Bărbatul condamnat la 1 an închisoare cu executare pentru că a ucis un câine a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie

S-a distribuit masiv știrea că un bărbat din Galați a fost condamnat definitiv la 1 an închisoare cu executare pentru uciderea unui câine. Trebuie știut însă că s-a ajuns la această hotărâre pentru că judecătorii au ținut cont de cazierul bogat al inculpatului. ”Asistăm, aşadar, la o reiterare a comportamentului infracţional al inculpatului, ceea ce impune o atitudine mai fermă din partea instanţei”, se arată în motivarea Curții de Apel Galați, din care Clujust vă prezintă partea esențială mai jos.

”S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului B.B.A, constând în aceea că, la data de 10.01.2019, în jurul orelor 22:00, în timp ce se afla pe casa scării, în dreptul uşii de acces în apartamentul acestuia situat în mun. Galați, str…. a înjunghiat mortal cu un cuţit în zona abdomenului un câine rasa „AMSTAFF”, aparţinând persoanei vătămate AA.L, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii uciderea animalelor cu intenţie, fără drept, faptă prevăzută de art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 205/2004, privind protecţia animalelor, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, instanţa a constatat că existenţa elementului material, respectiv acţiunea de ucidere a animalului, prin aplicarea unei lovituri cu cuţitul, de către inculpatul B.B.A, rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal.

Urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în provocarea decesului câinelui persoanei vătămate.

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din probele administrate în cauză.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, acesta prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale, respectiv provocarea decesului animalului.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, a ţinut seama de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

Raportat la aceste criterii de individualizare a pedepsei, instanţa a reţinut o gravitate deosebită a faptei săvârşite de inculpat, actele existente la dosar relevând că acţiunea violentă de ucidere a animalului a survenit din răzbunare şi pe fondul unui conflict mai vechi cu persoana vătămată legat de balconul apartamentului, conflict exacerbat, în seara respectivă, de aşa zisul comportament necorespunzător al persoanei vătămate, care „nu l-a băgat în seamă” pe inculpat şi „se prefăcea că nu-l aude”. Instanţa reţine că în acest context, pentru a-i da o lecţie persoanei vătămate, inculpatul a aşteptat-o în mod premeditat în dreptul apartamentului şi profitând de starea de semiîntuneric din casa scării, a atacat-o cu un cuţit de mari dimensiuni. Eşuând în acţiunea de lovire a persoanei vătămate, căreia a reuşit să-i atingă şi să-i secţioneze geaca cu cuţitul, inculpatul a perseverat în exercitarea de acte de violenţă fizică, pe care şi le-a canalizat către câinele de companie al persoanei vătămate, rasa „AMSTAFF”, pe care l-a înjunghiat cu acelaşi cuţit într-o zonă vitală, reliefându-se cu prisosinţă determinarea cu care a acţionat inculpatul în atingerea scopului propus, recte uciderea patrupedului, rezultat, care, în urma rănilor foarte grave, evidenţiate şi cu ocazia examinării anatomopatologice, a survenit inevitabil în câteva ore.

În ipostaza prezentată mai sus, instanţa a reţinut că apare ca evidentă împrejurarea revoltătoare cum că inculpatul şi-a proiectat uciderea animalului de companie al persoanei vătămate ca pe un gest de răzbunare pentru acţiunile stăpânului său.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului B.B.A, instanţa a reţinut că acesta nu şi-a recunoscut fapta comisă, dând dovadă că nu-şi asumă acţiunile sale şi consecinţele acestora.

Din copia cazierului judiciar, rezultă că inculpatul B.B.A este cunoscut cu antecedente penale în sfera infracţiunilor patrimoniale (furt calificat şi tâlhărie) şi la regimul circulaţiei rutiere, activitatea sa infracţională debutând din perioada minorităţii (copie cazier judiciar, fila nr. 7, dosar fond).

