Condamnat pentru amenințarea unui polițist în sediul IPJ Cluj, dar nu pentru ultraj, pe motiv că ….

Un tânăr din Cluj a fost condamnat pentru amenințare și tulburarea ordinii și liniștii publice la 2700 lei amendă penală şi 9 luni închisoare. Faptele au fost comise chiar în sediul Poliției municipiului Cluj-Napoca. Amenințarea îl viza pe șefului postului comunal Baciu, astfel că inculpatul a fost trimis în judecată pentru ultraj, dar instanța a schimbat încadrarea juridică pe motivele ce le puteți citi mai jos.

Un tânăr care făcuse scandal într-un bar din localitatea Mera a fost dus de polițiști la sediul IPJ Cluj, unde l-a amenințat cu moartea pe agentul principal Alin Olescu – șeful Postului comunal de poliție Baciu.

Prin actul de sesizare s-au reţinut că ”în ziua de 27.08.2018, în jurul orei 17, în timp ce se afla în sediul Poliţiei mun. Cluj – Napoca, inculpatul Cristof Imre a proferat ameninţări repetate cu moartea şi injurii repetate la adresa poliţistului Olescu Alin, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care luase anumite măsuri legale faţă de el, prin acţiunile sale inculpatul tulburând şi ordinea şi liniştea publică din sediul instituţiei”

Problema acuzării în ce privește infracțiunea de ultraj, potrivit Judecătoriei Cluj-Napoca și Curții de Apel Cluj, a fost că polițistul nu a auzit direct amenințările strigate în sediul poliției. Prima instanță l-a achitat pe inculpat pentru ultraj, iar Curtea a schimbat încadrarea din ultraj în amenințare și l-a condamnat pentru această infracțiune.

Extras din motivarea Curții de Apel Cluj: ”În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1, 4, rap la art. 206 Cod penal, constatăm că în mod corect a reţinut prima instanţă că pentru existenţa infracţiunii de ultraj textul incriminator instituie condiţia ca ameninţarea subiectului pasiv să fie proferată „în mod nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă” şi că din rechizitoriu nu a reieşit că fapta a fost comisă în mod nemijlocit în prezenţa poliţistului Olescu Alin.

În cauză, persoana vătămată Olescu Alin se afla la etajul al doilea al clădirii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj şi nu a auzit ameninţările adresate de către inculpatul Cristof Imre, aflat la parterul cădirii.

Totuşi s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a proferat ameninţări cu moartea la adresa poliţistului Olescu Alin, aspect pe care inculpatul îl recunoaşte.

În acest context constatăm că prima instanţă a omis a analiza fapta inculpatului prin prisma prevederilor art. 257 alin. 2 sau ale art. 206 Cod penal.

Art. 206 alin. 1 Cod penal dispune că „fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a făcut obiectul ameninţării.”

Norma de incriminare stabileşte că elementul material al infracţiunii analizate constă într-o acţiune de ameninţare, fără a stabili mijlocul de comunicare prin care aceasta se realizează, tocmai pentru că nu contează dacă aceasta este făcută în scris, verbal sau prin gesturi ori fapte. Indiferent că ameninţarea s-a produs prin comunicarea directă a unei scrisori, telegrame sau a unui mesaj către victimă sau prin comunicarea într-un spaţiu virtual de tip social-media sau comentarii on-line, elementul material al infracţiunii de ameninţare există şi este realizat.

Ameninţarea săvârşită împotriva unei persoane nu este şi nu poate fi condiţionată de modul în care este exteriorizat elementul material al infracţiunii şi modul în care victima ia cunoştinţă de aceasta (comunicare directă/indirectă). În caz contrar, legea penală ar limita protecţia pe care statul trebuie să o asigure libertăţii psihice şi morale a persoanei, conform art. 22 alin. 1 din Constituţie, ceea ce ar fi contrar însăşi valorilor supreme care stau la baza statului, cu referire la obligaţia acestuia de a garanta drepturile şi libertăţile fundamentale.

În ceea ce priveşte starea de temere a victimei, Curtea constată că acţiunea de ameninţare, potrivit textului de lege, trebuie să aibă aptitudinea producerii unei stări de temere.

Pentru a analiza îndeplinirea acestei cerinţe esenţiale a infracţiunii, parte a laturii obiective a acesteia, trebuie avute în vedere în mod evident anumite criterii subiective în sine raportat la persoana victimei, şi anume calitatea sa, starea sa psihică sau gradul de instruire, experienţă şi pricepere a acesteia. Prin urmare, toate aceste condiţii sunt unele subiective care trebuie evaluate şi analizate in concreto, raportat la circumstanţele cauzei.

