Judecătoarea Andrea Chiș, plecată de la Curtea de Apel Cluj, candidează pentru a fi președintele Consiliului Superior al Magistraturii în 2022. Redăm mai jos partea introductivă din proiectul ei:

”O radiografie, un diagnostic și o posibilă prescripție pentru însănătoșire

Mandatul Consiliului Superior al Magistraturii este unul de 6 ani conform Constituției. Din acești șase ani, primul și ultimul au o semnificație deosebită. Primul pentru că setează obiectivele și așteptările – pentru membri, pentru cei care i-au ales, ca și pentru societate, iar ultimul pentru că, inevitabil, presupune evaluarea realizărilor și a posibilelor eșecuri. Felul în care începem noul  an marchează un moment al răspunsului la întrebarea ce se mai poate face.

Am recitit proiectul cu care am candidat și am fost aleasă membră a acestui consiliu[1], ca și hotărârea Plenului care a stabilit direcțiile prioritare de acțiune[2] și am constatat două lucruri: primul – am văzut corect cele mai mari probleme ale sistemului și posibile soluții la acestea, iar al doilea – soluțiile legislative, indiferent dacă vorbim de legislație primară (legi) sau secundară (regulamente adoptate de consiliu), nu sunt suficiente dacă nu există încredere în oamenii care le-au adoptat și le aplică.

Probabil nu întâmplător ideea centrală a proiectului meu din 2016 era că „mai important decât orice proiect e omul”.

De aceea, ea este și azi motto-ul acestui proiect pentru funcția de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției, adică al judecătorului și procurorului individual, al puterii judecătorești, ca și al sistemului judiciar în ansamblul său. Orice presiune din exteriorul sistemului judiciar, chiar și atunci când vine din partea unor reprezentanți ai celorlalte puteri, nu poate influența calitatea actului judiciar dacă organul constituțional reprezentativ, Consiliul Superior al Magistraturii, prin membrii săi, își îndeplinește funcția de apărare a sistemului judiciar de imixtiuni, funcție în jurul căreia se circumscriu toate celelalte.

Cu tristețe constat că am avut prevăzut corect, cu mai mulți ani în urmă, că pensionarea colegilor la împlinirea vechimii de 25 de ani în profesie, excepție până la momentul alegerii actualului consiliu, va deveni un fenomen pe scară largă și aceasta nu datorită amenințărilor externe legate de abrogarea pensiilor de serviciu, care, așa cum se cunoaște, au fost înlăturate prin deciziile Curții Constituționale, ci datorită nouă, celor aleși de colegii noștri.

Noi, membri CSM, suntem cei care inducem nesiguranță. Noi suntem cei care nu doar că nu am avut o viziune unitară cu privire la modificările legilor justiției și la aplicarea lor, dar nici nu am știut să comunicăm motivul divergențelor noastre (altminteri normale, poate, pe chestiuni esențiale) și nu am fost capabili să găsim modalități de conciliere a viziunilor diferite, deși acestea erau posibile. Orice încercare în acest sens a fost sortită eșecului.

De exemplu, am propus public, în ședința Plenului, o garanție suplimentară în cazul desființării SIIJ, înțelegând optica și îngrijorarea unor colegi, chiar dacă nu eram de aceeași părere în ceea ce privește utilitatea acestei instituții și garanțiile pe care le oferea cu privire la independența judecătorului și a procurorului, însă propunerea mea nu a fost însușită și nici nu au existat altele în avizul pe care l-am dat cu privire la propunerea de desființare. Sunt deschisă să discut cu colegii mei din consiliu, din instanțe și parchete garanția propusă deja sau altele și voi facilita o decizie la nivel de sistem, acceptată de o majoritate.

Am făcut parte din comisia de examinare a actualului inspector șef al Inspecției Judiciare, dar nota mea a fost anulată, iar Inspecția Judiciară, în continuare, așa cum am arătat în anul 2016, reprezintă o amenințare din interiorul sistemului judiciar, având în continuare o practică neunitară, o lipsă de transparență a soluțiilor de clasare, iar cel puțin aparența creată de această instituție este de tratament diferențiat, mai cu seamă în ceea ce privește libertatea de exprimare, între colegii care au criticat în acești ani legile justiției și cei care le-au susținut.

