Motivarea strămutării dosarului lui Liviu Dragnea – suspiciuni rezonabile de lipsă de imparțialitate a judecătorilor Tribunalului București

Judecătorul Curții de Apel București, care a soluționat cererea de strămutare formulată de Liviu Dragnea, a apreciat că, semnarea de către judecătorii Tribunalului București a memoriilor Asociației Forumul Judecătorilor din România de apărare a reputației sistemului judiciar împotriva afirmațiilor făcute în spațiul public de către Dragnea, justifică suspiciunea de imparțialitate cu privire la întreaga instanță.

C.A. București: ,,instanța trebuie să aibă în vedere dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.”

Redăm pasajele relevante din hotărârea prin care s-a admis cererea de strămutare și s-a dispus desființarea Deciziei penale nr.529 din data de 27.05.2021, prin care s-a respins contestația lui Liviu Dragnea împotriva sentinței penale nr.1025 din data de 27.04.2021 pronunțată de către Judecătoria sectorului 5 București și s-a admis contestația Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, dispunându-se ca cererea de liberare condiționată să fie reiterată după data de 27.08.2021 și nu după data de 27.06.2021, așa cum hotărâse judecătorul fondului.

,,Apărătorul ales al petentului Dragnea Liviu, av.T.F., având cuvântul, solicită admiterea cererii de strămutare a judecării cauzei care face obiectul dosarului nr.(…), aflat pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală, având ca obiect contestație împotriva sentinței penale nr.1025, contestație care a fost judecată între timp de către Tribunalul București. Astfel, solicitarea petentului este în sensul de a strămuta această cauză în temeiul disp.art.71 și urm., art.74, art.75 C.p.p., la o instanță egală în grad cu Tribunalul București ce se află pe raza de competență a Curții de Apel București. În susținerea cererii de strămutare, arată că a înțeles să formuleze această cerere în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, apreciind că, potrivit dispozițiilor CEDO, există o „dublă” condiție care trebuie să fie stabilită în ceea ce privește imparțialitatea unui magistrat, respectiv sub aspect subiectiv cât și sub aspect obiectiv, judecătorul trebuind să fie echidistant față de părți și să manifeste o neutralitate apreciată în raport cu garanțiile independenței. Din perspectiva părții care face obiectul respectivei cauze, în opinia apărării, există o îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorului, ceea ce generează neîncredere în justiție, nefiind suficient ca justiția să fie înfăptuită, ci acest lucru ar trebui să se și vadă; ori, atâta timp cât încrederea pe care o parte o are într-o instanță sau într-un magistrat, aceasta nu poate crea decât o lipsă de încredere în rândul publicului și al persoanei care se află în cauza respectivă. Astfel, arată că principiile independenței și ale imparțialității sunt consacrate în Constituție cât și în cuprinsul Legii nr. 303/2004, fiind ocrotite și de reglementările internaționale, acestea pledând în favoarea independenței magistratului, respectiv: Codul de conduită judiciară (Principiile de la Bangalore), Principiile fundamentale referitoare la independența magistratului, adoptate la Milano în anul 1985 și confirmate de către Adunarea Generală a ONU, Raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987, care statuează că „principiile independenței și imparțialității sunt pietrele de fundament ale motivării și legitimității funcției judiciare în orice stat”, precum și Avizul nr.17/2014 al Consiliului Consultativ al judecătorilor europeni de la Strasbourg din 12 octombrie 2014.

În opinia apărării, în prezenta cauză, petentul Dragnea Liviu a fost judecat de o instanță compusă din doi magistrați și care, în opinia apărării, nu au putut fi imparțiali. Astfel, în cauza nr.(…) în care apărarea a formulat o cerere de Habeas Corpus solicitând admiterea acestei cereri, se poate observa existența unei cereri de abținere formulată de d-na judecător D.R.-Z., legal și corect admisă, în cuprinsul motivării încheierii de admitere a cererii de abținere menționându-se că d-na judecător, în susținerea cererii de abținere a invocat disp.art.64 alin.1 lit.f C.p.p., motivat de faptul că, în decembrie 2019 a semnat alături de alți colegi magistrați Cererea de apărare a independenței sistemului judiciar, adresată de Asociația „Forumul Judecătorilor din România” Consiliului Superior al Magistraturii, față de afirmațiile petentului Dragnea Liviu din data de 16.12.2018. Totodată, magistratul care a admis cererea de abținere a d-nei judecător D.R.-Z. a apreciat că, „nu este suficient ca judecătorul să fir imparțial în soluționarea unei cauze, ci este necesar ca el să pară astfel în ochii unui observator obiectiv extern”… În continuare, arată că d-na judecător Orzata M.M. din cadrul Tribunalului București – Secția I Penală a formulat aceeași cerere de abținere, pentru același motiv, aceasta fiind însă respinsă cu o motivare foarte simplistă, în sensul că: „Faptul că a fost admisă o cerere similară nu prezintă relevanță, deoarece jurisprudența nu constituie izvor de drept și judecătorii trebuie să soluționeze cauza conform propriei conștiințe”. Cu toate acestea, ulterior a fost judecată respectiva cauză, fiind respinsă, în opinia apărării, în mod neîntemeiat.

