Un șofer a contestat în instanță amenda primită de la poliție pentru că a ocolit cu roțile din stânga mașinii un prag de sol pe motiv că transporta mărguri fragile. Instanța i-a respins plângerea și a menținut amenda, susținând că s-ar fi putut produce urmări grave, chiar dacă nu venea nicio mașină din sens opus.

Clujust.ro vă prezintă o sentință de luat în seamă într-un oraș precum Cluj-Napoca, în care pragurile de sol reducătoare de viteză apar ca ciupercile după ploaie, spre disperarea șoferilor.

Sentința din care cităm în continuare aparține Judecătoriei Ploiești.

”Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 17.10.2014, sub nr……., petentul M. C a chemat în judecată  pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI Prahova solicitând anularea procesului-verbal de contravenție nr. xxxxxxx din 30.10.2014 emis de către intimat. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

În motivarea plângerii, legal timbrată (fila 12 din dosar), petentul a arată că, la data de 03.10.2014, în jurul orelor 10:00, conducea autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare ……… pe DJ 129, în localitatea Strejnicu, sens de mers Tg. Vechi către mun. Ploiești, ajungând la trecerea pentru pietoni din dreptul Grădiniței Strejnic, fiind montate recent praguri de sol și, întrucât transporta, în portbagaj, mărfuri fragile, iar, la acel moment, pe trecere sau în apropierea acesteia, nu se aflau pietoni și, din sens opus, nu circula niciun autovehicul, a redus viteza de deplasare, a virat ușor către stânga, pătrunzând cu roțile din partea stângă pe contrasens, a ocolit pragul de sol și a revenit pe sensul său de deplasare.

A fost oprit de către un organ de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că a circulat pe contrasens, întocmindu-i-se proces verbal de contravenție, prin care a fost sancționat pecuniar și i s-a reținut permisul de conducere, în vederea suspendării.

Față de măsură luată de polițist, consideră că aceasta este nelegală și netemeinică pe următoarele considerente:

Nu a circulat niciun moment pe contrasens, ci doar a efectuat o ocolire a pragului de sol, deoarece a pătruns doar cu roțile stânga pe celălalt sens de mers, roțile din partea dreaptă fiind pe sensul de deplasare, manevra neputând fi asimilată unei circulații pe contrasens, în condițiile în care nu a pătruns total pe celălalt sens de mers și nu a circulat efectiv, efectuând doar o ocolire a unui dispozitiv pe considerentele și motivele arătate mai sus, putându-se reține încălcarea marcajului simplu continuu.

Totodată agentul constatator consemnează la descrierea faptei că a ocolit relantisoarele montate în zona trecerii pentru pietoni, ceea ce consideră că vine în contradicție cu afirmația sa anterioară (din același proces verbal), că a circulat pe contrasens, în drept, acesta, în descrierea faptei, nu a arătat modul efectiv de săvârșire a contravenției pentru care a fost sancționat, ci doar a menționat contravenția respectivă, descriind o altă situație de fapt. Mai menționează că, efectiv, nu putea circula pe contrasens, deoarece pragurile de sol sunt montate și pe celălalt sens de deplasare.

De asemenea, menționează că procesul verbal de contravenție nu îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 225 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002R, respectiv anexa IA, polițistul nu a menționat calitatea de lucrător de poliție rutieră, termenul de depunere al contestației menționat este menționat până la data de 03.11.2014 și, totodată, dovada de reținere nu are aplicată ștampila unității, așa cum prevede tipizatul.

Petentul nu și-a motivat cererea în drept.

Odată cu cererea adresată instanței, petentul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile aflate la filele 7-11.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a arătat că, la data de 03.10.2014, reclamantul a fost sancționat contravențional cu amendă conform O.U.G. nr. 195/2002 pentru aceea că a condus auto marca Volkswagen cu nr. ……, pe DJ 129, în Strejnicu, în zona Postului de Poliție, a circulat pe sens opus, ocolind relantisoarele montate în zona trecerii de pietoni, încălcând astfel marcajul longitudinal continuu.

Învederează faptul că abaterile contravenționale au fost constatate, în mod direct, de către polițist, în condițiile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Precizează că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Faptele constatate, în mod direct, de către agentul constatator, sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

De asemenea, în doctrină, s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită a se constata că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care, în mod evident, trebuie făcută de către petent, și nicidecum de către agentul constatator.

Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În cadrul probei cu înscrisuri, intimatul a depus raportul agentului constatator (f. 16).

