La solicitarea unor avocați din Cluj, o instanță a sesizat Curtea Constituțională a României (CCR) cu privire la indemnizația discriminatorie a părintelui de gemeni, tripleți sau multipleți.

Diferenţa majoră a indemnizaţiei lunare oferite părinţilor care au copii din mai multe nașteri și cei care au gemeni, tripleți sau multipleți ar putea dispărea în curând.

Tribunalul Bihor a sesizat CCR cu privire la articolul 5 din OUG 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Respectivul articol prevede cum se calculează indemnizația părintelui de gemeni, tripleți sau multipleți.

Soluția instanței pe scurt: ”Sesizeaza Curtea Constitutionala pentru a se pronunta cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.5 din OUG nr.111/2010; Dispune suspendarea cauzei in baza art.413 al.1 pct.1 C.pr.civ.”

”A fi avocat înseamnă și a avea curajul de a te lupta împotriva injusteții sau a unei normalități confortabile incorecte. După ce ne-am implicat cu succes în sprijinirea victimelor hărțuirii sexuale și morale la locul de muncă, am angajat o serie de spețe care privesc drepturile părinților la o indemnizație de creștere a copiilor decentă. Una din zonele de interes a fost aceea a părinților de tripleți. Într-o țară cu profunde probleme de creștere demografică, indemnizațiile pentru creșterea tripleților sunt stabilite aberant.  Este meritul inimoaselor noastre colege, Alexandra Gidro și Diana Feldrihan , care au demarat o luptă în justiție împotriva acestor nedreptăți.”, a precizat avocatul Ciprian Păun.

Avocatele Alexandra Gidro si Diana Feldrihan din cadrul Cabinetului individual Păun Ciprian –PCA LAW au cerut Tribunalului Bihor să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la dispozițiile legale ale art. 5 din OUG 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, mai exact cu privire la majorarea cuantumului indemnizației în situația copilului născut dintr-o sarcină gemelară sau de tripleți.

”In speța existentă, s-a solicitat instanței de judecată acordarea unei indemnizații de creștere nediscriminatorii raportat la al doilea și al treilea copil, și nu majorarea cuantumului inițial cu 2,5 X coeficientul social de referință pentru fiecare copil în parte, așa cum prevăd dispozițiile legale aplicabile.

În prezent, reclamantul, reprezentantul legal al copiilor săi-tripleți, beneficiază de o indemnizație de creștere modică, dat fiind faptul că aceste dispoziții încalcă grav prevederile art. 16 si ale art. 49 din Constituția României.

În cadrul Ordonanţei de Urgenţă nr. 111/2010 sunt prevăzute drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, cea mai mare problemă fiind cuantumul indemnizaţiei lunare acordate pentru creşterea copiilor. Articolul 2 din această Ordonanţă de urgenţă menţionează faptul că (1)Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultura, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară. În următorul articol se determină cuantumul indemnizaţiei care reprezintă 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului.

Problema apare în momentul în care mama are o sarcina gemelară, de tripleţi sau multipleţi, caz în care se va aplica articolul 5 din Ordonanţa de Urgenţă, care transpune o excepţie de la regula prezentată anterior: cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute anterior se majorează cu suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.

Clientul nostru, în calitate de reprezentant legal al minorelor, născute dintr-o sarcină de tripleți la data de 08.09.2017, a solicitat Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor indemnizația lunară cuvenită pentru creșterea copiiilor conform OUG 111/2010.

Raportat la suma atribuită, s-a înregistrat o contestație la Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor prin care am solicitat majorarea cuantumului indemnizației de creștere a minorelor, la care s-a emis o adresă prin care ni s-a comunicat faptul că nu există temei legal pentru a proceda la admiterea contestației formulate și la modificarea deciziei privind acordarea a trei indemnizații pentru creșterea copilului în cuantum egal.