Cu privire la cererea de strămutare a cauzei care face obiectul dosarului nr. (…), aflat pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală având ca obiect contestație împotriva sentinței penale nr.1025/27.05.2021 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, o apreciază ca fiind întemeiată, Curtea urmând a avea în vedere presiunea care există asupra magistraților, astfel cum a arătat anterior, precum și presiunea mediatică apărută ca urmare a depunerii cererii de liberare condiționată la Judecătoria Sector 5 București, cerere formulată ca urmare a primirii avizului pozitiv, în unanimitate, de către Comisia de liberare condiționată din cadrul penitenciarului Rahova în sensul că acesta îndeplinea toate condițiile necesare și impuse de dispozițiile legale pentru a fi liberat condiționat; cu toate acestea, deși a solicitat în fața magistraților de la Tribunalul București amânarea judecării contestației, având în vedere cererea de strămutare formulată în fața Curții de Apel București, arată că acest lucru nu s-a întâmplat, cauza fiind judecată prin respingerea contestației formulate.

Solicită instanței să aibă în vedere concluziile scrise în cuprinsul cărora a înțeles să invoce ca și practică, decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe care nu le va relua, în ceea ce privește strămutarea și imparțialitatea de care ar trebui să dea dovadă un magistrat, subliniind doar că: „în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acel control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, chiar și independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte, pot pune în discuție imparțialitatea acestuia și justifică temerea celui interesat în acest sens..”

În continuare, arată că petentul se află în situația în care există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor a fost afectată astfel cum prevede art.71 C.p.p., referindu-se la membrii completului de judecată care au respins contestația ce face obiectul dosarului nr.(…), respectiv d-nii magistrați, P.C.C. – președintele completului de judecată și d-l judecător C.C. Cu privire la cei doi magistrați, arată că de asemenea, cei doi sunt semnatari ai unor memorii al Forumului Judecătorilor din România, motiv pentru care, în opinia apărării, cei doi magistrați ar fi avut obligația să formuleze la rândul lor, câte o cerere de abținere, în temeiul disp. art.66 C.p.p., astfel încât, petentul să poată afirma că a fost judecat de niște magistrați imparțiali și independenți, ceea ce nu s-a întâmplat; mai mult, la ultimul cuvânt pe care petentul Dragnea Liviu ar fi trebuit să îl aibă în cadrul judecării contestației, acesta a fost întrebat de către președintele completului ce a înțeles despre proces, dacă își recunoaște vinovăția și dacă și-a însușit condamnarea. Astfel, solicită instanței să aibă în vedere că în cauza respectivă, s-a antamat fondul, deși instanța nu era investită să judece aspectele care priveau elementele de drept și de fapt pentru care petentul a fost condamnat sau vinovăția acestuia, petentul Dragnea Liviu pledându-și până la final nevinovăția. Completul de judecată investit cu soluționarea contestației la o cerere de liberare condiționată, trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, în opinia apărării, membrii completului de judecată excedând cadrul legal în care trebuia să se judece respectiva contestație.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii de strămutare a cauzei astfel cum a fost formulată, urmând ca instanța să dispună strămutarea cauzei care s-a judecat la Tribunalul București, la o instanță egală în grad cu Tribunalul București, din raza competenței Curții de Apel București, astfel încât petentul să aibă parte de un proces echitabil în judecarea contestației. Solicită încuviințarea de a depune la dosar concluzii scrise.

