Trei părinți ai unor elevi de la Liceul ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca au atacat Ordinul comun al Ministerului Educației și al Sănătății din 1 octombrie privind măsurile în școli. Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea ca inadminsibilă. Sentința poate fi atacată cu recurs.

Reclamanții au cerut anularea următoarelor articole din Ordinul comun al Ministerului Educaţiei nr. 5338/01.10.2021 şi al Ministerului Sănătăţii nr. 1082/ 01.10.2021, aşa cum a fost modificat prin Ordinul comun al Ministerului Educaţiei nr. 5349/ 06.10.2021 si al Ministerului Sănătăţii nr. 2041/06.10.2021:

1. Articolul nr.3 alin.5, în ceea ce priveşte obligativitatea purtării obligatorii a măştii de protecţie cu ocazia simulării examenelor naţionale;

2. Articolul nr.3 alin.8, în ceea ce priveşte limitarea, la o rata de incidenţă mai mică de 2/1000 cumulată în ultimele 14 zile a cazurilor în localitate, a permisivităţii desfăşurării orelor de educaţie fizică în săli sport/spaţii interioare fără obligativitatea purtării măştii de protecţie;

3. Articolul nr.3 alin.8 în ceea ce priveşte desfăşurarea orelor de educaţie fizică doar în spaţii deschise, fără obligativitatea purtării măştii de protecţie, dacă rata de incidenţă este mai mare de 2/1000;

4. Articolul 6 alin. 5, 6 şi 7;

5. Articolul 8 lit.c;

6. Capitolul II, Punctul 1, lit.b din Anexa la Ordinul atacat, privind organizarea sălilor de clasă, în ceea ce priveşte obligarea purtarea în permanenţă a măştii de protecţie în interior de către elevi şi de către personalul didactic/didactic auxiliar/nedidactic;

7. Capitolul II, Punctul 2 din Anexa la Ordin privind organizarea accesului în unitatea de învăţământ, în ceea ce privind interzicerea accesului în unitatea de învăţământ a părinţilor/altor însoţitori, cu excepţia cazurilor excepţionale aprobate de conducerea şcolii;

8. Capitolul III Punctul 2, lit. a) şi b) din Anexă, privind purtarea măştii de protecţie în interior de către întreg personalul unităţii de învăţământ, precum şi la orele de specialitate din învăţământul vocaţional;

9. Capitolul V, Punctul 11 din Anexa la Ordin, privind comunicarea de instrucţiuni/informaţii pentru părinţi, în ceea ce priveşte interzicerea accesului părinţilor/aparţinătorilor în curtea unităţii de învăţământ cu excepţia ceremoniilor de deschidere a anului şcolar sau a cazurilor speciale pentru care există aprobarea conducerii şcolii.

10. Capitolul VI, Punctul 1, lit.e) din Anexa la Ordin, privind protocol pentru cantine, care prevede că masca poate fi scoasă doar în momentul la care elevii se aşează la masa;

11. Capitolul VI, Punctul 2, lit.f) din Anexa la Ordin, privind protocolul pentru internate şcolare şi cămine studenţeşti, în ceea ce priveşte obligativitatea purtării măştii în spaţiile comune.”

Argumentele reclamanților

”Reclamanţii susţin că sunt afectaţi direct de masurile impuse prin ordinele contestate întrucât sunt părinţii a trei copii, care frecventează cursurile de învăţământ din cadrul Liceului Teoretic “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, respectiv clasa a II-a, clasa a V-a şi respectiv clasa a X-a, şi care vor suferi consecinţele aplicării unor ordine nelegale care încalcă Constituţia, Convenţiile Internaţionale la care România este parte, precum si legile române în vigoare.

Aspectele contestate se referă la purtarea obligatorie a măştii, discriminarea care se face între elevii vacinati, elevii care se testează şi elevii care refuză testarea, interzicerea accesului părinţilor/aparţinătorilor/însoţitorilor în unitatea de învăţământ.

Potrivit art. 7 al.5 din Legea nr. 554/2004, nu este necesară plângerea prealabilă deoarece Ordinul comun al Ministerului Educaţiei nr. 5338/01.10.2021 şi al Ministerului Sănătăţii nr. 1082/ 01.10.2021, modificat prin Ordinul comun al Ministerului Educaţiei nr. 5349/06.10.2021 şi al Ministerului Sănătăţii nr. 2041/06.10.2021 reprezintă un act administrativ care a produs deja efecte şi a intrat în circuitul civil.

