Ce efecte are Decizia 430 a ÎCCJ în dosarele de evaziune și cum s-a ajuns la ea

Decizia 430/2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a ÎCCJ a stârnit reacții puternice. Clujust vă prezintă efectele în urma discuțiilor cu avocați din astfel de dosare.

Politicieni din USR, între care deputatul avocat Alexandru Paul Dimitriu, și Ludovic Orban au sărit că ”scapă toți evazioniștii” și că se ”retrimit la procurori toate dosarele de evaziune aflate în judecată care nu au efectuată o expertiză”

Avocații consultați de Clujust, care intră în dosare de evaziune, arată că nu toate dosarele se vor întoarce la parchet, cum strigă unii, căci în unele deja instanțele au dispus efectuarea de expertize de specialitate. Tocmai de aceea a fost sesizat completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la ÎCCJ pentru că instanțele interpretau diferit prevederea introdusă în 2024 în Legea privind combaterea și evaziunii fiscale.

De asemenea, în dosarele aflate pe rol, care au trecut de faza camerei preliminare, judecătorii pot dispune efectuarea expertizei, fără a întoarce dosarul la parchet. Doar în cele aflate în cameră preliminară, judecătorii vor constata neregularitatea rechizitoriului și vor restitui dosarele la parchet pentru a le remedia. În cauzele aflate în urmărire penală la parchet, procurorii vor trebui să apeleze la experți, dacă vor ca dosarele să reziste în instanță. Până acum, se întocmea un raport de către un specialist din cadrul Parchetului.

Prevederea cu expertiza provine dintr-un amendament al Laurei Vicol

Potrivit G4media.ro, proiectul care a modificat Legea privind evaziunea, inițiat de Ciolacu și Ciucă, a fost depus la Senat pe 12 decembrie 2023, iar pe 18 decembrie a și fost votat. A doua zi, pe 19 decembrie, proiectul a ajuns la Camera Deputaților, mai exact în Comisii, acolo unde se pot depune amendamente, care se includ în raportul înaintat Plenului.

Conform raportului, președinta de atunci Comisiei Juridice, Laura Vicol, a propus un amendament care stipula că prejudiciul în dosarele de evaziune fiscală, pe care făptașul e de acord să-l plătească ca să scape de acuzații, se stabilește de către organul de cercetare penală prin expertiză de specialitate.

Amendamentul Laurei Vicol însă a căzut la vot în Comisia Juridică. Deci teoretic, n-ar fi trebuit să se regăsească în legea apărută în Monitorul Oficial. Și totuși, prevederea avea să apară în legea promulgată în mai 2024. Cum s-a întâmplat asta? Am accesat stenograma ședinței de plen și acolo nu apare nimic despre vreun amendament. Abia vizualizarea înregistrării video a ședinței avea să lămurească misterul.

După ce a trecut de Comisii, fără amendamentul Vicol, legea a plecat în aceeași zi de 19 decembrie 2023 la Plenul Camerei Deputaților, pentru votul final, acolo unde, conform Regulamentului, nu se mai pot aduce amendamente. Și totuși, s-au adus. Un singur amendament: cel al Laurei Vicol.

S-a întâmplat așa: spre finalul sesiunii de lucru, înainte ca legea Ciolacu&Ciucă să intre la vot final, președintele de ședință, deputatul PSD Alfred Simonis, a anunțat că urmează să se facă o excepție, pentru că era ultima ședință din acel an și că era o lege „importantă nu pentru Putere, ci pentru întreaga Românie”: se va accepta supunerea la vot a unui amendament oral, citit de la tribuna Camerei.

Un alt deputat PSD, Ștefan Popa, s-a prezentat la pupitru și a citit din telefonul mobil textul amendamentului cu expertiza. Textul a fost imediat supus votului, a fost aprobat și a fost astfel, prin încălcarea Regulamentului, încorporat în lege. Sesizată asupra întregii legi de către USR, Curtea Constituțională a expediat rapid această încălcare, spunând că e o „chestiune de aplicare a Regulamentului”, care nu are „valențe constituționale”. Legea a fost promulgată de președintele Iohannis pe 10 mai 2024.

Prevederea controversată a fost introdusă într un alineat referitor la cei care vor să achite prejudiciul

Legea 126 din 10 mai 2024 a introdus prevederea că ”prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate” în alineatul 2 de la Articolul 10 al Legii 241/2005 de prevenire și combatere a evaziunii. 