Apărătorul ales al petentului Dragnea Liviu, av.P.C.-., având cuvântul, solicită ca instanța să aibă în vedere că nu a sesizat prezenta instanță cu o cale de atac împotriva soluției dată de Tribunalul București în contestație. Ceea ce s-a menționat anterior, în apărare, sunt doar elemente și chestiuni ce țin de lipsa de imparțialitate, nu critici cu privire la soluția dată în contestație. Totodată, arată că în opinia sa, în prezenta cauză, dispozițiile art.71 C.p.p. se corelează, cu disp.art.64 alin.1 lit.f C.p.p., noțiunea de „suspiciune rezonabilă de afectare a imparțialității judecătorilor” poate fi interpretată, conform Î.C.C.J. – Completul de 5 judecători în materie penală, că există suspiciune de lipsă de imparțialitate dacă între parte și judecător a existat o judecată anterior. Astfel, raportat la situația de față, dacă marea majoritate a magistraților din cadrul Tribunalului București au făcut sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii, instanță de judecată în materie disciplinară, respectiva sesizare fiind admisă într-o procedură în care deși petentul nici măcar nu a fost citat pentru a se apăra, în opinia apărării, acest lucru echivalează cu o judecată între magistrații Tribunalului București și petentul Dragnea Liviu, ceea ce indică o lipsă de imparțialitate a magistraților Tribunalului București care nu ar putea fi rezolvată printr-o abținere/recuzare. Astfel, solicită instanței să aibă în vedere cele două cereri de abținere formulate de cei doi magistrați din cadrul Tribunalului București, precum și motivarea amplă și întemeiată a magistratului care a admis una dintre cele două cereri de abținere formulate. În opinia apărării, acest lucru reprezintă o afectare a imparțialității a zeci de judecători din cadrul Tribunalului București, ceea ce atrage incidența disp.art.71 C.p.p. Cu privire la lipsa de imparțialitate, arată că aceasta trebuie să apară ca fiind evidentă, nu doar pentru justițiabili, fiind obligatoriu a fi îndeplinită și condiția obiectivității pentru un observator neutru și independent, măcar la nivelul aparențelor, însă, potrivit articolelor apărute în presă și depuse la acest termen de judecată la dosar, reiese clar că nu poate exista o judecată imparțială la Tribunalul București.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul disp. art.74 C.p.p. solicită respingerea cererii de strămutare a cauzei, formulată de petentul Dragnea Liviu, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Astfel, solicită instanței să aibă în vedere că din mijloacele de probă depuse la dosar, o parte dintre acestea se referă la situația judecătorului de la Judecătoria Sectorului 5 București și de împrejurările cauzei, însă, obiectul prezentei cauze îl reprezintă strămutarea contestației formulate împotriva soluției dată în fond de Judecătoria sectorului 5 București. Prin urmare, apreciază că mijloacele de probă depuse în susținerea prezentei cereri de strămutare, referitoare la această componentă a judecății sectorului 5 București, nu privesc obiectul cauzei, sens în care solicită ca aceste probe să nu fie luate în considerare de către instanță. În opinia parchetului, dispozițiile Codului de procedură civilă sunt incidente într-o cauză penală atunci când legea penală nu prevede în cauza penală dispoziții referitoare la obiectul cauzei; în prezenta cauză, există dispoziții suficiente referitoare la cererea de strămutare, prin urmare, referirile la Codul de procedură civilă nu ar trebui să fie luate în considerare. Având în vedere probele aflate la dosarul cauzei, în special declarațiile de abținere, solicită a se avea în vedere că acestea nu duc la formarea unei concluzii privind parțialitatea sau imparțialitatea judecătorilor întregii instanțe a Tribunalului București, având în vedere împrejurarea că una dintre cele două cereri de abținere a fost respinsă, prin urmare, nu există o opinie exprimată la unison a întregii instanțe, a Tribunalului București, judecătorii luând hotărârea conform regulilor aplicabile, având în vedere și împrejurarea că jurisprudența nu este unitară. Prin urmare, aceste cereri de abținere sunt departe de a demonstra un caracter la unison, o imparțialitate în ansamblu, colectivă a Tribunalului București. Cu privire la susținerile apărării, privind cererea de apărare a independenței a autorității judecătorești, privită în ansamblu, arată că în cuprinsul cererii de strămutare s-a strecurat o eroare, precizându-se în mod greșit că cererile de abținere au avut la bază faptul că magistrații au semnat un anumit memoriu, dimpotrivă, conform înscrisurilor aflate la dosar, cererile de abținere au avut la bază tocmai faptul că cei doi magistrați au semnat această cerere de apărare a independenței autorității judecătorești în ansamblul său. Prin această precizare dorește să învedereze un motiv care a fost analizat de către apărare, ca fiind distinct; astfel, arată că cererea de apărare a independenței autorității judecătorești în ansamblul său, este adevărat, din probele aflate la dosar, rezultă că într-adevăr aceasta a fost semnată de către cei doi magistrați din cadrul Tribunalului București, însă, pe de altă parte, arată că în afară de cei doi magistrați, au mai fost încă 700 de alți magistrați care au semnat acest memoriu, aspect ce rezultă tot din probele aflate la dosar, astfel încât, această cerere de apărare a independenței autorității judecătorești în ansamblul său, ce reprezintă un drept prevăzut de legea organizării CSM-ului, a fost exercitat de un număr de circa 700 de magistrați din România, făcându-se referire decât la doi magistrați din cadrul Tribunalului București care au semnat această cerere. În contradicție cu apărarea, arată că CSM-ul este o instanță de judecată, dar în materie disciplinară, însă în materia de apărare a independenței autorității judecătorești nu este o instanță de judecată, ci o autoritate a statului care recunoaște o anumită situație și căreia legea îi conferă anumite consecințe juridice.

