Val de sesizări la CCR privind înfiinţarea popririi

Curg sesizările la Curtea Constituțională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 783 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în ce priveşte menţiunea „poprirea se înfiinţează fără somaţie”.

11 dosare cu acest obiect au fost înregistrate la CCR în ultimele patru luni, toate fiind în faza de raport. Sesizările vin de la judecătorii din dosare ce au ca obiect contestații la executare depuse de oameni executați la cererea ”vulturilor” de la Kruk-Investcapital.

”În temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 783 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în ce priveşte menţiunea „poprirea se înfiinţează fără somaţie”, invocată de contestatoarea H. Corina-Florina. În temeiul art. 29 alin. 4 teza a III-a din Legea nr. 47/1992, dispune comunicarea prezentei încheieri şi a celorlalte acte relevante din dosarul cauzei la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată. Fără cale de atac cu privire la dispoziţia de sesizare a Curţii Constituţionale.”, se arată într-una din încheierile de sesizare, aceasta fiind de la Judecătoria Jibou.

art. 783 alin. 1) – Poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa, în copie certificată, încheierea de încuviinţare a executării şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.

Avocatul Daniel Velicu a cerut și a obținut sesizarea CCR, motivând astfel excepția de neconstituționalitate:

”Consideram că norma juridică “Poprirea se înființează fără somație” nu este clară și previzibilă, astfel afectează dreptul justițiabililor la accesul la justiție.

În faza executării silite civile sunt reglementate mai multe somații, în funcție de stadiul procedurii, pe fondul în care măsurile (executare mobiliară ori imobiliară) de executare silită propriu zise, demarează sub condiția somării prealabile a debitorului, conform art. 667 Cod.proc.civ, dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului . . . , dacă legea nu prevede altfel o somație.

Punctăm natura măsurii popririi, din prezenta cauză, ca fiind forma de executare silită efectivă și concretă și nu forma asiguratorie. De ce? Pentru ca debitorului contestator i-au fost reținuți bani între timp, anterior posibilității de a achita întreg debitul așa cum prevede articolul 668 Cod proc.civ.

Contestatorul debitor a aflat inițial de măsura popririi de la bancă, contul fiind blocat, și de la angajator și abia ulterior a fost înștiințat de executor asupra existenței unui dosar de executare silită.

Practic, debitorul este executat silit efectiv, norma juridică atacată de noi fiind folosită pentru a fi evitată posibilitatea conferită debitorului de a achita debitul în termenul indicat în somație.

Poprirea reprezintă una din modalitate de executare silită, aminte la art. 624 Cod.proc.civ., intitulat Modalități de executare, unde se prevede ca Executarea silită se efectuează prin:

1. Urmărirea bunurilor mobile și imobile ale debitorului sau aparținând terților ținuți să răspundă, în condițiile legii, pentru obligațiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor.

Natura popririi ca fiind o măsura de executare silită efectivă reiese și din interpretarea art. 781 Cod.proc.civ., intitulat Obiectul popririi, unde se prevede că Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condițiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său.

În cazul de față, contestatorul nu a primit nicio somație iar legea nu prevede altfel. Executorul judecătoresc nu a dispus expedierea efectivă către contestator a somației prealabile întregii executări silite sau / și nu a așteptat epuizarea termenului – chintesența somării prealabile ci, dimpotrivă, mai întâi a dispus măsura înființării popririi si, ulterior, a dispus somarea debitorului contestator.

Conflictul de legi nu exclude controlul constituțional privind legea popririi

Comunicarea somației inițiale este prevăzută sub sancțiunea nulității executării. Motivul nulității actelor de executare silită, pentru acest motiv, este prevăzut la art. 673 Cod.proc.civ. Trecerea la executarea silită, efectuarea altor acte de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație. Instituția somației este esențială pentru încrederea cetățenilor în actul de justiție în general și pentru protejarea patrimoniului celor executați silit. În cazul de față, lipsa expedierii somației către contestator a generat o vătămare prezumată față de dispozițiile legale mai sus amintite. Modalitatea în care executorul judecătoresc, la cererea și din culpa creditorului, a acționat denotă un dispreț pentru procedura de executare silita prevăzută de Codul de procedură Civilă și chiar pentru esența statului de drept. Termenul oferit prin Somație este reglementat de Codul de procedură civilă sub toate aspectele, inclusiv asupra modului de calcul și împlinirii. Chiar și în lipsa unei vătămări, consideram că vătămarea se prezumă, sancțiunea fiind nulitatea absolută întrucât executorul judecătoresc încă nu deținea dreptul procesual de a demara formele de executare silită până la data epuizării termenului ce trebuia amintit în somație.

