vezi că-ti iese asa ceva constant din gură, renunți, nu corupi un sistem intreg doar pentru ca ai gura mare, iar ceilalti sunt prea eleganti. Școala juridica trebuie sa fie mai mult, ttebuie sa fie despre oameni si despre vieți, despre dreptate. Iar oamenii sunt vii, acolo, in fața ta, dacă nu au greșit lasa-i, nu-i transforma in trofee. Dacă au gresit, ajuta-i sa se indrepte, să-si asume, sa inteleagă, dă-le a doua sansă ca nu sunt toti criminali sau violatori.
3. Intelegerea greșita a conceptului de coruptie. Cumva, corupția sistemica la noi nu e pedepsita nicicum. La noi corupția = spaga. Ei bine, nu e asa. Corupția este orice interventie asupra unui sistem care il face sa se abata de la scopul original, moral si integru, cu sau fără foloase. Or, ce credeti ca se jntampla acum? Cum de sunt atacate concertat constitutiile, drepturile si libertatile? Credeti ca e gratis? Dar toate functiile, beneficiile, fondurile unde se duc? Credeti ca mult discutatul abuz in serviciu este vreodata pedepsit cand afecteaza privatii? Nu prea.
4. Obedienta. Se pare ca iti merge bine doar daca te aliniezi la cerintele zilei. Judecatorul nu are voie sa fie obedient. El este, prin ipoteza, opusul obedientului, fatarnicilui.
5. Justitiarismul. Doar legea, numai legea, pedepseste. Nu o poti completa ca e proastă sau neindestulatoare. Ăsta e un miraj, e ca un drog pentru cineva nepregatit să tina piept tentatiilor. Nimeni nu e Dumnezeu, legalitatea este conceptual construită ca sa te impiedice să creezi legea, ca sa inlature arbitrariul si sa prevină abuzul. Respect-o!
Viață de avocat! Ce scriu eu in ziua de Craciun…