În opinia reclamanţilor, obligativitatea purtării măştii de către elevi/cadre didactice nu se justifică şi este nelegală.

Astfel, purtarea măştii atât de către copii, cât şi de către adulţi nu şi-a dovedit eficacitatea, astfel că în pofida măsurilor de restricţionare şi a interdicţiilor privind intrarea în spaţii închise fără purtarea măştii, măsuri aplicate de mai bine de un an şi jumătate de când a început pandemia, numărul cazurilor pozitive a continuat să crească, masca devenind un simbol al pandemiei şi al acceptării cu supunere a oricăror măsuri ilogice şi inutile de răspândire a bolii dispuse de către autorităţi.

Copiii au dreptul de a respira liberi, fără nicio constrângere, de a se putea exprima liber şi fără afectarea biologică, psihologică şi emoţional-afectivă. Purtarea măştii de către copii, permanent, pe durata cursurilor, timp de mai multe ore consecutiv reprezintă un act de tortură şi rele tratamente aplicate minorilor, mai ales prin îngreunarea procesului de respiraţie liberă, corectă şi completă.

Nu există nici o garanţie asumată şi prezentată de către autorităţi cu privire la riscurile sau reacţiile adverse ale purtării măştii de către copii, permanent, timp de mai multe ore consecutiv.

Purtarea măşti atât de către copii, cât şi de către cadrele didactice aduce atingere procesului de învăţare şi exprimare, întrucât ascunde mimica feţei, afectează pronunţia, perturbă puternic procesul educaţional şi blochează comunicarea interumană, ceea ce în timp poate duce la alterarea capacităţii cognitive.

Măsurile luate produc un efect psihologic traumatizant asupra copiilor şi implicit asupra viitorului acestora, prin săvârşirea abuzului emoţional de inducere a stării de frică faţă de: o eventuală îmbolnăvire proprie; de a se face vinovat de îmbolnăvirea altora; autorităţi; excluderea socială.

Nu este nici o justificare ca la evenimente publice cum e festivalul UNTOLD să se permită faptic participarea a sute de mii de oameni fără mască si fără distanţare, iar în şcoli copiii să fie obligaţi să poarte mască şi să păstreze distanţarea fizică.

În ceea ce priveşte măştile faciale de uz medical comercializate pe piaţă, reclamanţii arată faptul că, potrivit instrucţiunilor de folosire existente pe ambalajul acestora, acestea asigură o protecţie bacteriana mai mare sau egală de 98% pentru particule mai mari de 3 microni, aşa cum rezultă din probele anexate. Per a contrario, masca nu asigură protecţie cu privire la orice particule, viruşi, bacterii a căror dimensiune este sub 3 microni, care pot pătrunde astfel prin textura acestora.

Potrivit analizei realizate de Forumul Economic Mondial privitor la realizarea unui studiu de comparaţie al virusului Corona cu alte particule de dimensiuni foarte mici care se regăsesc în natură, virusul Corona are o dimensiune mica cuprinsă între 0,1-0,5 microni.1 Prin comparaţie, firul de păr are o dimensiune cuprinsă între 50-180 microni, nisipul are o dimensiune de 90 microni, celulele albe au o dimensiune de 25 microni, firul de praf are o dimensiune de 2,5 microni. în schimb, virusul Zika şi E-C_ au dimensiuni foarte mici, aproximativ 0,045 microni.

Concluzia este aceea că raportat la dimensiunea reală a virusului Corona de 0,1-0,5 microni şi protecţia pe care o asigură măştile de uz medical doar pentru particule mai mari de 3 microni, rezultă faptul că virusul poate pătrunde prin textura mare a măştilor de uz medical neasigurând garanţia protejării împotriva bolii.

Aceasta este confirmată si de către Profesorul Christian Perrone, care a arătat: “Utilizarea pe scarp largă a măştilor în rândul populaţiei generale nu are nici un beneficiu dovedit ştiinţific în reducerea epidemiei. Utilizarea măştilor ar trebui să se adreseze pacienţilor, anturajului acestora (în special persoanelor cu risc) şi personalului medical cu contact direct Continuarea persecutării copiilor noştri în spatele unor măşti inutile este de neînţeles…”, iar purtarea măştilor are efecte dăunătoare atât fizice, cât şi psihologice.