În prezent, foarte mulți colegi, în special de la instanțele de control judiciar – Înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel și tribunale, dar și de la judecătorii, aleg să se pensioneze de îndată ce ating vechimea cerută de lege. Se depopulează curțile și tribunalele. Sunt puțini cei care mai doresc să promoveze în funcții de execuție, dar și de conducere. Avem un număr foarte mare de funcții de conducere ocupate prin delegări repetate, iar în cazul unora durata lor depășește durata unor mandate sau chiar a două (maxim) posibile, ceea ce este cu totul anormal. Chiar dacă am adoptat regulamente ce permit evaluarea abilităților de judecător a celor care doresc să promoveze efectiv pe funcții de execuție (așa cum mi-am dorit în proiectul de candidatură), e nevoie de o evaluare a modului în care acestea au fost aplicate, pentru a verifica dacă sunt stimulați colegii să candideze ori, dimpotrivă, să se pensioneze.

E de apreciat dacă practica adoptată recent de Secția de judecători privind suspendarea promovării până la soluționarea unor acțiuni disciplinare nu ar trebui revizuită.

Constatând că sunt acordate note de 4 pentru proiectele unor președinți de curți de apel care candidează pentru un al doilea mandat (și nu numai), e nevoie să ne asumăm ca și consiliu răspunderea pentru felul în care numim comisiile de evaluare a proiectelor și să luăm măsuri de stabilire a unor subcriterii obiective și a unor note minimale printr-o anexă la regulament, după modelul promovării la ÎCCJ sau al examenului pentru funcția de inspector șef, poate inclusiv să propunem ministrului justiției posibile schimbări legislative.

Aș vrea să nu am dreptate, însă, dacă nu vom lua măsuri de restabilire a încrederii în Consiliul Superior al Magistraturii, prevăd o plecare a colegilor tineri, care nu vor rămâne într-un sistem măcinat de războaie interne și incertitudine. Felul în care va fi ales președintele ultimului an va avea un cuvânt hotărâtor asupra a ceea ce lasă acest consiliu în urma sa, inclusiv sub aspectul atractivității profesiei de magistrat pe viitor

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii este tradițional un judecător, deși Constituția și legea sa de organizare și funcționare permit și unui procuror să exercite această funcție. Dintre cei 9 judecători aleși ce pot fi președinți, am rămas patru posibili candidați, dintre care anul acesta am ales să candidăm doi.

Este foarte importantă persoana celui care va conduce consiliul în ultimul an, pentru că este cel care va prezenta nu doar bilanțul ultimului an, ci și cel al întregului mandat de 6 ani al Consiliului Superior al Magistraturii.

Mai important, însă, este să fie ales un președinte judecător dintre cei doi care au candidat. Suntem patru judecători care mai putem ocupa această funcție, din care am candidat doi. Orice soluție alta decât desemnarea uneia dintre noi de către Secția de judecători ar fi privită cu suspiciune, ar duce la un blocaj și o amplificare a conflictelor interne ce au erodat în substanță și ca imagine instituția. Cu siguranță, ar scădea inacceptabil de mult și încrederea în consiliu, aflată oricum la cote de avarie. Aceasta ar facilita și o posibilă revizuire constituțională a atribuțiilor acestui organ. Dacă tot s-ar ajunge acolo, poate nu ar fi de neglijat modificarea desemnării președintelui, poate prin tragere la sorți, pentru a evita formarea unor politici instituționale incongruente.

De ce eu acum?

Atunci când alegem oameni, avem în vedere mai multe criterii, toate plasate oarecum pe o axă a timpului. Ne uităm la ce realizări are persoana respectivă, ce performante are, ce profil de comunicator are, ce nivel de încredere manifestă, ce potențial are să îndeplinească ceea ce promite. Trecut, prezent și viitor.

 Ce am făcut eu în acest consiliu? Dacă ar fi să enumăr doar trei obiective majore realizate, aș spune că acestea sunt: scrierea proiectului TAEJ, coordonarea proiectului Public Confidence and the Image of Justice în cadrul Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare și coordonarea Comisiei Legislație și cooperare interinstituțională. Am dovedit cu prisosință că sunt capabilă să realizez ceea ce promit.

Dacă ar fi să evaluez principalele mele atribute, aș spune că cel mai important este felul în care comunic cu impact.

Nu întâmplător mi-am asumat partea de comunicare în consiliu, scriind și fiind pentru o vreme managerul proiectului TAEJ[1]. Proiectul are multe componente legate de comunicare, educație juridică și acces la justiție. Am realizat unele obiective legate de comunicarea cu celelalte puteri, cu celelalte profesii juridice, cu presa. Am previzionat o strategie de comunicare redactată împreună cu specialiști în comunicare. E nevoie acum să fie implementată.

Dețin pentru a doua oară calitatea de membru al board-ului Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare (RECJ) și am coordonat în cadrul rețelei proiecte legate de comunicarea consiliilor judiciare, activitățile pe plan intern completându-se în mod fericit cu cele privind cooperarea internațională.