În ciuda acestor explicații, noi credem ca nu suntem în prezența unui conflict de norme juridice, ci în prezenta unei norme juridice lipsită de claritate și previzibilitate, ce afectează accesul la justiție pe fondul în care judecătorii nu se pot supune acelei norme juridice esențiale din legea cadru a procesului civil.

Când a apărut legea popririi

Norma juridică pentru care solicitam verificarea constituționalității a fost introdusă odată cu adoptarea noului cod de procedură civilă. La nivelul formei inițiale, din anul 2013, în codul de procedură civilă mențiunea “Poprirea se înființează fără somație” se regăsea la art. 782, intitulat Înființarea popririi. Ulterior republicării[5], mențiunea se regăsește la art. 783.

Vechiul Cod de procedură civilă 1865 (varianta actualizată până la data de 31 ianuarie 2013) a cunoscut la rândul sau această disfuncționalitate. La art. 454 alin. (1) se menționează “Poprirea se înființează fără somație“. Deși, această din urmă normă juridică, echivalenta celei criticate de noi, a fost supusă unui control de constituționalitate[6], în mod succesiv[7], au fost invocate alte temeiuri constituționale[8] decât cele invocate de noi mai jos sau / si excepția a fost ridicată de terțul poprit și nu de însuși debitorul urmărit silit.

Cu toate acestea, însuși codul de procedură vechi[9], în forma sa inițială din anul 1865 impunea somația prealabilă. Conform art. 388 din Codul de procedură civilă, varianta din anul 1865, Esecutiunea câtă sa fia precedată de o somaţiune de esecutare, facuta prin agentul ce are sa esecute, şi cu o di cel puţin mai nainte de esecutare.

Așadar, încă din sec XIX, executarea silită înseși nu putea demara fără o somație prealabilă.

Temeiul (ne)constituțional privind legea popririi

Deținem dreptul de a va solicita sesizarea Curții Constituționale întrucât considerăm că prevederea din art. 783 alin. 1) din Codul de procedură civilă este neconstituțională, fiind încălcate următoarele articole din Constituție:

– Articolul 1 – Statul Român alin. (3) teza I si alin. (5),

– Art. 21 – Accesul liber la justiție,         

– Articolul 124 – Înfăptuirea justiției.

Norma juridică a art. 783 alin. 1) din Codul de procedură civilă, în ce priveşte mențiunea “Poprirea se înființează fără somație”, este neconstituțională zicem noi.

O normă juridică constituțională trebuie cunoscută și înțeleasă, iar pentru a fi înțeleasă trebuie să fie suficient de precisă şi previzibilă, așadar să ofere securitate juridică destinatarilor săi.

Nefiind clară si previzibilă norma atacată de noi afectează dreptul de acces la justiție al reclamantului din prezenta cauza și afectează înfăptuirea justiției întrucât lasă loc de interpretare, nedorită de legiuitor în acest caz. Punctam că în acest caz nu este cerută interpretarea textului, din cauza conflictului dintre normele juridice generat de ambiguitatea formulării textului legal de la art. 783 al. 1) Cod.proc.civ.

Curtea Constituțională se poate pronunța asupra omisiunilor legislative care au relevanță constituțională. Pe această chestiune invocam, cu titlu de exemplu în jurisprudența Curții Constituționale, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014[10], conform căreia, “admițând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor … astfel cum sunt redactate, sunt generatoare de dificultăți în planul interpretării și aplicării legii și creează, fără o motivare obiectivă sau rațională, un impediment în exercitarea efectivă a dreptului de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime. … Chiar dacă în ipoteza de față este în discuție o omisiune legislativă, Curtea, în virtutea rolului sau de garant al supremației Constituției, nu poate ignora viciul de neconstituționalitate existent, deoarece tocmai omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental de acces liber la justiție al persoanelor cărora li se comunică…”[11]

Executarea-i bună, dar legea nu

Prin prezenta sesizare a Curții Constituționale noi nu criticăm, în mod direct, procedura popririi din faza executării silite, prevăzută de Codul de procedură civilă, ce se desfășoară relativ ușor, în mod simplificat, fără prea multe formalități.