La data de 24.04.2018, inculpatul a fost liberat condiţionat din pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 528/15.03.2016 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1005/A/13.10.2016 a Curţii de Apel Galați, cu un rest neexecutat de 143 de zile (pedeapsa se consideră executată la data de 14.08.2018), astfel că fapta din prezenta a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie. Asistăm, aşadar, la o reiterare a comportamentului infracţional al inculpatului, ceea ce impune o atitudine mai fermă din partea instanţei, astfel încât acesta, sub influenţa pedepsei, să-şi îndrepte conduita antisocială.

Sub aspectul circumstanţelor personale, instanţa a mai avut în vedere că inculpatul are în prezent vârsta de 49 de ani, este căsătorit, are un nivel slab de instrucţie şcolară (7 clase), nu are ocupaţie şi a fost diagnosticat în cursul anului 2019 cu tulburare mixtă de personalitate.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reiese că inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană violentă.

Din înscrisurile depuse în circumstanţiere, respectiv caracterizări de la preşedintele asociaţiei de proprietari, de la un vecin de scară şi de la preot, reiese că în relaţia directă cu aceste persoane, inculpatul a fost perceput ca având un comportament corespunzător.

Având în vedere ansamblul aspectelor mai sus prezentate referitoare la circumstanţele obiective ale faptei şi la persoana inculpatului, instanţa a apreciat că nu se pot reţine în cauză circumstanţe atenuante dintre cele prevăzute de art. 75 alin. 1 şi 2 Cod penal, aşa cum a solicitat apărătorul inculpatului.

În aceste condiţii, punând în balanţă toate criteriile şi elementele mai sus arătate, instanţa a considerat că o pedeapsă cu închisoarea constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului, astfel încât să-şi formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, şi, în consecinţă, îi va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între limitele legale, care vor fi majorate cu jumătate, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. 5 Cod penal, având în vedere că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie.

Având în vedere gravitatea faptei şi elementele care caracterizează persoana inculpatului, instanţa, în temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, a aplicat inculpatului B.B.A pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, apreciind că, prin săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, inculpatul s-a dovedit nedemn să deţină o funcţie electivă în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice şi să ocupe o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Latura civilă:

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată A.A.L a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă de bani pe care o va preciza în faţa instanţei de judecată.

În cursul judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. 2, 3 şi 5 lit. a Cod procedură penală, persoana vătămată A.A.L a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 de lei, cu titlu de daune morale (fila nr. 29, dosar fond).

Raportat la natura faptei şi la consecinţele acesteia, respectiv uciderea violentă a câinelui de companie al familiei, instanţa a reţinut că partea civilă A.A.L a încercat un prejudiciu moral, în considerarea relaţiei afective create între stăpân şi animal.

De asemenea, este de notorietate că despărţirea de animalul de companie şi acceptarea pierderii definitive a acestuia i-au produs părţii civile A.A.L , în mod inevitabil, o suferinţă de ordin psihic.

Instanţa a reţinut că acest prejudiciu moral se impune a fi reparat în mod echitabil.

Însă, în astfel de cazuri singura modalitate permisă de lege ar fi primirea unei compensaţii materiale în bani, al cărei cuantum a fost apreciat de instanţă prin raportare la întreaga succesiune a evenimentelor.

Cu privire la cuantumul pretenţiilor morale, instanţa a avut în vedere că reparaţia trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu prejudiciul moral suferit şi să nu fie o sursă de îmbogăţire fără just temei.

Instanţa a considerat îndeplinită condiţia răspunderii civile delictuale ca urmare a săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, existând o legătură de cauzalitate între fapta comisă de inculpatul B. B A şi prejudiciul moral încercat de partea civilă, prejudiciu care este reprezentat de suferinţele de ordin psihic, cauzate prin uciderea animalului de companie şi care este dovedit prin mijloacele de probă existente la dosar.

Raportat la natura faptei şi la consecinţele acesteia, inclusiv starea emoţională accentuată cauzată de agonia animalului, instanţa apreciază că valoarea justă a daunelor morale se ridică la suma de 5000 de lei, evaluarea făcută de partea civilă fiind una justă.”

Comments

comentarii