În ceea ce priveşte efectele fizice, purtarea măştii faciale restricţionează mecanic respiraţia prin creşterea rezistenţei la mişcarea aerului atât în timpul procesului de inspiraţie, cât şi de expiraţie. Aerul prins între gură, nas şi masca facială este respirat în mod repetat în interiorul şi în afara corpului, conţinând concentraţii scăzute de O2 şi concentraţii mari de C02, provocând hipoxemie şi hipercapnie. Există studii care concluzionează că un nivel scăzut de CO2 poate afecta gândirea, sălile de clasă fiind recunoscute ca medii în care nivelul de CO2 este mai scăzut.3

Principalele simptome ale intoxicaţiei cu dioxid de carbon include: dureri de cap, confuzie, transpiraţie, tahicardie, tremurături, reducerea auzului, slăbirea sistemului imunitar etc. 4

Hipoxemia severă poate provoca, de asemenea, complicaţii cardiopulmonare şi neurologice şi este considerată un semn clinic important în medicina cardiopulmonară. Conţinutul scăzut de oxigen din sângele arterial poate provoca ischemie miocardică, aritmii grave, disfuncţie ventriculară dreaptă sau stângă, ameţeli, hipotensiune, sincopă şi hipertensiune pulmonară. Hipoxemia şi hipercapnia cronică de nivel scăzut, ca urmare a utilizării măştii faciale, pot provoca exacerbarea afecţiunilor cardiopulmonare, metabolice, vasculare şi neurologice existente.

Pe lângă hipoxie şi hipercapnie, respiraţia prin masca facială duce la depunerea de germeni şi bacterii în stratul exterior şi interioar al măştii faciale. Aceşti componenţi toxici sunt inhalaţi în mod repetat înapoi în corp, provocând autocontaminare. Respiraţia prin măşti duce la creşterea temperaturii şi umidităţii în spaţiul dintre gură şi mască, ceea ce are ca efect eliberarea unei cantităţi de particule toxice provenite din materialele din care este confecţionată masca.

De asemenea, există opinii potrivit cărora măştile conţin diferite substanţe chimice cu efecte toxice şi cancerigene asupra organismului, aşa cum au arătat profesorul Michael Braungart, directorul Institutului de Mediu din Hamburg şi cofondator al standardului de mediu de renume Mondial Cradle to Cradle, care a declarant că “Purtătorii de măşti riscă, fără să vrea, să inhaleze substanţe cancerigene, alergeni şi microfibre sintetice prin purtarea de măşti chirurgicale din material textile sau din material neţesut pentru perioade lungi de timp”.

Potrivit acestuia, măştile chirurgicale au fost concepute să fie utilizate în scopuri precise, pentru o scurtă perioadă de timp, cum ar fi de către medici, iar nu pentru o utilizare frecventă. Măştile nu au fost concepute pentru a fi strânse în buzunarele hainelor întrucât “Frecarea şi mediul umedfavorizează atât abraziuneafibrelor, cât şi încurajarea colonizării bacteriene în timp”. S-a stabilit că fibrele de polipropilenă, din care sunt fabricate măştile chirurgicale, se descompun din cauza uzurii mecanice. în urma testelor efectuate s-a constatat că unele măşti au eliberat micrpfibre clasificate drept “praf periculos de către Social Accident Insurance din Germania.

Descoperirile au fost susţinute de un alt chimist din industria textilă, Dr. Dieter Sedlak, director general şi co-fondator al Modem Testing Services Augsburs, Germania, care a descoperit concentraţii ridicate de fluorocarburi periculoase, formaldehidă şi alte substanţe potenţial cancerigene pe măştile chirurgicale, precum anilină, agent cancerigen.

