Analiză pe Decizia CCR privind pensiile magistraților: ”Guvernul nu se confruntă doar cu un obstacol formal legat de avizul CSM”

Potrivit avocatului Paul Scuturici din cadrul SCA Chiriță și Asociații, ”contrar aprecierilor apărute în spațiul public, conform cărora Curtea s-ar fi pronunțat pe ”fondul legii” adoptate de Guvern, acest lucru nu este corect întrucât în cadrul paragrafului 253 din Decizia nr. 479/20.10.2025 se reține în mod clar că ”Faţă de temeinicia motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă ce vizează procedura de adoptare a legii, reţinută prin raportare la dispoziţiile art.1 alin.(3) și (5) raportat la art.133 alin.(1) și  art.134 alin.(4) din Constituție, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale constante, nu mai este  cazul să examineze criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autoarea obiecţiei de  neconstituţionalitate (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr.58 din 12 februarie 2020, publicată în  Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.205 din 13 martie 2020, paragraful 62)”.

Or criticile de neconstituționalitate intrinsecă legii, care se confundă cu criticile privind ”fondul legii” invocate de către Înalta Curte și care nu au fost analizate de către Curtea Constituțională sunt:

• Încălcarea art.1 alin.(5) din Constituție privind principiul legalității prin care se invocă neclaritatea legii raportat la noțiunea de ”vechime totală în muncă”;
• Încălcarea art.1 alin.(3) și alin.(5) din Constituție prin raportare la art.124 alin.(3) și art.147 alin.(4) sub aspectul nesocotirii principiului securității raporturilor juridice și principiului independenței justiției prin care se invocă trecerea intempestivă de la o etapizare realizată prin raportare la o creștere din 4 în 4 luni la una raportată la o creștere din 18 în 18 luni și care este nerezonabilă;
• Încălcarea art.147 alin.(4) prin raportare la art.1 alin.(3) și (5) și art.124 din Constituție cu referire la obligativitatea deiciziilor Curții Constituționale în privința actualizării pensiei de serviciu în funcție de indicele de inflație – prin aceasta se reclamă pe scurt, că art.V alin.(6) din lege prevede eliminarea pentru magistrații în funcție, dar care nu îndeplinesc la acest moment condițiile de pensionare, a actualizării pensiei de serviciu prin raportare la venitul unui magistrat în activitate, deși o soluție identică a fost anterior declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.467 din 2 august 2023;
• Încălcarea art.16 alin.(1) din Constituție privind principiul egalității în drepturi – prin care arată că legea criticată instituie un sistem triplu condiționat pentru ieșirea la pensie a magistraților (respectiv condiția de vechime totală în muncă, de vechime minimă în funcție și de vârstă),  în timp ce pentru beneficiarii sistemului general de pensii publice accesarea dreptului la pensie este condiționat doar din dublă perspectivă (stagiul minim de cotizare și vârsta standard), ceea ce reprezintă o încălcare a principului egalității de tratament și al nediscriminării.
• Încălcarea art.124 din Constituție privind independența justiției coroborat cu art.147 alin.(4) și art.148 alin.(2) și (4) privind obligativitatea deciziilor Curții Constituționale și a dreptului Uniunii Europene – prin aceasta se reclama diminuarea ”drastică” a cuantumului pensiei de serviciu.
• Încălcarea art.15 alin.(2) prin raportare la art.124 alin.(3) și la art.1 alin.(5) din Constituție cu referire la neretroactivitatea legii

Chiar și opinia separată formulată în dezacord cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, de admitere a obiecției de constituționalitate, se raportează doar la avizul CSM, considerând în principal că termenul de 30 de zile nu are o relevanță constituțională, ci una pur legală ce nu impune obligații în sarcina Guvernului, ci doar a CSM în sensul că are competența de a emite un astfel de aviz în cel mult 30 de zile.

În raport de toate aceste circumstanțe, opinia conform căreia obiecția de neconstituționalitate ar fi fost respinsă în contextul în care s-ar fi respectat mecanismul de obținere a avizul CSM, este departe de adevăr întrucât sunt încă 6 obiecții de neconstituționalitate intrinsecă, sau care țin de conținutul Legii, care nu au fost analizate încă de către judecătorii Curții.

Confuzia apărută în spațiul public cu privire la faptul că Curtea Constituțională s-ar fi pronunțat asupra „fondului” Legii pleacă de la analiza Curții potrivit căreia legea nu ar încălca principiul securității juridice. Această analiză a fost făcută strict în contextul examinării procedurii legislative, și nu al conținutului legii. Prin urmare, aprecierea că CCR ar fi validat conținutul legii sau că s-ar fi pronunțat asupra efectelor concrete ale acesteia este eronată.

Principiul securității juridice, analizat în context procedural, se poate intersecta conceptual cu obiecțiile de neconstituționalitate intrinsecă, care vizează fondul reglementării. Cu toate acestea, dacă s-ar fi trecut la o analiză completă a obiecțiilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională se pronunța și asupra acestor critici de fond, printre care se regăsește și cea privind încălcarea art.1 alin.(3) și alin.(5) din Constituție raportat la art.124 alin.(3) și art.147 alin.(4), sub aspectul nesocotirii principiilor securității raporturilor juridice și independenței justiției.

Fără a intra în analiza considerentelor Deciziei Curții Constituționale și fără a deschide o dezbatere asupra temeiniciei obiecțiilor formulate, se poate totuși concluziona că, raportat la motivele reținute în Decizia nr. 479/20.10.2025, din păcate, Guvernul României nu se confruntă doar cu un obstacol formal legat de avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest sens, chiar dacă Guvernul ar relua procesul legislativ respectând întocmai procedura și obținând un aviz valabil din partea CSM, Curtea Constituțională ar avea, în continuare, posibilitatea să examineze și să respingă o nouă lege ”pe fond”., arată avocatul Paul Scuturici în analiza postată pe site-ul societății de avocatură.