Prin urmare, ca și motiv distinct de declarațiile de abținere, cererea de apărare a independenței autorității judecătorești și faptul că aceasta a fost semnată de doi magistrați ai Tribunalului București, printre cei 700 de alți magistrați semnatari, nu conferă nicio urmă de îndoială asupra imparțialității celor 32 de judecători din cadrul Secției I Penală a Tribunalului București.

Cu privire la memoriul adresat Forumului Judecătorilor din România, arată că acesta reprezintă de fapt o scrisoare publică datată 2018, care la rândul ei, nu aruncă nicio umbră de imparțialitate asupra Tribunalului București în ansamblul său, având în vedere că doar 3 dintre magistrații de la Tribunalul București au semnat acest memoriu, alături de alți 2.000 de magistrați de la alte instanțe din România, apărarea nedemonstrând cât anume procent dintre aceștia reprezentau magistrați de la Tribunalul București, iar dintre magistrații semnatari ai memoriului, fac parte și magistrați de pe raza altor instanțe ce aparțin de Curtea de Apel București, inclusiv de la Tribunalul Teleorman.

De asemenea, din înscrisurile aflate la dosar mai rezultă că unul dintre magistrații de la Tribunalul București ar fi participat la un protest, aspect ce rezultă din imaginile aflate la dosar, protest ce a avut loc în anul 2017 și în cadrul căruia nu a avut loc vreun atac la persoana petentului-condamnat, aceste proteste având loc pe tot cuprinsul României, chiar și în afara granițelor țării, aspecte care nu conduc la ideea că judecătorii ar fi lipsiți de imparțialitate.

Din mijloacele de probă aflate la dosar nu rezultă în nici un fel o imparțialitate a Tribunalului București, în ansamblul său, prin simplul fapt că un număr de 2-3 magistrați, au avut implicare în niște acțiuni care au fost la nivel național, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Într-adevăr este de necontestat presiunea mediatică, aspect de care un magistrat se lovește zilnic prin natura meseriei sale, presiune care rezultă de multe ori și din calitatea părților în dosarele penale, alteori din împrejurările cauzei, însă acest lucru face parte din realitatea oricărui magistrat din România, judecătorul fiind învățat încă din timpul școlii să facă față acestor aspecte, însă, acest lucru, prin el însuși, nu afectează imparțialitatea unei instanțe sau că toți magistrații unei instanțe ar trebui să se abțină.

În concluzie, din mijloacele de probă depuse la dosar, nu rezultă probe care să ducă la concluzia imparțialității în ansamblul său, a Tribunalului București, o imparțialitate colectivă a acestei instanțe, întrucât, afirmațiile și mijloacele de probă aduse împotriva unui număr foarte mic de magistrați din cadrul Tribunalului București, se pot referi în egală măsură la ceilalți 700 de magistrați sau alți 2.000 de magistrați, astfel încât nu rezultă utilitatea formulării unei astfel de cereri, existând riscul ca, la nivelul altei instanțe, să se descopere același lucru despre alți magistrați care poate, au participat la anumite proteste.