De asemenea, expertul în produse chimice textile, Phill Patterson, s-a exprimat în sensul că ar fi “foarte precaut în impunerea obligativităţii măştii, deoarece unele substanţe chimice şi fibre pot să aibă efecte pe termen lung, iar acest lucru ar putea deschide porţile pentru reclamaţii pentru vătămări corporale la un moment dat în viitor”. Concluziile articolului sunt că, deşi purtarea măştilor a fost o parte integrală a răspunsului global faţă de coronavirus, oamenii de ştiinţă se întreabă dacă nu cumva riscul real de expunere la substanţe chimice potenţial periculoase nu este mai mare decât riscul de a veni în contact cu virusul SARS-COV2, în special pentru copii şi adulţii tineri care se află în categoria de risc scăzut de a face o formă gravă de COVTD-19.5

Există studii potrivit cărora o mască umedă reprezintă un mediu propice pentru bacterii şi fungi, acest lucru putând să submineze imunitatea virală a organismului.6

Din perspectivă psihologică, purtarea unei măşti are efecte negative asupra purtătorului şi a persoanei din apropiere. Relaţionarea interumană de bază prin expresia facial este compromisă, iar identitatea de sine este eliminată. Aceste mişcări dezumanizante şterg parţial unicitatea şi individualitatea persoanei care poartă masca facială, precum şi a persoanei cu care se relaţionează.

Inhibarea sistemului imunitar în lupta pentru protejarea organismului de viruşi şi bacterii, scăderea funcţiei cognitive, accelerarea dezvoltării şi exacerbarea problemelor majore de sănătate, inclusiv a hipertensiunii arteriale, bolilor cardiovasculare, diabetului, cancerului, bolii Alzheimer, anxietăţii crescute şi stărilor depresive, provoacă izolarea socială şi singurătate şi creşte riscul de mortalitate prematură.

Obligarea cadrelor didactice să poarte mască are efecte asupra procesului didactic de predare, întrucât recepţia corectă a informaţiei diseminate, procesul de învăţare, exprimarea corectă, prin distorsionarea sunetelor etc., fluxul de comunicare dintre cadrul didactic şi elevii săi este obturat / blocat şi drept urmare, actul educaţional de transmitere si receptare a cunoaşterii este compromis.

Ştiinţific este demonstrat că blocajele de comunicare dintre semeni pot produce stres, frica, tulburări psiho-emoţionale cu efecte de manifestare anti-socială, mai cu seamă la copii şi adolescenţi.

În pofida promisiunilor invocate de către autorităţile competente potrivit cărora purtarea măştii şi celelalte măsuri garantează revenirea la “o viaţă normală”, numărul cazurilor de îmbolnăviri este în continua creştere şi nici până acum nu s-a produs vreo îmbunătăţire cu privire la modul în care copiii noştri sunt trataţi în cadrul instituţiilor şcolare.

Prin urmare, singura concluzie este aceea că purtarea măştii pe termen lung reprezintă nu numai o măsura inutila, însă este şi periculoasă pentru sănătatea copiilor, pentru motivele invocate mai sus.

Subsemnaţii considerăm că fiecare părinte are dreptul să decidă în privinţa propriilor copii, aşa cum este normal, şi nu să fie obligaţi să accepte măsuri pe care le consideră nocive şi inutile pentru copiii lor, măsuri considerate periculoase de către specialişti în domeniu, aşa cum am detaliat mai sus. Prin urmare, utilizarea măştii în unităţile de învăţământ ar trebui să fie facultativă, fiecare părinte având dreptul să decidă ceea ce este mai bine pentru copilul său.

În opinia reclamanţilor, obligarea la purtarea măştii pe termen lung, mai ales de către copii, constituie un tratament inuman si degradant, fapt care este interzis de art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În plus, în condiţiile în care există studii în care se arată că purtarea măştii de către copii, dar şi de către adulţi constituie un pericol pentru sănătatea acestora, prin obligarea la purtarea măştii se încalcă dreptul la libertatea de gândire, de a avea convingeri proprii inclusiv în ceea ce priveşte caracterul nociv al purtării măştii la şcoală. Astfel se încalcă art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, prin impunerea obligativităţii măştii la şcoală, este afectat dreptul la instruire ceea ce constituie şi o încălcare a art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Obligativitatea purtării măştii la şcoală constituie şi o încălcare a demnităţii umane, fiind încălcat astfel art. 1(3) din Constituţie potrivit căruia demnitatea omului reprezintă o valoare supremă şi este garantată.

De asemenea, se încalcă şi dispoziţiile art. 26 al.2 din Constituţie care prevede libertatea persoanei fizice de a dispune de ea însăşi. Totodată prin periclitarea sănătăţii elevilor şi profesorilor se încalcă şi art. 34 din Constituţie.

