O tânără judecătoare, care a intrat la Institutul Național al Magistraturii în 2013 și a susținut examenul de capacitate anul trecut, le-a dat sfaturi utile studenților cu privire la fiecare din cele trei probe de la concursul de admitere la INM.

Stela Stoicescu, în vârstă de 27 de ani, judecătoare la secția civilă a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti și formator colaborator la INM pe disciplina CEDO, le-a vorbit studenților la Conferința Admiterea la INM, ce a avut loc în 6 noiembrie în Aula Facultății de Drept – Universitatea București. Stela Stoicescu a moștenit vocea caldă și plăcută de la tatăl ei, fostul crainic sportiv de la Radio România Actualități, Dumitru Pelican, actual senator în Parlamentul României. Tânăra judecătoare a precizat că vorbește din experiența personală la cele trei probe de la concursul pentru INM.

Stoicescu le-a luat pe rând, începând cu prima probă, cea de verificare a cunoștințelor juridice: ”Cu siguranță, o probă pe care nu o uiți mult timp. Asta nu e neapărat ca experiență plăcută, sincer. E o probă prin care treci destul de greu. Adică vrând nevrând presupune un bagaj mare de cunoștințe juridice. Asta cred că nu poate nega nimeni. Cine spune că a trecut foarte ușor prin proba asta și nu s-a strofocat prea mult, din punctul meu de vedere, blufează. E o probă grea și pentru cineva care a învățat constant. În sensul că, vrând nevrând se ajunge la situația în care se trage linie în tabel și trebuie, dacă îți dorești, să fii deasupra acelei linii.

Ca sfat, ca experiență personală, încercați să priviți proba asta ca o încununare a unui efort susținut în facultate. Altfel, din punctul meu de vedere, nu o să fie un rezultat pe care îl așteptați. Eu cred că e nevoie de un efort cât se poate de constant pe parcursul facultății și nu de o acumulare pe fast-forward a cunoștințelor înainte de examenul de admitere. Vreau să cred că așa ceva e imposibil. Pentru mine sigur n-ar fi funcționat, nu stau atât de bine cu memoria încât să fi putut înmagazina atâta informație în două luni înainte de examen.

Deci sfatul meu pentru dvs este să încercați pe parcursul facultății să vă mobilizați forțele, astfel încât să învățați constant. Și asta nu înseamnă sub nicio formă să învățați codurile, n-aș vrea să rezulte așa ceva din ce am spus. Din păcate, sunt din ce în ce mai mulți studenți care cred că asta este rețeta succesului. Eu mă bucur că facultatea nu promovează asta și sper să rămână așa și să nu se promoveze gânditul în grile. Da, din păcate e un examen care presupune și gândit în grile, dar vreau să cred că se adresează celor care pot mult mai mult decât atât. E nevoie de o departajare, a fost considerată – sunt argumente pro și contra – cea obiectivă și pentru societatea noastră românească, întotdeauna dispusă să cârcotească că ar exista subiectivism, poate e cea mai potrivită variantă. Mie nu mi-a plăcut ca experiență. Personal, nu cred că e cea mai bună. Până la urmă, dvs trebuie să vă pregătiți să treceți acest examen, dar asta nu înseamnă sub nicio formă că ar trebui să gândiți în grile. Cred că cei patru ani au rolul de a vă învăța să gândiți și în grile, dar nu să vă rezumați la asta.

Legat de întrebarea care e pe buzele tuturor: Sunt codurile suficiente? Ce doctrină, ce tratate să citesc? Părerea mea e că în niciun caz codurile nu sunt suficiente, trebuie să cunoașteți codurile, dar asta nu înseamnă să le învățați pe dinafară. Ceea ce ar trebui să faceți ar fi să luați constant tot ceea ce vi se oferă din partea facultății și asta înseamnă seminar, curs, tratat, dezbateri, inclusiv procese simulate, orice fel de experiență pe care facultatea v-o oferă. Nimic nu e întâmplător din ce asimilați. Eu am simțit-o pe propria piele de foarte multe ori. Poate protestând că de ce mai trebuie să citesc și asta. Mai târziu îți dai seama că nimic nu e degeeaba și că totul contribuie la formarea ta. Dacă reușești să mergi constant în acest joc de a pune cărămizi pentru viitorul tău, eu cred că proba juridică nu ar trebui să fie o problemă. Este o probă grea, asta n-am de gând să neg și o experiență greu de digerat, în sensul că o lună-o lună jumate înainte de examen, din punctul meu de vedere nu mai mult, presupune o mobilizare mai mare, trebuie să treci în revistă tot ce ai acumulat. ”

