CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Curtea de Apel București a sesizat completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală de la ÎCCJ pentru pronunțrea unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească dacă dacă Decretele Președintelui privind stare de urgență constituie cauze de suspendare a prescripţiei răspunderii penale.
Întrebarea adresată ÎCCJ: ”Decretul Preşedintelui nr. 195/2020 din 16.03.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 la 16.03.2020 aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3/2020 din 19.03.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 19 martie 2020 şi Decretul Preşedintelui nr. 240/2020 din 14.04.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 311 la 14.04.2020 aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/2020 din 16.04.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 320 la 16.04.2020 constituie cauze de suspendare a prescripţiei răspunderii penale în condiţiile art. 156 Cod penal?”
Punctul de vedere al completului de judecată de la CA București:
”Curtea constată că in perioada 16.03.2020-14.05.2020 cauza s-a aflat pe rolul Judecătoriei La termenul din 19.02.2020 instanţa a fixat termen de judecată la 15.04.2020, dar a reluat judecata la 09.07.2020, termen de judecată stabilit prin rezoluţia din 19.05.2020, când a menţionat că se menţin dispoziţiile anterioare stării de suspendare a activităţii instanței.
Curtea consideră că Decretul Preşedintelui nr. 195/2020 din 16.03.2020, publicat 1n Monitorul Oficial nr. 212 la 16.03.2020 aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3/2020 din 19.03.2020, publicată. in Monitorul Oficial nr. 224 din 19 martie 2020 şi Decretul Preşedintelui nr. 240/2020 din 14.04.2020, publicat 1n Monitorul Oficial nr. 311 la 14.04.2020 aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/2020 din 16.04.2020, publicată. în Monitorul Oficial nr. 320 la 16.04.2020 nu se încadrează noţiunea de dispoziţie legală, ca şi cauză de suspendare a prescripţiei răspunderii penale, având in vedere calificarea dată Decretelor Preşedintelui de Curtea Constituţională prin decizia nr. 152 din 06.05.2020, publicată in Monitorul Oficial nr. 387 din 13.05.2020, aceea de act administrativ cu caracter normativ, cu forţă juridică inferioară legii, care nu poate să deroge, să se substituie sau să adauge la lege.
De asemenea, constată că nu există o practică unitară. ‘in ceea ce priveşte suspendarea de drept a cauzelor privind infracţiunile flagrante săvârşite înainte de decretarea stării de urgenţă, aflate pe rolul instanţelor de judecată la data publicării in Monitorul Oficial al decretelor Preşedintelui României. (dosar nr.13414/4/2018 in care s-a pronunţat decizia penală nr. 1220/12.11.2020 de Curtea de Apel Bucureşti Secţia I Penală şi decizia penală nr. 382 /RC/05.10.2021 de inalta Curte de Casaţie şi Justiţie in dosar nr. 13414/4/2018 prin care s-a respins 1n majoritate, ca nefondat, recursul in casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, in comparaţie cu majoritatea instanţelor care nu au judecat in perioada stării de urgen–ţă cauze privind infracţiuni flagrante săvârşite inainte de decretarea stării de urgenţă şi care se aflau pe rolul acestor instanţe la decretarea stării de urgenţă).
În ceea ce priveşte in noţiunea de imprejurare de neprevăzut sau de neînlăturat, ca şi cauză de suspendare a prescripţiei răspunderii penale, considerăm că starea de urgenţă decretată prin Decretul Preşedintelui nr. 195/2020 din 16.03.2020 şi prin Decretul Preşedintelui nr. 240/2020 din 14.04.2020 nu intră în această noţiune, având in vedere că activitatea instanţelor, dar şi al parchetelor s-a desfăşurat in continuare, chiar dacă limitat, iar dreptul la circulaţie a existat, chiar dacă a trebuit justificat printr-o declaraţie, aspect care era cunoscut publicului larg, starea de urgenţă nefiind o cauză insurmontabilă de a participa la procesul penal.
De asemenea, astfel cum s-a arătat şi în decizia Curţii Constituţionale nr. 152 din 06.05.2020, publicată in Monitorul Oficial nr. 387 din 13.05.2020, Parlamentul a funcţionat in toată această perioadă, dat fiind că, 1n conformitate cu art. 93 alin. (2) din Constituţie „Dacă Parlamentul nu se află In sesiune, eI se convoacă de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora”. Raţiunea obligării Parlamentului, prin Constituţie, să funcţioneze pe toata durata declarării stării de asediu sau a stării de urgenţă este tocmai aceea de a crea posibilitatea intervenţiei legislative in regim de urgenţă, in orice domeniu pe care situaţia de criză.11 afectează, inclusiv şi mai ales atunci când este vizată restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi fundamentale. Continuitatea in plan legislativ a Parlamentului asigură luarea măsurilor excepţionale impuse de situaţia de criză, in condiţiile în care restrângerea drepturilor şi a libertăţilor nu se poate realiza decât prin lege, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 53 şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie. Astfel, norma constituţională constituie o garanţie împotriva eventualelor excese sau abuzuri ale autorităţilor publice executive, Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului, acţionând ca un garant al drepturilor şi al libertăţilor cetăţenilor. in al treilea rând, existenţa unei stări de asediu sau de urgenţă se încadrează per se în ipoteza de incidenţă a prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, care permit Guvernului să adopte ordonanţe de urgenţă „numai 1n situaţii extraordinare”. Aşa fiind, inclusiv legiuitorul delegat are abilitarea constituţională să intervină cu celeritate şi să modifice cadrul legislativ existent, adoptând măsurile normative pe care starea de fapt le impune. in concluzie, cadrul constituţional în vigoare delimitează în mod riguros competenţele autorităţilor publice, respectiv partajarea atribuţiilor legislative de cele executive, excepţia de la regulă. fiind 1n mod expres reglementată şi de strictă. interpretare.”