În acelaşi timp, este vorba şi de o încălcare a libertăţii de conştiinţă prevăzută de art. 29 din Constituţie, potrivit căruia libertatea de gândire şi de opinie nu poate fi îngrădită,

Prin obligarea purtării măştilor în scoli se încalcă şi dispoziţiile art. 13 al. 1 lit. a) din Legea nr. 55/2020, care a prevăzut obligativitatea purtării doar în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă şi nu în şcoli.

Potrivit art. 53 din Constituţie “Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

În mod evident, nu ne aflăm în prezenta unei legi prin care sa se restrângă drepturi sau libertăţi, ci a unui act juridic inferior legii, fiind vorba de un ordin care nu are forţa juridică a unei legi. în plus, eficacitatea măştii de protecţie este practic inexistentă. Deşi această măsură este aplicată de mai bine de un an în scopul declarat de încetare a pandemiei, pandemia nu a încetat, prin urmare, nu este o măsură necesară, ci dimpotrivă este măsură inutilă. In plus nu putem vorbi de o măsură proporţională, întrucât generează riscuri mult mai mari pentru sănătatea fizică şi psihică a copiilor şi adulţilor, decât pandemia în sine.”

(…)

”Încălcarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Constituţiei şi a legilor nu se poate realiza prin dispoziţii ale unui act normativ inferior, cum este prezentul ordin atacat.

Indiferent care e situaţia medicală, viata trebuie să-şi urmeze cursul firesc cu măsuri care să nu aducă atingere drepturilor omului si mai ales a drepturilor copiilor.

Situaţia este cu atât mai revoltătoare cu cât pe durata desfăşurării unor festivaluri precum UNTOLD, zeci de mii de participanţi au participat fără mască, fiind suspendată aplicarea oricăror norme medicale de prevenţie a răspândirii bolilor, urmând ca a doua zi, să se revină brusc la situaţia aberantă ca şi copiii să fie obligaţi să poarte mască în timpul orelor de cursuri.

De asemenea, este discriminatorie diferenţa care se face între elevii vaccinaţi, elevii testaţi si elevii care nu se testează şi în acelaşi timp şi inutilă întrucât este de notorietate că persoanele vaccinate pot să facă şi să transmită boala, iar rezultatele testelor sunt de multe ori eronate.

În ceea ce priveşte accesul părinţilor/aparţinătorilor în unitatea de învăţământ, reclamanţii învederează faptul că părinţii au tot timpul drepturi şi îndatoriri privind educaţia copiilor.

Nimeni nu neagă dreptul autorităţilor de a lua anumite măsuri de a limita efectele pandemiei, dar aceste măsuri trebuie să aibă ca finalitate stoparea pandemiei, iar nu să constituie o restrângere de drepturi fără nici un impact real asupra pandemiei.

Referitor la îndeplinirea condiţiei „prevenirea unei pagube iminente”, reclamanţii arată că, în mod evident în lipsa suspendării, efectele purtării măştii asupra copiilor vor fi ireversibile în timp, atât din punct de vedere psihologic, dar şi în ceea ce priveşte sănătatea fizică a acestora.

Discriminarea existentă între elevii testaţi si elevii care nu se testează, poate să conducă la o mai mare răspândire a bolii, în condiţiile în care elevii vaccinaţi vor putea răspândi boala, fapt care va duce la înlăturarea scopului pentru care a fost luată măsura.

De asemenea, în condiţiile în care testele nu sunt cu rezultate sigure, prezenta unor elevi cu rezultat fals negativ va conduce de asemenea la răspândirea pe o scară şi mai mare a bolii. În cazul unor rezultate fals pozitive ale testelor, se va recurge automat la varianta cursurilor on-line, care nu este benefică nici pentru psihicul elevilor, nici pentru asimilarea cunoştinţelor în cadrul procesului de învăţare.

Interzicerea accesului în unitatea de învăţământ a părinţilor va afecta profund drepturile acestora de a se implica în activitatea de educare şi învăţare a copiilor, iar scopul pentru care au fost acordate aceste drepturi părinţilor va fi profund alterat.”

