Ce propun Roxana Dan și Andrea Chiș cu privire la motivarea hotărârilor judecătorești

Judecătoarele Andrea Chiș și Roxana Dan, cadre didactice la Drept UBB, titular, respectiv seminarist la cursul de procedură civilă, au postat câteva propuneri interesante cu privire la motivarea hotărârilor judecătorești.

Roxana Dan, președinte al secției civile de la Judecătoria Cluj-Napoca, a lansat ideea unei motivări pe scurt, orale, cuprinsă într-o ”minută motivată”

”Ce se poate face acum pentru a răspunde exigenței, aparente sau nu, a publicului larg de a primi odată cu soluția judecătorului și motivele din spatele soluției?

Apreciez că la stadiul la care este acum volumul de muncă al unui judecător în România, simpla mutare a momentului pronunțării peste 3 sau 6 luni, în vederea obținerii unei soluții motivate nu este suficientă și nu poate conduce la dezideratul propus.

Cred ca se impun câteva măsuri coroborate(reunite), acestea fiind următoarele:

1. Desființarea instanțelor mici și neaglomerate și mutarea schemei de personal, inclusiv a personalului auxiliar la instanțele cu activitate mai intensă. De dorit, ar fi bineînțeles, suplimentarea schemei de personal, dar asta fără mulți bani și voință politică intensă nu se poate face…în plus, ai nevoie de câtiva ani să formezi judecători iar noi în ultima vreme nici concurs de admitere în INM sau magistratura nu am organizat, deci e clar cum stăm la capitolul asta.

2. Motivarea pe scurt, oral, cuprinsă într-o „minută motivată” la momentul pronunțării (de tipul celei la care apelează CCR când dorește), care nu poate fi dată de regulă, în ziua ședinței. Propunerea mea este ca în ziua ședinței sau cât mai apropiat de ziua închiderii dezbaterilor să fie pronunțate motivat oral succint acele dosarele unde există urgență, spre exemplu, în materie penală, fonduri cu măsuri preventive iar restul într-un termen de 15 zile.

3. Motivarea in extenso, într-un termen de 90 zile doar în acele cauze unde se solicită în mod expres de către părți sau unde se formulează cale de atac.

Înainte de a judeca propunerile mele, vă rog să aveți în vedere că procentul de atacabilitate este unul relativ mic în sistemul judiciar, care se învârte în jurul lui 20%. Spre exemplu, Judecătoria Cluj Napoca, în anul 2020 a avut un procent de atacabilitate de 17,84% în materie civilă și de 14,53% în materie penală. Rezultă de aici că daca am motiva în scris, pe larg(așa cum o facem acum în toate situațiile) doar atunci când se formulează cale de atac sau atunci când s-ar solicita expres, ne-am înjumătăți cel puțin volumul de activitate.

Acestea sunt soluții cvasi simple și la îndemâna legiuitorului, totodată nu implică o reformare din temelii a sistemului judiciar și nici bani de la bugetul de stat, bani pe care nu îi găsim niciodată pentru Justiție!”, a scris judecătoarea Dan.

Andrea Chiș, judecător, membru CSM și lector universitar, a completat:

”Eu as mai adăuga două lucruri.

Primul ar fi că motivarea este importantă. Dacă este convingătoare, contribuie la acceptarea hotărârii și poate să determine părțile să renunțe la ideea de a mai exercita vreo cale de atac.

Codul de procedură civilă a prevăzut pentru un timp relativ scurt soluția de motivare a hotărârilor doar în cazul exercitării căilor de atac. A fost ineficientă din mai multe motive. Hotărârea venea la motivare târziu, când nu îți mai erau prea proaspete în minte informațiile din dosar si o luai de la capăt. Nu știu statistici, dar sunt destul de convinsă că și rata de atacabilitate a devenit mai mare. În plus, uneori era greu de stabilit autoritatea de lucru judecat.

In al doilea rând, si poate cel mai important, eu apreciez că degeaba se prevede în lege obligativitatea motivării in avans, chiar intr-un termen mai îndelungat (3 până la 6 luni) dacă nu se oferă soluții privind volumul de muncă pe care îl presupune motivarea.

O soluție posibila și de dorit este standardizarea actelor de procedură și, mai ales limitarea numărului de pagini, asa cum am propus cu titlu de recomandare in primul Ghid de bune practici cu avocații de la Cluj și am încercat fără succes să introducem în cel redactat în cadrul TAEJ.

E nevoie de o renunțare parțială la originalitate în favoarea eficientei (nu totală, pentru că vor fi întotdeauna spețe cu un anumit specific).

E nevoie și de o bună structurare a informației. Timpul e prețios. Vin generații care nu mai au (pe bună dreptate uneori) atâta răbdare să citească. Cu cât un act de procedură e mai lung, cu atât și celelalte din dosar vor fi. La o cerere lungă, se răspunde cu o întâmpinare lungă și cu atât mai lungă va fi hotărârea.

Actele de procedură lungi cer timp pentru redactare, pentru citire și cert determină o prelungire (de foarte multe ori nejustificată) a termenului de redactare a hotărârilor.

E nevoie de o modificare legislativă pentru a ne adapta timpurilor. O cere si digitalizarea care bate la ușă. Si faptul că acest lucru este posibil rezulta din experiența altor state și a CEDO.

Deci hai să ne facem viața mai ușoară, să câștigăm timp și să creștem încrederea în actul de justiție! O justiție întârziată poate să nu mai aducă satisfacție nici celui care a câștigat procesul, nici societății.”

Comments

comentarii