Apărătorul ales al petentului Dragnea Liviu, av. T.F., având cuvântul în replică, arată că prezenta cerere de strămutare a fost depusă anterior judecării contestației, moment în care nu a avut cunoștință despre faptul că cei doi magistrați care au și judecat contestația, făceau parte dintre semnatarii memoriului. De asemenea, solicită a se avea în vedere că în dosar există anumite aspecte despre magistratul din cadrul Judecătoriei Sector 5 București care a judecat cererea de liberare condiționată și care face parte la rândul lui, dintre semnatarii acelui memoriu, iar ulterior au depus la dosar înscrisurile privitoare la articolele din presă din care rezultă indubitabil faptul că un număr de cel puțin 50 de magistrații, printre care și procurori, care au semnat acel memoriu, majoritari din cadrul Tribunalului București, însă presa este cea care a constatat în mod evident faptul că Tribunalul București, prin cei 50 de magistrați, semnatari ai acelui memoriu, nu pot fi imparțiali.

Petentul Dragnea Liviu, personal, având cuvântul, arată că își dorește în continuare să aibă parte de un proces echitabil și speranța unei judecăți imparțiale. De asemenea, arată că din cunoștințele sale, există un număr de zeci de magistrați care au semnat acel memoriu, având suspiciuni privind imparțialitatea magistraților care au judecat contestația.

C U R T E A,

Prin cererea adresată Curții de Apel București, înregistrată sub nr.(…), petentul Dragnea Liviu a solicitat strămutarea dosarului cu nr.(…), aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect contestația sa împotriva sentinței penale nr.1025 din data de 27.04.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5, București.

În motivarea cererii sale, petentul a arătat că dorește să aibă dreptul la un proces echitabil, iar substanța acestui drept implică și dreptul la o instanță independentă și imparțială.

A precizat că strămutarea este un remediu procesual reglementat de Codul de procedură penală, în vederea înlăturării situațiilor care pun în pericol normala desfășurare a unui proces penal, datorită unor factori exteriori cauzei, când există pericolul de tulburare a ordinii publice sau imparțialitatea judecătorilor poate fi știrbită.

A invocat faptul că imparțialitatea instanțelor este și un standard impus de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar pentru a exista încredere în justiție, nu este suficient ca judecătorul să fie imparțial, fiind necesar ca părțile să creadă în această imparțialitate.

Prin raportare la cauza de față, a arătat că, ulterior respingerii cererii sale de liberare condiționată, de către Judecătoria Sectorului 5 București, a aflat că doamna judecător care a pronunțat această soluție a fost una din semnatara memoriului Forumului Judecătorilor din România împotriva actelor care vizau sistemul judiciar.

A mai arătat și că, într-o altă cauză care îl privește, respectiv în dosarul nr.(…), judecătorul căruia i s-a repartizat cererea a formulat o declarație de abținere pentru același motiv, respectiv că a fost semnatarul memoriului Forumului Judecătorilor din România împotriva modificărilor aduse legilor justiției, aceasta fiind admisă de către un alt magistrat din cadrul Tribunalului București.

A mai arătat și că, există o presiune mediatică la adresa magistraților Tribunalului București, dovedită prin numeroase articole în care se evocă situația sa juridică.

A invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia strămutării, concluzionând că, din aceasta, reiese faptul că, în vederea înlăturării oricăror suspiciuni cu privire la imparțialitatea magistraților, cererea de strămutare trebuie admisă.

În drept, a invocat prevederile art.71 și următoarele Cod de procedură penală.

Atașat cererii sale, a depus articole din presă (file 7-12; 25-31), încheierea pronunțată de Tribunalul București la data de 15.01.2020, în dosarul nr.(…) (filele 14-20), cererea de abținere a doamnei judecător O.M.-M., formulată în aceeași cauză, precum și încheierea de ședință din data de 16.01.2020, prin care aceasta a fost soluționată (filele 21-24).

La termenul de judecată din data de 14.06.2021, petentul, prin apărător ales, a depus și alte înscrisuri, la dosarul cauzei, respectiv: articole de presă (filele nr.70-120), Hotărârea nr.779/04.07.2018 a Consiliului Superior al Magistraturii (filele 121-129) și o Sinteză a tuturor articolelor de presă și a reacțiilor publice în legătură cu dosarul a cărui strămutare se cere (filele 130-210).

În temeiul art.72 alin.6 Cod procedură penală, Curtea de Apel a solicitat relații de la președintele Tribunalului București, acestea fiind comunicate la data de 12.05.2021 – adresă fila 38 dosar – din care reiese faptul că dosarul penal nr.(…) a fost înregistrat pe rolul Tribunalului la data de 05.05.201 și a primit termen de judecată la data de 19.05.2021.