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Sub aspect probator, a fost administrată în cauză, la solicitarea părților și dispoziția instanței, proba cu înscrisurile atașate la dosar. Totodată, pentru petent, a fost încuviințată și administrată și proba testimonială cu un martor.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele: 

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției  nr. …. din 03.10.2014, s-a reținut că, la ora 10:05, petentul a condus condus auto marca Volkswagen cu nr………, pe DJ 129, în Strejnicu, în zona Postului de Poliție, a circulat pe sens opus, ocolind relantisoarele montate în zona trecerii de pietoni, încălcând astfel marcajul longitudinal continuu.

Fapta descrisă anterior a fost încadrată în prevederile art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, respectiv art. 111 alin. 1 lit. c din același act normativ. Pentru abaterea reținută în sarcina petentului, agentul constatator a aplicat o amendă contravențională, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 rep.

Conform art. 34 din OG nr.2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G.  nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate ale contravenientului persoană fizică, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare  a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat atât de agentul constatator cât și de către petent. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 2/2001, agentul constatator a consemnat obiecțiunile petentului.

În ce privește contestarea de către petent a modelului formularului pe care a fost încheiat procesul verbal de constatare a contravenției, și anume anexa 1A în loc de anexa 1D, instanța reține următoarele: diferența între cele două modele constă în mențiunea obligatorie făcută pe procesul verbal întocmit conform anexei 1 D cu privire la modalitatea de înregistrare a contravenției, precum și mențiunea că înregistrarea se păstrează la sediul unității 6 luni de la săvârșirea faptei.

Prin urmare, instanța urmează să rețină că petentul nu a suferit nicio vătămare ca urmare a faptului că agentul a completat procesul verbal pe anexa 1A în loc de anexa 1D.

Referitor la afirmația petentului în sensul că polițistul nu a menționat calitatea de lucrător de poliție rutieră, instanța o consideră neîntemeiată, întrucât, lecturând procesul verbal contestat, a observat că agentul constatator a menționat calitatea sa de agent de poliție principal.

Nu va reține instanța nici susținerea petentului în sensul că, pe dovada de circulație, agentul constatator nu a aplicat și ștampila unității, având în vedere că o asemenea împrejurare nu are nicio legătură cu legalitatea procesului verbal.

Instanța constată că agentul constatator, raportat la afirmațiile petentului, a reținut în cuprinsul procesului verbal contestat, modalitatea cum petentul a ajuns să circule pe contrasens, astfel apreciază că, în mod legal, a fost consemnată, în drept, contravenția reținută în sarcina petentului.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În cauză, potrivit dreptului intern, circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire reprezintă faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 540 lei și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.

Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată, fapta de a circula pe sensul opus de mers poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.

Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

În ceea ce privește încălcarea de către petent a obligației prevăzută la art. 100 OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice (circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire), instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenție face, pe deplin, dovada săvârșirii faptei, în contextul în care agentul de poliție a constatat personal fapta (ex propriis sensibus), motiv pentru care acest act se bucură de forță probantă, prin el însuși.

Însuși martorul audiat în cauză, la solicitarea petentului a declarat că petentul, ocolind relatisoarele, a încălcat linia continuă.

Însă, instanța nu va reține susținerea petentului în sensul că nu a circulat pe contrasens, din moment ce relatisoarele sunt montate dintr-un capăt în altul al sensului de mers. Însuși petentul, prin plângerea sa contravențională, recunoaște că a pătruns pe contrasens. Faptul că a intrat pe contrasens foarte puțin, instanța reține că textul de lege mai sus menționat nu distinge cât anume se poate circula pe contrasens, pentru ca fapta să nu constituie contravenție.

În plus, instanța nu poate să nu observe că, la rubrica „alte mențiuni (obiecțiuni)” din cuprinsul procesului verbal contestat, s-a reținut că, la data întocmirii acestuia, petentul nu a avut obiecțiuni.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicată, instanța constată că organul constatator a individualizat, în mod corect, sancțiunea. Astfel, art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede următoarele: „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:… circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.”

În conformitate cu prevederile art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 rep., agentul de poliție a aplicat o amendă contravențională în cuantumul minim, respectiv 6 puncte amendă (540 lei), pentru săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului. Totodată, agentul constatator, în mod corect, a procedat la aplicarea sancțiunii contravenționale complementare prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 – suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce prin fapta petentului de a circula, în acest fel, pe sensul opus de mers al unei artere principale, în condițiile în care din sens opus puteau circula și alte autovehicule, susținerea petentului în sensul că, pe trecere sau în apropierea acesteia, nu se aflau pietoni și, din sens opus, nu circula niciun autovehicul nu are nicio relevanță juridică în cauză.

Astfel, instanța apreciază că gradul de pericol este sporit, iar sancțiunea aplicată (amendă în cuantumul minim, însoțită de aplicarea unei sancțiuni contravenționale complementare pentru săvârșirea abaterii prev. de art. art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 rep.) este proporțională.

Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de către petentul M. C, ca neîntemeiată.”

Comments

comentarii