Încrederea ce mi-a fost acordată de colegii din RECJ rezultă și din desemnarea mea pentru a reprezenta rețeaua în proiecte comune cu alte organizații internaționale. Un exemplu îl constituie proiectul pentru redactarea unui manual privind statul de drept, utilizat în cadrul European Judiciary Training Network și altul pentru redactarea unor Recomandări pentru utilizarea social media de către judecători sub egida UNODC (United Nations Office on Drugs and Crime) Rețeaua Globală de Integritate Judiciară

Am colaborat și cu colegii din Republica Moldova în cadrul unor proiecte ale societății civile privind sistemul judiciar, ultimul fiind finalizat cu un raport asupra calității redactării hotărârilor judecătorești. Cred că în materie de comunicare e nevoie de construirea și întreținerea unor legături cu colegii de peste Prut, atât cu Consiliul Superior al Magistraturii, cu Consiliul Superior al Procurorilor, cât și cu colegii judecători și procurori, dar și avocați.

Dar cel mai important lucru din perspectiva prezentului proiect – care are ca scop convingerea colegilor din consiliu – este felul în care am relaționat cu aceștia. Indiferent de unele divergențe de opinie privind chestiunile ce țin de substanța (auto)guvernării sistemului judiciar, am ascultat opiniile celorlalți și am căutat soluții de compromis, pentru că înțeleg că fiecare avem o perspectivă în funcție de experiențele concrete de viață profesională pe care le-am trăit sau întâlnit de-a lungul carierei noastre.

Sunt previzibilă sub aspectul substanței și formei de exprimare.

Probabil acesta a fost motivul pentru care colegii au votat pentru a fi eu cea care a coordonat Comisia 1 Legislație și cooperare interinstituțională, atât cea comună, care a pregătit ședințele Plenului, cât și cea care a pregătit ședințele Secției pentru judecători.

Ședințele comisiilor s-au desfășurat cu ritmicitate, în acord cu programul și ordinea de zi aprobate de președintele CSM. În ceea ce mă privește, îmi propun ca, în acord cu colegii care vor coordona comisiile,  să stabilim un calendar previzibil sub aspectul zilelor și orelor și pentru acestea, alături de ședințele de Plen și secții, precum și o ordine de zi echilibrată, pentru a permite, pe de o parte, soluționarea cu celeritate a lucrărilor de competența consiliului, iar, pe de altă parte, pregătirea corespunzătoare a ședințelor de către membri.

Am luat act de criticile formulate de colegii din societatea civilă în Raportul privind monitorizarea respectării obligațiilor Consiliului Superior al Magistraturii de transparență,  de asigurare a accesului publicului la informații și soluționarea petițiilor în raport cu societatea civilă

pentru anul 2021, în sensul că nu au fost invitați la toate ședințele Comisiei 1 judecători, ceea ce este real. Îmi asum faptul că am votat alături de colegii din Secția de judecători faptul că dânșii participă doar în cazul în care sunt invitați, atât la ședințele Comisiei 1 judecători, cât și ale Comisiei 2 judecători, în acord și cu practica Secției de procurori. Am respectat și decizia Comisiei 1 comună de a-i invita dacă și ceilalți membri ai comisiei apreciază, majoritatea invitațiilor fiind formulate de mine din oficiu. Propunerile din acest raport le consider utile și apreciez că, împreună cu ceilalți membri, e nevoie să decidem asupra implementării lor.

Tot în virtutea colaborării colegiale, am rugat colegii din Secția de judecători să îmi comunice orice doleanțe pe care le au de la viitorul președinte, pentru a mi le însuși, întrucât îmi doresc ca nimeni să nu se simtă exclus de la luarea deciziilor privind organizarea activității interne a consiliului. Nu există termen limită pentru exprimarea unor astfel de doleanțe. Acesta este printre altele rolul președintelui, să-l asculte pe fiecare în mod cât se poate de echilibrat ca procent de atenție și consultare.

Cu privire la viitor, partea de obiective o voi structura în jurul a trei concepte fundamentale pe care le-am trecut și în proiectul scris anterior cu colegii Mihai Andrei Bălan și Mihai Bogdan Mateescu, respectiv independență, eficiență și comunicare, însă am simțit nevoia să adaug o componentă pe care o consider esențială și în jurul căreia îmi construiesc întregul proiect, mai cu seamă pentru că intrăm în ultimul an de mandat, iar aceasta este responsabilitatea.

Tema centrală a mandatului meu este: „Totul sub semnul responsabilității”.

Așadar:

            OBIECTIVE PRINCIPALE         

1. Independență
2. Eficiență
3. Transparență și comunicare

Proiectul complet mai jos

PROIECT PREȘEDINTE ANDREA A. CHIȘ

Comments

comentarii