Ameninţarea, indiferent sub ce formă, cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare, afectează libertatea psihică şi morală a persoanei, prevăzute de art. 22 alin. 1 din Constituţie, ceea ce prejudiciază demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi/sau dreptul la propria imagine, încălcându-se astfel limitele libertăţii de exprimare prevăzute la art. 30 alin.6 din Constituţie. Prin urmare, proferarea de ameninţări, indiferent de instrumentul/ mijlocul prin care se realizează contravine limitelor libertăţii de exprimare şi afectează valori individuale de rang constituţional ce îşi găsesc o consacrare normativă şi în art. 30 alin. 6 din Constituţie, antrenându-se, astfel, răspunderea penală a subiectului activ al unei asemenea fapte.

În cazul concret, din declaraţiile martorilor A.A.J, L.M.O, T.C.I, P.I. şi S.G.C reiese că inculpatul Cristof Imre, rămas la parterul clădirii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj, după ce R.S. a fost condus de persoana vătămată Olescu Alin la etajul superior, a începtut să profereze ameninţări la adresa persoanei vătămate spunând că „îl omor pe urâtul ăsta” şi înjurându-l. A mai afirmat inculpatul că atunci când o va prinde pe persoana vătămată îi va lua capul.

Ameninţările şi injuriile aduse de inculpatului Cristof Imre au fost atât de puternice încât martorul A.A.J. a chemat pentru sprijin poliţiştii din cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale (SAS).

Martorul S.G.C a declarat că a fost profund indignat de comportamentului inculpatului Cristof Imre, care a ţipat în sediul poliţiei, l-a ameninţat cu bătaia pe poliţistul Olescu Alin şi l-a înjurat în mod repetat în toate felurile, că i-a fost teamă pentru propria sa integritate corporală în momentul în care inculpatul a manifestat violenţă verbală, fiind nevoie de intervenţia poliţiştilor de la trupele speciale, şi că nu-i vine să creadă că, în timp ce se afla în sediul poliţiei, i-a fost teamă pentru propria sa integritate corporală, teamă cauzată de comportamentul inculpatului.

Persoana vătămată Olescu Alin a declarat în cursul urmăririi penale că în timp ce inculpatul Cristof Imre se afla în sala de şedinţe din sediul Poliţiei Municipiului Cluj-Napoca, în vederea întocmirii procesului verbal de contravenţie, s-a plimbat prin acea sală şi a afirmat de mai multe ori „ce păcat că sunt gratii la geam.” După întocmirea procesului verbal şi revenirea la parterul clădirii pentru a fi condus R.S. în sala de şedinţe în vederea întocmiri actului de sancţionare contravenţională, inculpatul Cristof Imre i-a spus lui R.S. să nu meargă cu poliţiştii pentru că va fi bătut şi că la geam sunt gratii, astfel că nu va putea să îi lovească pe poliţişti şi apoi să sară pe geam.

În acel moment persoana vătămată Olescu Alin a realizat că atunci când inculpatul Cristof Imre afirmase că e păcat că sunt gratii la geam se gândea că nu îi poate lovi pe poliţişti (inclusiv pe el) şi apoi să fugă din acel loc.

Reiese din probe că inculpatul nu doar că a ameninţat persoana vătămată, dar a şi căutat o modalitate de a pune în practică ameninţările, materializarea acestora fiind oprită de faptul că nu a identificat o modalitate de a se sustrage de la consecinţe.

În ceea ce priveşte temerea cauzată persoanei vătămate, constatăm că acesta este poliţist de profesie, astfel că în virtutea funcţiei deţinute este antrenat să facă faţă unor comportamente necorespunzătoare şi chiar ameninţărilor, fără ca acest aspect să excludă posibilitatea de a fi subiect pasiv al infracţiunii de ameninţare.

Prima instanţă a dat o greşită interpretare celor declarate de persoana vătămate referitoare la starea de temere. În plus nu trebuia să facă trimiteri la declaraţia dată în faţa instanţei, câtă vreme la momentul la care a fost aceasta luată procedura de citare nu era legal îndeplinită cu inculpatul, care era arestat în altă cauză (f. 20 fond), iar ulterior citării sale legale, inculpatul a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii.

Astfel, persoana vătămată a învederat că ameninţările proferate de inculpat şi care i-au fost aduse la cunoştinţă, i-au produs nu atât o stare de temere, cât o stare de indignare (f. 18-19 fond).