Ce au replicat ministerele

”Ordinul comun semnat de miniştrii Educaţiei şi Sănătăţii face referi clare cu privire la portul măştii de protecţie în cadrul unităţilor de învăţământ, iar portul măştii de protecţie de către copii/elevi este argumentat de dovezile care arată că persoanele cu simptome uşoare sau fără simptome pot contribui la răspândirea COVID-19, ECDC consideră că măştile de protecţie şi alte protecţii faciale, alături de spălarea/dezinfectia riguroasa a mâinilor, distanţarea fizică pot fi considerate un mijloc de ţinere sub control a infecţiei la sursă, complementar altor măsuri deja instituite pentru reducerea transmiterii COVID-19.

Referitor la măsurile recomandate pentru unităţile de învăţământ, printre care portul măştii de protecţie în cadrul acestora, învederăm conţinutul art. 41 din Legea 55/2020 “prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului sănătăţii, se stabilesc măsuri pentru desfăşurarea activităţilor în unităţile şi instituţiile de învăţământ, în condiţii de siguranţă sanitară, pentru finalizarea anului şcolar aflat în curs la data instituirii stării de alertă, precum şi pentru pregătirea începerii anului şcolar următor.”

Deschiderea anului şcolar 2021 – 2022 a necesitat o largă asumare în societate în contextul importanţei accesului echitabil la educaţie şi, totodată, fiind nevoie de o responsabilizare a tuturor persoanelor implicate în scopul de a diminua riscul de infecţie, în actul normativ contestat Ministerul Sănătății a intervenit cu o serie de măsuri şi recomandări pentru unităţile de învăţământ pentru diminuarea riscului de infecţie în cadrul acestora.

Referitor la “favorizarea elevilor vaccinaţi”, respectiv “discriminarea” celor nevaccinaţi, menţionăm că vaccinarea copiilor în România a început cu data de 2 iunie 2021, dată cu care copiii cu vârste cuprinse între 12-15 ani se pot vaccina cu vaccinul Pfizer/BioNTech Comirnaty. Vaccinarea copiilor este gratuita si nu este obligatorie.

Vaccinarea este un instrument important pentru a opri răspândirea pandemiei, a scădea supraîncărcarea unităţilor sanitare, permiţând, astfel, revenirea la o situaţie normală în toate domeniile de activitate; Vaccinarea împotriva COVID-19 reduce riscul de îmbolnăvire şi riscul de a dezvolta o formă severă de boală.

Potrivit strategiei de vaccinare, în România aceasta este gratuită şi voluntară, nefiind emise măsuri/norme/dispoziţii privind impunerea vaccinării, respectiv instituirea obligativităţii acesteia

Referitor la testarea în ziua a 8-a, menţionăm că aceasta a fost recomandată având în vedere că potrivit definiţiei de caz, aşa cum este aceasta menţionată în cuprinsul Metodologiei de supraveghere a infecţiei cu virusul SARS-CoV-2 emisă de Institutul Națioanl de Sănătate Publică, colegii de clasă nu pot fi consideraţi contacţi direcţi ai cazului pozitiv din grupă/clasă, având în vedere măsurile de protecţie instituite în cadrul unităţilor de învăţământ, obligatorii, precum portul măştii de protecţie, păstrarea distanţei.

Ca măsură de siguranţă, la depistarea unui caz pozitiv în clasă, se prevede o perioadă de izolare / de învăţământ on-line de 14 zile cu posibilitatea reluării cursurilor faţă în faţă după 8 zile, dacă elevul nu are simptome specifice de boală si prezintă rezultatul negativ a unui test antigen rapid.

Copiii care nu sunt testaţi, din diverse motive (precum lipsa acordului părinţilor privind testarea), vor relua cursurile cu prezenţa fizică după 14 zile, ştiut fiind faptul că perioada de incubaţie a virusului SARS-CoV-2 este apreciată între 2 şi 14 zile la virus si momentul de debut al simptomelor pentru infecţia COVID-19 (perioadă în care elevul poate fi contagios, dar fără simptome), astfel aceşti copii -contacţi rămân în carantină 14 zile ca măsură de protecţie.

Astfel, la fel ca şi în cazul vaccinării, în absenţa unui acord exprimat al părintelui sau tutorelui legal, elevii care nu se prezintă la testare vor începe cursurile după 14 zile. Această situaţie neputând fi calificată ca una de discriminare, în fapt reprezentând o situaţie adaptată la condiţiile epidemiologice actuale, având în vedere responsabilitatea constituţională a statului de ocrotire a sănătăţii populaţiei şcolare, parte din comunitate.”