Din consultarea sistemului Ecris rezultă că această cauză a fost soluționată prin Decizia penală nr.529 din data de 27.05.2021, în sensul respingerii contestației petentului împotriva sentinței penale nr.1025 din data de 27.04.2021 pronunțată de către Judecătoria sectorului 5 București și admiterii contestației Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, dispunându-se ca cererea de liberare condiționată să fie reiterată după data de 27.08.2021 și nu după data de 27.06.2021, cum hotărâse judecătorul fondului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procedurilor penale și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze de la instanța penală sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

În acest sens, Curtea Constituțională a apreciat că ”strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, menită tocmai să asigure condițiile unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient. Strămutarea poate fi percepută ca un instrument de procedură care permite unei părți să ceară dezinvestirea unei jurisdicții în ansamblul său, dacă este suspectată de parțialitate. La fel ca și recuzarea, strămutarea pentru cauză de suspiciune legitimă asigură protecția imparțialității judecătorilor în cadrul unei proceduri penale. De aceea, ea își găsește fundament efectiv în dreptul la un tribunal independent și imparțial ” (Decizia nr.237/2003 publicată în Monitorul Oficial al României nr.539 din 28 iulie 2003, Decizia nr.528/2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr.1037 din 22 noiembrie 2005).

Potrivit art.71 Cod procedură penală, curtea de apel strămută cauza la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad, în două cazuri: există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților și/sau există pericol de tulburare a liniștii publice.

Din analiza dispozițiilor art.71 Cod procedură penală rezultă că strămutarea se poate dispune atunci când este probat cel puțin unul dintre aceste două cazuri explicit și limitativ prevăzute de lege prin care poate fi afectată exigența de imparțialitate a instanței și, implicit, echitatea procesului penal.

Astfel, așa cum s-a statuat în practica judiciară, este în sarcina celui care a formulat cererea de strămutare să probeze existența unor împrejurări obiective de natură a crea o suspiciune de ansamblu, colectivă, cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea sau aparența de imparțialitate a judecătorilor unei instanțe, de natură a împieta înfăptuirea justiției (Curtea de Apel Oradea, secția penală, sentința penală nr.109/2020, nepublicată).

Petentul a invocat în motivarea în drept a cererii sale de strămutare cazul bănuielii legitime, respectiv atunci când există o suspiciune rezonabilă datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților că imparțialitatea judecătorilor este afectată, prev.de art.71 teza I Cod proc.penală, Curtea apreciind că acest caz este incident în cauză pentru cele ce se vor arăta în continuare:

1.Cu privire la istoricul cauzei:

Prin Sentința penală nr.1025 pronunțată la data de 27.04.2021 de către Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr. (…), a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de către petentul Dragnea Liviu, deținut la Penitenciarul București – Rahova. A fost fixat termen pentru reiterarea cererii la data de 27.06.2021.

Din relațiile primite de la Tribunalul București reiese faptul că petentul și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție au formulat contestație împotriva hotărârii instanței de fond, dosarul fiind înregistrat la data de 05.05.2021 pe rolul Tribunalului București, primul termen de judecată fiind acordat la data de 19.05.2021.

La data de 05.05.2021 a fost înregistrată prezenta cerere de strămutare pe rolul Curții de Apel București – Secția I penală.

În judecarea contestațiilor, la termenul de judecată din data de 19.05.2021, Tribunalul București a amânat cauza o singură dată, respectiv pentru termenul din data de 26.05.2021, pentru a se emite adresă la Penitenciarul Rahova în vederea comunicării situației actualizate a zilelor câștigate de către petent ca urmare a muncii prestate.

La termenul din data de 26.05.2021, deși s-a solicitat amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de strămutare care avea stabilit termen de judecată de către Curtea de Apel București la data de 14.06.2021, Tribunalul București a respins această cerere și a reținut cauza în pronunțare.

Prin Decizia penală nr.529 din data de 27.05.2021, Tribunalul București – Secția Penală a respins ca nefondată contestația formulată de către petiționar. Totodată, a admis contestația formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, a desființat în parte hotărârea instanței de fond și a stabilit că propunerea de liberare condiționată va putea fi reînnoită după data de 27.08.2021.