Noi criticăm norma juridică de la art. 783 alin. 1) din Codul de procedură civilă în ce priveşte mențiunea “Poprirea se înființează fără somație”, ca fiind neconstituțională.

Lipsa de precizie și claritate a normei art. 783 al. 1) Cod.proc.civ. afectează dreptul debitorului de a fi somat în prealabil cu privire la iminenta continuării executării silite (conform art. 667 Cod.Proc.Civ.).

Rolul somației este unul esențial pentru drepturile și interesele contestatorului.

Conform art. 668 Cod.proc.civ., intitulat Somația, debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.

Subliniem caracterul obligatoriu al acestei somații, pe fondul în care excepția de la această regulă se efectuează doar în cazuri limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă[12]. Situația – “Poprirea se înființează fără somație“ – de la art. 783 al. 1) Cod.proc.civ. nu reprezintă o excepție de la somarea prealabilă a debitorului.

După cum observam, somația conferă și un termen de plată, ulterior executorul continuând executarea silită prin declanșarea formelor de executare silită efectivă. Astfel, ulterior termenului de plată afișat în somație, debitorul va suporta plata cheltuielilor de executare ocazionate de punerea în executare efectivă a titlului executoriu, precum cheltuielile generate de notificarea terților cu privire la înființarea măsurii de poprire.

Cu privire la acest termen de plată, amintim cel mai frecvent caz, respectiv cazul sechestrului prevăzut la art. 732 Cod.proc.civ., intitulat Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului. Dacă în termen de o zi de la comunicarea somației însoțite de încheierea de încuviințare a executării debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț.

Excepțiile privind somarea prealabilă a debitorului

După cum spuneam, excepțiile de la somația inițială sunt expres și limitativ prevăzute la art. 669 Cod.proc.civ., excepții în care – “Poprirea se înființează fără somație“, art. 783 al. 1) Cod.proc.civ – nu este enumerată. Așadar, conform art. 669, nu este necesară comunicarea titlului executoriu și a somației:

1. în cazurile prevăzute la art. 675;

2. în cazul ordonanțelor și încheierilor pronunțate de instanță și declarate de lege executorii.

Articolul 675 amintește la rândul lui de acel termen prealabil demarării executării silite înseși, astfel esența somației.

Decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată (1) Debitorul care beneficiază de un termen de plată va fi decăzut, la cererea creditorului, din beneficiul acestui termen, dacă:

1. debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizării executării silite;

2. debitorul risipește averea sa;

3. debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobște cunoscută sau, dacă prin fapta sa, săvârșită cu intenție sau dintr-o culpă gravă, a micșorat garanțiile date creditorului său ori nu le-a dat pe cele promise sau, după caz, încuviințate;

4. alți creditori fac executări asupra averii lui.

Excepțiile de la regula somării prealabile implică un judecător, si nu un executor

În oricare din aceste cazuri de la pct. 1, 2, 3 si 4, instanța de executare va hotărî de urgență, în camera de consiliu, cu citarea părților, în termen scurt. În situația în care debitorul nu mai are domiciliul sau sediul cunoscut, va fi citat la ultimul său domiciliu ori sediu. Dispozițiile alin. (1) nu se aplică atunci când debitor este statul sau o unitate administrativ-teritorială.

Pct. 2 de la art. 669 amintește drept excepții de la somarea prealabilă în cazul ordonanțelor și încheierilor pronunțate de instanță și declarate de lege executorii.

Observăm că aici legiuitorul a avut în vedere actele de procedură emise de judecător și nu de executorul judecătoresc, astfel nu vom insista pe acest aspect întrucât textul criticat de noi vizează acte emise de executorul judecătoresc. Conform art. 782 Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul.”

Comments

comentarii