Extras din motivarea Curții de Apel:

”Potrivit art. 248 alin. (1) N.C.P.C. Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare formulată în cauză este însă întemeiată.

Conform art. 5 alin 3 din Legea nr. 554/2004 în litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.

Ordinul comun al Ministerului Educaţiei şi al Ministerului Sănătăţii nr. 5338/01.10.2021 – 1082/01.10.2021 a fost emis pentru aprobarea măsurilor de organizare a activităţii în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ în condiţii de siguranţă epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2.

Astfel, ordinul atacat în prezenta cauză este un act emis pentru înlăturarea consecinţelor unei epidemii, nefiind prin urmare posibilă suspendarea sa, neputându-se considera că ar exista o încălcare disproporţionată a dreptului de acces la instanţă al reclamanţilor atâta timp atâta timp cât în privinţa combaterii consecinţelor unei epidemii există un puternic interes public, care face să fie necesară executarea actelor administrative emise în acest scop.

Accesul la dispoziţiile art. 14 (şi implicit art. 15, ca normă de trimitere la dispoziţiile art. 14) din Legea nr. 554/2004 privitoare la suspendarea executării actului administrativ este paralizat tocmai de dispoziţiile art. 5 alin. 3 din Legea contenciosului.

Faţă de considerentele expuse, excepţia inadmisibilităţii petitului II al acţiunii privind suspendarea executării actului administrativ contestat, invocată de pârâtul E_________ E________ va fi admisă, cu consecinţa respingerii ca inadmisibil a acestui petit.

În raport de dispoziţiile art. 248 alin. 2 C.p.c., Curtea va analiza cu prioritate excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâţi prin întâmpinare, pe care urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

În cuprinsul acţiunii şi la termenul din 22.11.2021, reclamanţii au menţionat că nu au parcurs procedura plângerii prealabile astfel cum este reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta nefiind necesară, deoarece Ordinul contestat a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, iar potrivit art. 7 alin. 5 din Legea nr.554/2004, în cazul actelor intrate în circuitul civil şi care au produs efecte juridice, plângerea prealabilă nu este necesară.

Dintru-nceput, Curtea valorificând rationamentul ÎCCJ din decizia RIL 12/2021, reţine că actul administrativ contestat, Ordinul comun al Ministerului Educaţiei şi al Ministerului Sănătăţii nr. 5338/01.10.2021 – 1082/01.10.2021, este un act administrativ cu caracter normativ din moment ce conţine reguli generale, de aplicabilitate repetată, iar destinatarii acestuia sunt un număr indeterminat de subiecţi.

Pornind de la dispoziţiile art. 1 alin. 6, art. 7 alin. 5, art. 2 alin. 1 lit. c şi c ind. 1, art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004, Curtea reţine că noţiunea de acte administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice este menţionată diferit în cadrul art. 1 alin. 6 şi art. 7 alin. 5 doar prin prisma actului administrativ la care se referă -act administrativ unilateral în raport de acte administrative, or această diferenţă nu este una substanţială deoarece actul administrativ prin natura sa este unilateral, existenţa actelor administrative asimilate prin voinţa legiuitorului se datorează necesităţii ca astfel de acte ce nu întrunesc toate elementele constitutive ale celor tipic administrative să fie supuse controlului de legalitate într-o jurisdictie de contencios administrativ -art. 2 alin. 1 lit. f din Legea 554/2004. Astfel, sensul expresiei -anterior evidenţiate, trebuie să fie identic în cele două contexte date de art. 1 alin. 6 şi art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004.

Notiunea act administrativ care nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice trebuie înţeleasă în contextul principiului revocabilităţii actelor administrative. Acest principiu nu are o consacrare legală expresă dar poate fi dedus prin interpretare din prevederile art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004. Astfel, dacă autoritatea nu mai poate revoca un act administrativ atunci când actul a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice înseamnă că, per a contrario, în celelalte cazuri revocarea este posibilă, iar dacă revocarea nu mai este posibilă ar fi lipsit de sens să i se ceară reclamantului să urmeze procedura administrativă prealabilă deoarece scopul acestei proceduri este tocmai revocarea actului de către autoritatea publică emitentă.