2. Considerațiile Curții:

În primul rând, reține Curtea că în perioada 2017-2018 au fost aduse mai multe modificări legislației sistemului judiciar, respectiv Legilor nr.303/2004, nr.304/2004 și nr.317/2004 care au generat numeroase discuții în spațiul public din partea actorilor sistemului judiciar și nu numai.

În luna iunie 2018 mai mulți magistrați, judecători și procurori deopotrivă, membrii ai Asociației Forumul Judecătorilor din România, și-au însușit memoriul formulat de Asociația Forumul Judecătorilor din Românie adresat Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a solicitat apărarea reputației și independenței sistemului judiciar pentru a stopa „atacurile fără precedent” ale reprezentanților de seamă ai puterii legislative și executive, materializate în discursurile unor lideri politici din data de 9 iunie 2018, respectiv din data de 10 iunie 2018.

Printre liderii politici evocați în acest memoriu s-a numărat și petentul Dragnea Liviu, la acel moment președinte al partidului de guvernământ și președinte al camerei inferioare a Parlamentului, respectiv al Camerei Deputaților, ca urmare a unor intervenții publice ale acestuia în care a formulat afirmații la adresa sistemului judiciar.

Printre semnatarii acelui memoriu s-au numărat și aproximativ 50 de judecători care funcționau și funcționează încă, în marea lor majoritate, la Tribunalul București, inclusiv unul dintre membrii completului de la Tribunalul București care a soluționat contestațiile formulate împotriva sentinței penale nr.1025 din data de 27.04.2021 pronunțată de către Judecătoria sectorului 5 București în dosarul a cărui strămutare se solicită, respectiv domnul judecător C.C.E.

În al doilea rând, reține Curtea, la data de 05.01.2020, petentul a introdus o cerere pe rolul Tribunalului București, având ca obiect habeas corpus, formulată în conformitate cu dispozițiile art.5 paragraf 1 a), corelat cu art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cauza fiind înregistrată sub nr.(…).

Magistratul căruia i s-a repartizat inițial cauza, respectiv doamna judecător D.R.-Z. a formulat cerere de abținere, cu motivarea că a semnat, printre alții, un alt memoriu, în luna decembrie 2019 formulat tot de către Forumul Judecătorilor din România pentru apărarea reputației și independenței sistemului judiciar, referitor la alte afirmații ale petentului Dragnea Liviu din data de 16 decembrie 2019 referitoare tot la sistemul judiciar.

Această cerere a fost admisă, prin Încheierea din data de 15.01.2020 pronunțată în dosarul nr. (…), reținându-se incidența cazului de abținere prev.de art.68 alin.2 rap.la art.66 și art.64 alin.1 lit.f Cod pr.penală, respectiv ”există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată”.

În motivarea acestei soluții, judecătorul investit cu soluționarea cererii de abținere, a statuat, printre altele, că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.50/14.03.2019 s-a apreciat că s-ar impune utilizarea unui limbaj moderat de către petentul Dragnea Liviu , cu atât mai mult cu cât o parte din cauzele la care s-a referit în discursul său public sunt încă în desfășurare. De asemenea, s-a mai reținut în încheierea de admitere a cererii de abținere că limita limbajului public a fost depășită în mod cert, atunci când petentul, președinte al Camerei Deputaților și președinte al partidului de guvernământ de la acel moment, a sugerat ideea că justiția este selectivă și trebuie resetată.

Curtea reține astfel că declarații publice ale petentului din perioada 2018-2019 au determinat semnarea de către mai mulți magistrați, inclusiv de către 50 de judecători de la Tribunalul București, a unor memorii adresate de către Forumul Judecătorilor din România Consiliului Superior al Magistraturii, printre care și unul dintre judecătorii completului care a soluționat contestațiile din cauza penală a cărei strămutare se solicită.

Fără a pune în discuție libertatea de exprimare, drept constituțional, garantat prin art.30 din Constituția României, Curtea amintește de Codul de conduită judiciară, intitulat și Principiile de la Bangalore privind standardele de conduită, aplicabile și sistemului nostru judiciar, prevederi referitoare la independență și imparțialitate, potrivit cărora :”Independența justiției este premiza statului de drept”, ”judecătorul trebuie să își exercite funcția judiciară în mod independent, pe baza proprie aprecieri a faptelor și în concordantă cu spiritul legii, fără influența externe, sugestii, presiuni, amenințări, și fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni și din ce motiv”, ”judecătorul nu numai că trebuie să nu aibă legături nepotrivite și să nu fie influențat de puterea executivă și de cea legislativă, ci trebuie să și apară astfel în ochii unui observator rezonabil.”

