CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
În dosarul în care DNA a contestat liberarea condiționată a fostului primar nemțean Gheorghe Ștefan, zis Pinalti, Tribunalul Mureș a sesizat completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la ÎCCJ pentru a decide dacă la judecarea cererilor de liberare ale unor condamnați din dosare instrumentate de DNA, trebuie să participe un procuror DNA sau unul de la parchetul local. Pinalti a fost pus în libertate în 3 noiembrie printr-o hotărâre a Judecătoriei Târgu Mureș, iar DNA a contestat apoi pe motiv că trebuia să fie procuror de la această structură în sală.
Gheorghe Ştefan, acum în vârstă de 68 de ani, fost primar vreme de mai multe mandate la Piatra Neamţ, cunoscut ca şi „Pinalti“ din perioada când era preşedintele clubului de fotbal Ceahlăul, este un om liber din 3 noiembrie, părăsind Penitenciarul Târgu Mureş. Fusese condamnat definitiv în dosarul Giga TV la o sentinţă de 4 ani şi 6 luni de detenţie. Deși trecuse termenul de contestație, DNA a atacat hotărârea și cere rejudecarea cu procuror anti-corupție în sală. Emoțiile se prelungesc pentru Pinalti, căci Tribunalul Mureș, care judecă cererea DNA, a sesizat ÎCCJ și așteaptă lămurire. Termenul de soluționare la Înalta Curte este 31 martie.
Întrebarea adresată ÎCCJ de completul din Mureș: ”Dacă în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 5 alin.(3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, prin noţiunea de ”cauze, propuneri, contestaţii, plângeri sau alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie” se înţelege şi soluţionarea cererilor de liberare condiţionată din executarea unei pedepse aplicate pentru astfel de infracţiuni.”
Expunerea succintă a cauzei: Prin sentinţa penală din data de 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Târgu Mureş a admis cererea de liberare condiţionată formulată de condamnat, deţinut la acea dată în Penitenciarul Târgu Mureș în executarea pedepsei rezultante de 4 ani si 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. a Tribunalului Bucuresti, Secţia I Penală, modificată şi definitivă prin decizia penală nr.___ din 14.09.2021 a Curţii de Apel Bucuresti, Secţia I Penală.
Soluţia a fost comunicată Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş şi persoanei condamnate . La data de 03.11.2021 Gheorghe Ștefan fost pus în libertate, urmare a expirării termenelor de contestaţie pentru acesta şi pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş.
La data de 15.11. 2021 Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Târgu Mureş a formulat contestatie împotriva sentinţei penale din data de 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Târgu Mureş. S-a solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea sentinţei contestate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Târgu Mureş.
În motivarea contestaţiei formulate, în esenţă, s-a arătat că la judecarea cererii de liberare condiţionată a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, deşi, conform art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 s-ar fi impus să participe, din partea Ministerului Public, un procuror din cadrul D.N.A., având în vedere că infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1959/24.12.2019 a Tribunalului Bucureşti (definitivă prin decizia penală nr. /A/14.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti), şi anume cea prevăzută de art. 25 Cod penal 1969 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi care este parte componentă a pedepsei rezultante din executarea căreia s-a dispus liberarea sa condiţionată este în competenţa D.N.A. de soluţionare în faza urmăririi penale şi în prezent, potrivit art. 13 din OUG nr. 43/2002.
În aceste condiţii, s-a apreciat că sancţiunea aplicabilă este nulitatea absolută, sub forma cazului prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, deoarece încălcarea dispoziţiilor privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii, ar determina întotdeauna aplicarea în acest sens fiind invocată şi decizia nr. 3/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Avocatul lui Pinalti a susținut următoarele: În ceea ce priveşte liberarea condiţionată, a arătat că, în conformitate cu art. 157 Cod procedură penală, liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Legiuitorul nu a făcut distincţie între persoane condamnate pentru diferite infracţiuni, atribuind competenţa judecătoriei (inclusiv în cazul condamnărilor pentru infracţiuni de corupţie). Prin urmare, nu a considerat necesar ca un judecător specializat într-un anumit domeniu să judece liberările condiţionate, acelaşi judecător din cadrul judecătoriei putând dispune asupra liberării condiţionate şi în cazul săvârşirii, de exemplu, a unei infracţiuni contra vieţii (care a fost de competenţa tribunalului), sau a unei infracţiuni comise de un avocat, notar, magistrat (care a fost judecat de către Curtea de Apel sau ICCJ).
Aceasta deoarece la liberarea condiţionată nu se mai ţine cont de natura infracţiunii comise, ci de elemente ulterioare condamnării, cum ar fi: conduita din timpul detenţiei, participarea la activităţi, regimul de executare, îndeplinirea obligaţiilor civile. Există doar două elemente care fac o distincţie de acordare a liberării condiţionate: pedeapsa efectiv aplicată- dacă este mai mică sau mai mare de 10 ani- respectiv vârsta condamnatului- dacă are peste 60 de ani sau sub 60 de ani.
Niciuna din condiţiile de liberare condiţionată prevăzute de Codul penal însă nu are legătură cu natura infracţiunii comise, nefiind necesară o evaluare specializată pe un anumit domeniu a îndeplinirii acestor condiţii. Nici din partea judecătorului, nici din partea procurorului.
Ipotetic, a arătat că dacă am accepta teza conform căreia, la judecarea liberării condiţionate dintr-o pedeapsă aplicată pentru o infracţiune de corupţie ar trebui să participe procuror din cadrul DNA, datorită naturii infracţiunii, am crea o discriminare între persoanele condamnate pentru infracţiuni de corupţie, la care procurorul ar pune concluzii raportat, printre altele şi la fapta comisă (altfel nu s-ar justifica necesitatea prezenţei unui procuror specializat) şi toate celelalte persoane (inclusiv persoane condamnate pentru infracţiuni mult mai grave, cum ar fi omorul), a căror cerere de liberare condiţionată s-ar judeca exclusiv pe motivele prevăzute de art. 100 Cod penal.”