”Tot ca experiență personală, vă spun cu sinceritate că m-am apucat de învățat pentru examen imediat după licență. Examenul era în prima jumătate a lunii august. A fost o perioadă cu privațiuni mai mari decât în rest. Eu cred în ideea de echilibru și de asta vă încurajez să faceți acest efort constant în facultate, pentru că dacă ajungeți în cumva în dezechilibru, adică înainte de examen cu șase, opt luni, chiar și un an am auzit, dacă vă izolați complet de viață, vă duceți la bibliotecă gata acum învăț pentru INM, eu cred că acest dezechilibru o să se vadă probabil la interviu. Asta vreau să cred că o să se vadă. Din ce am văzut la alte persoane, din păcate se vede, sau din fericire pentru sistem. Deci cât privește proba de cunoștințe juridice, zic că efortul susținut în facultate, din punctul meu de vedere, e cheia succesului. Și da, de parcurs orice fel de tratate vă pică în mână, nu vă cramponați de un nume. E complet eronat să se creadă că doar un autor îți oferă admiterea la Institut.”, a spus tânăra judecătoare, după care a trecut la următoarele probe.

”Legat de raționamentul logic, cred că e o probă dificilă ca gestionare a timpului. Asta mi s-a părut dificil, să înveți să-ți gestionezi timpul în timpul probei, pentru că inițial ți se dă un set, unii candidați primesc un test de înțelegere a textului și alți candidați primesc setul 2 de întrebări privind efectiv raționamentul logic propriu-zis. Orice set ați primi, nu cred că se pune problema că o anumită categorie ar fi avantajată în funcție de ce se primește, e aceeași chestiune, cred doar că trebuie să vă optimizați timpul. Există un ghid pe site-ul INM cu privire la cum se parcurge efectiv proba de raționament logic. Eu cred că dacă parcurgeți acel ghid este absolut suficient și vă spun la modul cel mai sincer că atât am făcut.

Mărturisesc că din liceu m-a ajutat examenul Cambridge. Stilul acela de înțelegere a textului și raționament logic pe mine m-a ajutat și am simți că mă duc ca perspectivă temporală înapoi în liceu și învățasem ca și  algoritm, ce se dorește de la tine când parcurgi testul. Din nou ca sfat personal, cel mai importantă mi s-a părut odihna înainte de această probă. Și la testul de cunoștințe juridice e foarte important să mergi cât se poate de odihnit, mă refer la somn, cât de banal vi s-ar părea, dar e esențial. Dar la raționament logic se simte din plin o lipsă a somnului. Probabil din cauza avalanșei de întrebări, din cauză că ești într-o permanentă necesitate de a gestiona timpul la fiecare întrebare, altfel riști să rămâi cu întrebări nerezolvate. A fost important că am mers odinită și relaxată, cât se poate de relaxată în astfel de situații, depinde cum gestionați fiecare stresul.

Legat de interviu, mi se pare cea mai grea probă. Cred, ca sfat, că cel mai important este să nu încercați să dați o imagine cosmetizată asupra dvs. comisiei. Adică să dați răspunsuri de manual, adică ce credeți dvs că s-ar aștepta de la dvs, ceea ce comisia așteaptă să audă, pentru că de fapt, ca sentiment personal, eu cred că se așteaptă efectiv să se vadă care este adevărata față a omului. Și asta e normal și firesc, indiferent cât de contestată ar fi proba interviului. Știu că sunt foarte mulți critici care spun că este o probă subiectivă, că nu se poate dacă ai fost primul la juridic apoi să pici interviul, că nu e normal, că n-ar trebui să se întâmple așa ceva într-un stat normal. Nu sunt de acord. De ce? Dintr-un motiv simplu: Mie una mi se pare că dacă ai trecut de proba de cunoștințe juridice, înseamnă că ești un excelent cunoscător al prevederilor legale, știi să și interpretezi prevederile, sper.

Dacă ai trecut și de raționament logic, ești foarte bun în arta logicii, dar mai departe nu înseamnă că ai fi și un bun magistrat. Pentru că ai putea fi foarte bine un bun roboțel și mai departe în practică se va vedea asta. De pildă, persoane care se află în acel dezechilibru de care vă spuneam, după aceea în practică pot să arate dezechilibrul acela după măsuri extremiste, printr-un abuz de putere, pentru că da sistemul îți învestește o putere și în fiecare dosar sunt minim viețile a două persoane cu privire la care iei diverse decizii. Și atunci e normal ca sistemul să evalueze și calitatea umană și vocația, poate sună clișeic, dar eu cred că reușește interviul să discearnă valorile persoanei.

”Ai divorța ca să-ți salvezi cariera?”