Față de acordarea acestei unice indemnizații, menționăm faptul că în speța de faţă sunt create discriminări între persoane aflate in situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă-tripleți și cei proveniți din nașteri simple, fiind încălcat principiul egalității de tratament între copiii proveniți din sarcini simple și cei dintr-una multiplă.

Interzicerea discriminării este tratată și avută în vedere pe larg de către normele europene în vigoare, astfel art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede: ,,Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”,  iar protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în art. 1 interzicerea generală a discriminării ,, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”

Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că diferența de tratament devine discriminare în sensul că art. 14 din Convenție și a Protocolului nr. 12 la Convenție, atunci când se induc distincții între situații analogice și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

De asemenea, art. 20 din Constituție ,,(1) dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celălalte tratate la care România este parte. (2) dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu execția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”  stabilește că dispozițiile legale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în acord cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celălalte tratate la care România este parte, aspect încălcat flagrant de către dispozițiile OUG 111/2010.

Așadar, faptul că Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor tratează diferit persoane aflate în situații similare, reprezintă în mod evident o discriminare în condițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În mod cert, dacă unul dintre copii are anumite drepturi, este firesc ca și celălalt să aibă aceleași drepturi, indiferent dacă provine din acceași naștere sau din nașteri successive. Dacă cei 3 minori s-ar fi născut la un an distanță, ar fi beneficiat de indemnizație egală. Așadar, faptul că cei 3 copii s-au născut la o distanță de un minut și nu de un an, nu ar trebui să îi pună într-o situație discriminatorie.

Mai mult decât atât, Statul Român are datoria de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului/iilor și alocația de stat, motiv pentru care Statul trebuie să contribuie în mod egal și fără discriminare la susținerea familiei prin mijloacele mai sus menționate.

În altă ordine de idei, trebuie să avem în vedere și dispozițiile Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, care prevede expres în art. 1 faptul că ,,se instituie alocația de stat pentru copii ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiiilor, fără discriminare.”

Astfel, deși în materia alocațiilor de stat, legiuitorul a stipulat în mod concret acordarea fără discriminare a alocației lunare pentru copii, ca formă de ocrotire din partea Statului, în materia indemnizațiilor cuvenite copiiilor, legiuitorul nu consacră lipsa discriminării, ci mai mult stipuleză în mod concret acordarea unei indemnizații în funcție de felul sarcinii(gemelară, de tripleți și mutipleți), și nu în funcție de numărul copiilor, aspect ce încalcă în mod flagrant drepturile copiiilor născuți din asemenea sarcini.

Într-o ambianță normativă cu valoare constituţională, normele Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale protocoalelor sale adiţionale (în speţă, ale Protocolului nr. 12, care, la art. 1, stabilesc că “exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională ori socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie”, sunt de aplicaţie “imediată”, sunt supralegislative şi supraconstituţionale, având, aşadar, cum s-a precizat, o condiţie juridică privilegiată, care se răsfrânge şi asupra funcţiei jurisdicţionale a judecătorului naţional.

De aceea, atunci când acesta este învestit cu soluţionarea unui litigiu, el trebuie să observe nu numai reglementarea naţională în materie, ci şi reglementarea convenţională, inclusiv hotărârile judecătorului european, care pot interesa în respectiva cauză. Tot astfel, judecătorul naţional nu trebuie doar să conjuge normele naţionale cu cele convenţionale, identificate şi aplicate de judecătorul european, ci să le şi evalueze şi ierarhizeze, şi aceasta, nu numai pentru că normele convenţionale au prioritate, dar şi pentru că, totuşi, ele ar putea fi “sacrificate” în favoarea normelor naţionale, dacă acestea din urmă sunt mai favorabile. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că “statutul conferit Convenţiei în dreptul intern permite instanţelor naţionale să înlăture – din oficiu sau la cererea părţilor – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale”, au explicat pentru Clujust.ro avocatele Alexandra Gidro și Diana Feldrihan.

Comments

comentarii