În acest context, Curtea are în vedere jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a arătat că la analiza cererii de strămutare, trebuie avută în vedere nu doar perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și perspectiva celui interesat. În concret, instanța trebuie să aibă în vedere dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

În speța pendinte, domnul judecător C.C.E. nu a formulat cerere de abținere, deși se afla în aceeași situație cu colega sa, doamna judecător D.R.-Z., ceea ce înseamnă că a avut, din perspectiva sa, convingerea că este imparțial.

Pe de altă parte, imparțialitatea obiectivă invocată în cauză impune o analiză dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunțată în cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, par.47).

Astfel, din perspectiva celui interesat, respectiv a petentului, se poate presupune că acesta are o suspiciune rezonabilă de imparțialitate nu doar asupra domnului judecător, ci asupra întregii instanțe, respectiv o imparțialitate obiectivă, care privește în mod colectiv judecătorii Tribunalului București, la această concluzie ducând nu numai faptul că un număr de 50 de judecători ai acestei instanțe au semnat memorii ale Asociației Forumul Judecătorilor din România de apărare a reputației sistemului judiciar împotriva afirmațiilor făcute în spațiul public de către petiționar, sancționate ca atare de către Consiliul Superior al Magistraturii, dar și elemente factuale punctuale/împrejurări verificabile, care împreună întăresc teza existenței unei imparțialități obiective colective, respectiv: un alt judecător într-o cauză ce-l privea pe același petent s-a abținut, considerând că există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea i-ar putea fi afectată, iar cererea a fost admisă pentru acest motiv; pe de altă parte judecătorul din completul care a soluționat contestațiile ce au făcut obiectul dosarului nr.(…), deși a semnat același memoriu nu a formulat declarație de abținere; în al treilea rând, cererea de amânare a cauzei până la soluționarea cererii de strămutare a fost respinsă, așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din data de 26.05.2021 (disponibilă în sistemul Ecris), iar motivarea respingerii cererii de amânare respectiv necesitatea ”judecării cererii de liberare condiționată …în condiții de urgență” nu este acoperită de dispozițiile legale incidente, respectiv prevederile art.587 Cod proc.penală care nu fac referire la judecarea cererii în regim de urgență, nefiind astfel vorba despre expirarea unui termen de legal în care contestațiile ar fi trebuit soluționate. În plus, „urgența” soluționării contestațiilor declarate împotriva soluției instanței de fond de respingere a cererii de liberare condiționată nu ar fi putut fi invocată, din punctul de vedere al Curții, decât în favoarea petentului, ori tocmai acesta solicitase amânarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare.

O astfel de soluție, de admitere a cererii de strămutare asigură respectarea dreptului petiționarului la garantarea dreptului la un tribunal independent și imparțial în sensul celor statuate de către Curtea Constituțională (Decizia nr.237/2003 publicată în Monitorul Oficial al României nr.539 din 28 iulie 2003, Decizia nr.528/2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr.1037 din 22 noiembrie 2005), și, în același timp, garantarea dreptului la un proces echitabil, tot Curtea Constituțională statuând că ”un element esențial al dreptului la un proces echitabil îl constituie independența și imparțialitatea instanței, aceasta din urmă definindu-se, de regulă, prin lipsa oricăror prejudecăți sau atitudini părtinitoare” (Decizia nr.625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr.107 din 7 februarie 2017).

Față de aceste aspecte, în raport de prevederile art.71 teza I Cod proc.penală, va admite cererea de strămutare formulată de către petentul Dragnea Liviu cu privire la dosarul nr.(…).

În baza art.74 alin.2 Cod proc.penală va dispune strămutarea judecării contestațiilor formulate de către petentul Dragnea Liviu și de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr.1025 pronunțată la data de 27.04.2021 de către Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr.(…) de la Tribunalul București la Tribunalul Giurgiu.

Întrucât prevederile art.74 alin.5 Cod procedură penală prevăd că “dacă instanța de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare”, Curtea va dispune desființarea Deciziei penale nr.529 din data de 27.05.2021 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr.(…).

Curtea mai arată că efectul admiterii cererii de strămutare, constând în desființarea hotărârii pronunțate de instanța de la care s-a cerut strămutarea prevalează asupra dispoziției de menținere a actelor îndeplinite, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de casație și Justiție (ÎCCJ, secția penală, Încheierea nr.2272/2006).”

Comments

comentarii