O să vă dau un exemplu scurt: Întrebările care se pun la interviu nu sunt deloc simple. Pot să pornească foarte simplu și să fie foarte evidente, cum a fost în cazul meu la speța privind etica. A fost o speță, m-am simți norocoasă când am avut-o, am zis că e în regulă, soluția e evidentă pentru oricine, dar ulterior treaba s-a complicat destul de mult, pentru că s-a ajuns în situația în care comisia, direcționând întrebările, m-a întrebat negru pe alb la final dacă aș divorța ca să-mi salvez cariera? Și mie una întrebarea mi s-a părut extrem de dificilă, am tot încercat să întreb comisia de ce, care ar fi motivul divorțului, neînțeleri în plan personal, nu mă mai înțelegeam cu soțul? Soțul din speța respectivă avea niște probleme cu alcoolul. Și am întrebat în ce măsură? Aș încerca să-l conving să se lase de alcool și așa mai departe. N-a funcționat nimic, comisia mi-a spus nu se poate. Ai încercat orice, nu se poate, omul nu se lasă de alcool. Și pe lângă asta mai avea o problemă, căuta expunere mediatică în anumite faze cu probleme  cu alcoolul.

Și am tot întrebat: Eu chiar mă înțeleg bine cu persoana respectivă?  Că mi se părea și ca situație de viață destul de dificil de înțeles cum m-aș putea înțelege bine pe plan personal, fără nicio legătură cu cariera, cu o persoană care are probleme cu alcoolul constant. Mai iese și în presă, erau episoade de violență combinate cu alcool. Și mi-au spus: Nu, te înțelegi foarte bine, este un soț iubitor, aveți și un copil, este un tată bun, nu ai nimic de reproșat. O dată pe săptămână are acest episod cu alcoolul. Și personal am rămas la fel de ezitantă ca acum, am și spus comisie că nu m-aș înțelege pe plan personal cu soțul, nu mi se pare că ar merge combinația asta – ne înțelegem bine și o dată pe săptămână are probleme cu alcoolul, dar mi s-a spus ia-o de bună, răspunsul acum vrem să-l auzim: Ai divorța ca să-ți salvezi cariera sau nu? Pentru că ai apărut în presă peste tot că soțul tău are probleme cu alcoolul și e violent. De la o speță simplă s-a ajuns la …

Pentru că nu știu care era răspunsul corect, știu ce am răspuns atunci la interviu: Am spus că nu, în această situație nu aș divorța ca să-mi salvez cariera, pentru că dacă eu mă înțeleg perfect cu omul în sine, mai există și alte cariere. Am plecat destul de descumpănită, dar mă tot gândeam în aceal week-end până la afișarea rezultatelor că până la urmă dacă sistemul nu ar dori să recruteze o persoană care n-ar divorța ca să-și salveze cariera, poate nu mi-ar dori să fac parte din sistem. Și atunci gândul acesta mă cam liniștea, pentru că eu am fost sinceră, nu aveam nimic să-mi reproșez. Cu ce persoane mai discutam în perioada respectivă, toată lumea îmi spunea că este un exces de sinceritate, nu se poate, trebuie și tu să ai un răspuns mai de manual. Adică să fi încercat să diseci firul în patru, să dai mai multe alternative, nu direct așa n-aș divorța, mai există și alte cariere.

 Ideea e, așa ca sfat personal, eu cred că acea comisie dorește să afle de la voi efectiv ceea ce gândiți în momentul respectiv. Gândiți-vă că în comisie sunt oameni care au o experiență extraordinară, mă refer la pedagog, psiholog, la profesor universitar, dincolo de judecătorul și procurorul din comisie. Și cred că-și dau seama. Nu știu care era răspunsul corect, n-aș vrea să plecați cu ideea că răspunsul meu a fost bun. Cert este că a fost apreciat de comisia. Ceea ce eu am învățat din proba aceea a fost că dacă încerci să dai răspunsuri artificiale, contrafăcute, de manual, în care tu nu crezi, nu cred că o să reușești. Chiar nu cred. Acesta fost feeling-ul meu din toată experiența.

Ca sfat pentru dvs este să fiți sinceri cu voi și să vă întrebați ce opțiune vi s-ar potrivi cel mai bine și când ați stabilit că opțiunea aceasta e cea mai bună pentru dvs, poate să se schimbe în anul II, III, eu una m-am decis în anul IV, am spus asta și în fața comisiei . Ssă nu credeți că la acea întrebare privind motivația se așteaptă să spuneți eu mi-am dorit de la 7 ani să devin judecător, am mai auzit asta. Eu vă spun că am zis adevărul că la finalul anului IV m-am decis, am cochetat foarte mult cu avocatura, și am spus asta, am fost sinceră.

Deci, fiți sincer cu dvs în primul rând și cred că cel mai important este să aveți conștiința lucrului bine făcut, indiferent ce opțiune îmbrățișați. Să nu vedeți INM-ul ca ceva insurmontabil, e un concurs ca oricare altul, să aveți încredere în forțele proprii, munca constantă e cheia succesului și ideea de echilibru cu viața personală și cu ideea de învățat. În patru ani de facultate, nu e o facultate ușoară, trebuie să sacrificați ceva și din viața personală, dar să încercați să o țineți în echilibru, altfel dezechilibrul se va vedea.”

Conferința integrală poate fi vizionată mai jos. Transmisiunea a fost asigurată de UniversulJuridic.ro

 

 

 

Comments

comentarii