Art.10 alin. (2) –  ”În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6^1, 8 sau 9, dacă până la primul termen de judecată prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceste condiții este de până la 1.000.000 euro inclusiv, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6^1, 8 sau 9, dacă ulterior primului termen de judecată și până la judecarea definitivă a cauzei prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc cu o treime. Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate. Suspectul sau inculpatul au dreptul de a participa la efectuarea expertizei. Dispozițiile art. 172–180 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Despre dispunerea expertizei va fi încunoștințat suspectul sau inculpatul, persoană fizică sau persoană juridică, prin reprezentant, după caz, dându-i acestuia timpul necesar pentru exercitarea deplină a drepturilor sale procesuale.”

În mod normal, după cum arată, articolul de mai sus a născut controverse pentru că unii au interpretat că nu se aplică la toate dosarele, ci doar în cazurile în care inculpații vor să achite integral prejudiciul, iar alții au extins aplicarea la toate cauzele, așa cum se vede și în sesisarea trimisă de Curtea de Apel București la Înalta Curte.

Ce a scris CAB în sesizarea către ÎCCJ.

Înalta Curte a fost sesizată de către un complet de cameră preliminară de la Curtea de Apel București.

În Încheierea de sesizare se arată că: ”chestiunea de drept a făcut deja obiectul „Întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al parchetelor de pe lângă curțile de apel, 5–6 decembrie 2024”, ocazie cu care s-a hotărât în unanimitate a celor prezenți că:

1. Cerința cu privire la stabilirea cuantumului prejudiciului prin intermediul expertizei nu se regăsește însă nici în alin. (1) și nici în alin. (3) ale art. 10 din Legea nr. 241/2005 (cauze de nepedepsire), legiuitorul impunând necesitatea dispunerii unei expertize doar în alin. (2).

2. Având în vedere principiul potrivit căruia probele nu au o valoare dinainte stabilită, fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză (art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală), în lipsa unei dispoziții legale în sens contrar, nu este obligatorie în toate cauzele având ca obiect infracțiunile prevăzute de art. 6 ind. 1, art. 8 și art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale dispunerea unei expertize nici în faza de urmărire penală și nici de către instanța de judecată în lipsa manifestării de voință a suspectului sau inculpatului de a achita prejudiciul pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.”

În același sens este și motivarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunal din cauza de la care a plecat sesizarea.

Pe de altă parte, în Încheierea CAB se menționează că ”cu ocazia întâlnirii de practică neunitară în materie penală a judecătorilor din raza Curții de Apel Iași s-a concluzionat în unanimitate că este obligatorie efectuarea expertizei în cursul urmăririi penale pentru dosarele aflate în faza de urmărire penală la momentul intrării în vigoare a prevederilor modificate ale art. 10 din Legea evaziunii fiscale. Sancțiunea care poate interveni este cea a nulității relative în condițiile reglementate de Codul de procedură penală.

În minuta de practică neunitară întocmită, în motivarea acestei opinii, s-a argumentat că legea nu distinge, iar formularea „prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate” este una imperativă. S-a arătat astfel că legiuitorul a ales să impună un anumit standard probatoriu al prejudiciului și nu a condiționat obligativitatea efectuării expertizei de manifestarea prealabilă a unei intenții de achitare și nici măcar de contestarea concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică. Or, a raționa altfel, înseamnă a adăuga la lege.

Presupunând că în etapa de urmărire penală o astfel de probă nu a fost administrată, beneficiile reglementate de art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 241/2005 devin iluzorii întrucât în etapa de cameră preliminară nu poate fi dispusă o probă ce ține de fondul cauzei, iar în etapa judecății proba cu expertiza de specialitate nu poate fi dispusă înainte de primul termen de judecată (moment până la care ar trebui efectuată plata). În plus, s-a menționat faptul că este obligatoriu a fi efectuată expertiza în faza de urmărire penală întrucât există posibilitatea de a se ajunge la o soluție de netrimitere în judecată dacă, după efectuarea expertizei, suspectul/inculpatul plătește, situație în care nu ar mai avea rost trimiterea în judecată.”

Minuta Deciziei nr. 430/2025:

”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, în dosarul nr. 46964/3/2024/a1, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„În interpretarea art.10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024 publicată în Monitorul Oficial nr.437 din 13 mai 2024, neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței?” şi stabilește că:

În interpretarea art.10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024 (publicată în Monitorul Oficial nr.437 din 13 mai 2024), neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței, ceea ce atrage restituirea cauzei la procuror.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2025.”

Comments

comentarii