Din acest răspuns reiese că persoana vătămată a fost mai degrabă indignată decât temătoare, răspuns perfect justificat prin prisma celor mai sus reţinute referitoare la rezistenţa poliţiştilor la stres, ameninţări, comportamente necorespunzătoare, dar care nu exclude existenţa temerii.

Curtea constată că pentru o persoană obişnuită (martorul S.G.C) ameninţările proferate de inculpatul Cristof Imre au determinat o stare de temere pentru propria integitate corporală, cu toate că nu a fost vizat de acestea, în timp ce pentru persoana vătămată Olescu Alin temerea resimţită a fost mai redusă, prin prisma pregătirii sale profesionale.

După cum reiese din textul legal, nu este necesar ca ameninţările să producă în concret o stare de temere, ci doar să fíe susceptibile a o crea. În aprecierea îndeplinirii acestui standard trebuie analizat întregul context în care au fost adresate ameninţările precum şi comportamentul inculpatului.

Astfel, ameninţările pe care inculpatul Cristof Imre le-a adresat persoanei vătămate au avut caracter serios şi repetat şi vizau lezarea integrităţii fizice şi a vieţii acesteia, fiind de natură a crea temerea reală şi justificată că faptele cu care se ameninţă este posibil a fi aduse la îndeplinire.

Inculpatul Cristof Imre pe întreaga perioadă necesară întocmirii documentaţiei pentru care acesta a fost condus la sediul poliţiei a avut un comportament agresiv fizic şi verbal, adresând numeroase injurii şi ameninţări şi chiar a încercat să intervină pentru a îngreuna încătuşarea numitului R.S., fiind împiedicat de către martorul T.C.I. În momentul în care martorul Asztalos a observat comportamentul inculpatului Cristof Imre şi faptul că îi adresa ameninţări şi injurii poliţistului Olescu Alin, a solicitat intervenţia organelor de poliţie din cadrul Serviciului de Acţiuni Speciale, care l-au încătuşat pe inculpat.

În consecinţă, apreciem că adresarea în mod repetat de ameninţări cu moartea şi lezarea integrităţii fizice de către inculpatul Cristof Imre, care a înfăţişat o atitudine sigură şi intimidantă în momentul în care le-a proferat, întruneşte condiţia impusă de lege ca ameninţarea să fie de natură, susceptibilă, să provoace o stare de temere, concluzie întărită şi de faptul că persoana vătămată însăşi a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului

Prin urmare, instanţa de control judiciar concluzionează că sunt întrunite toate elementele tipicităţii obiective şi subiective ale infracţiunii de ameninţare, astfel cum au fost detaliate mai sus.”

Pedeapsa

”Condamnă pe inculpatul Cristof Imre la pedeapsa de 2700 lei amendă penală (180 zile amendă x 15 lei/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206Cod penal, ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracţiunea de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal.

Constată că infracţiunile de ameninţare şi de tulburarea liniştii publice pentru care s-au stabilit în prezenta cauză pedepsele de 2700 lei amendă penală şi 9 luni închisoare au fost comise în stare de pluralitate intermediară faţă de infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2700 lei amendă penală prin Sentinţa penală nr. 170/2018 a Tribunalului Cluj şi în concurs real cu infracţiunile ale căror pedepse au fost contopite prin Sentinţa penală nr. 208 din 24.06.2021 a Tribunalului Cluj.

Repune în individualitatea lor pedepsele contopite prin Sentinţa penală nr. 208 din 24.06.2021 a Tribunalului Cluj, astfel : – 1 an şi 3 luni închisoare;

– 1 an şi 3 luni închisoare;

– 2700 lei amendă penală (aplicată prin sentinţa penală nr. 131/2020 a Tribunalului Cluj).

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. e Cod penal contopeşte pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta hotărâre cu cele aplicate prin Sentinţa penală nr. 208/2021 a Tribunalului Cluj şi 170/2018 a Tribunalului Cluj şi aplică inculpatului pedeapsa rezultantă cu închisoarea de 1 an şi 11 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa rezultantă de 3600 lei amendă penală (240 zile amendă x 15 lei/zi).

Constată că inculpatul Cristof Imre a achitat amenda penală în cuantum de 2700 lei aplicată prin sentinţa penală nr. 131/2020 a Tribunalului Cluj.

În temeiul art. 72Cod penal, deduce din pedeapsa rezultantă durata măsurilor preventive şi durata executată din pedeapsa anterioară, respectiv, de la 13.08.2019 la 17.07.2020, şi de la 23.09.2020 la 24.06.2021.”

Comments

comentarii