Curtea consideră că un act administrativ normativ este incompatibil prin sine însăşi cu noţiunea de intrare în circuitul civil, neputându-se pune semnul echivalenţei între publicare în Monitorul Oficial şi intrare în circuitul civil. Publicarea este o operaţiune administrativă ulterioară emiterii actului a cărei neîndeplinire afectează opozabilitatea, iar pentru a vorbi despre o intrare în circuitul civil este necesar să avem fie un contract civil ce se încheie în baza unui act administrativ individual (în sensul că actul civil nu se putea încheia valabil în absenţa actului administrativ), actul administrativ individual devine irevocabil de la data încheierii contractului civil şi, prin urmare, procedura plângerii administrative prealabile, nemaiavând niciun sens, nu mai trebuie urmată; or fără mijlocirea unui contract civil, actul administrativ să dea naştere unui drept subiectiv civil a cărui stabilitate este garantată prin lege, or prin sine însăşi un act administrativ normativ nu poate crea o astfel de situaţie în contextul în care el are un caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produce efecte juridice erga omnes faţă de un număr nedefinit de persoane, putând fi abrogat/modificat oricând.

Această concluzie se desprinde din pgf. nr. 50 al Deciziei ÎCCJ RIL 12/2021 – în cazul ambelor categorii de acte administrative, acestea nu pot fi desfiinţate decât printr-un act având aceeaşi natură juridică (respectiv printr-un act cu caracter normativ, în cazul primei categorii, şi printr-unul cu caracter individual, în cazul celei de-a doua); actul cu caracter normativ poate fi abrogat sau modificat oricând, în timp ce actul cu caracter individual devine irevocabil, dacă a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. Or, cum această decizie, este pronunţată în procedura recursului în interesul legii şi vizează clarificarea noţiunii de act administrativ individual/normativ, reglementată de art. 516–518 din C.p.c. şi beneficiază de autoritate de lucru judecat, ca orice act jurisdicţional, rezultă că autoritatea de lucru judecat ce este ataşată actelor jurisdicţionale priveşte nu numai dispozitivul, dar şi considerentele pe care acesta se sprijină şi explicitează soluţia adoptată (considerente decisive), precum şi a celor prin care s-au dat anumite dezlegări unor chestiuni litigioase ce au legătură cu obiectul dedus judecăţii şi care au fost dezbătute în proces (considerente decizorii).

În aceste condiţii, Curtea reţine că din moment ce un act administrativ cu caracter normativ poate fi abrogat/modificat oricând, acesta nu se supune noţiunii de act administrativ care nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. Reclamanţii aveau tot interesul în a încerca obţinerea revocării actului administrativ contestat în cadrul procedurii plângerii prealabile prin prisma efectelor revocării şi al momentului la care se produc, deoarece o acţiune în anulare în raport de art. 23 -privit în acord cu art. 18, art. 28 alin. 1 din Legea 554/2004 care prevede că hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ (în procedura prevăzută de Legea 554/2004) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, are o durată de soluţionare ce depăşeşte cu mult termenul de 30 de zile pentru soluţionarea plângerii prealabile -art. 2 alin. 1 lit. h din Legea 554/2004.

Prin urmare, doar actele administrative individuale sunt vizate de dispoziţiile art. 7 alin. 5 teza VI din Legea 554/2004, nu şi cele normative sau cele asimilate (contracte administrative şi refuzuri nejustificate, tacite sau explicite, de a rezolva cereri referitoare la drepturi sau interese legitime). În acest sens se impune a se observa şi că actele administrative normative precum şi cele asimilate sunt vizate sau de alineate distincte sau de o teză diferită a alin. 5, astfel: potrivit art. 7 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând; potrivit art. 7 alin. 5 teza 7 (…) în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) (…) nu este obligatorie plângerea prealabilă (art. 2 alin. 2 din lege se fereră la acte asimilate); potrivit alin. 6, plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcută în termen de 6 luni, (…). Aşadar, deşi expresia conţine noţiunea generală de acte administrative, ea trebuie interpretată restrictiv, ca referindu-se la acte administrative individuale, pentru a evita suprapunerea reglementărilor.

Prin urmare, cum dispoziţiile art. 7 alin. (5) nu au abrogat tacit dispoziţiile art. 7 alin. 1 ind. 1 din Legea 554/2004 şi cum în cauză nu s-a parcurs procedura prealabilă, care reprezintă o condiţie ce trebuie îndeplinită anterior formulării acţiunii la instanţa de contencios administrativ, consecinţa nerespectării acestei proceduri determină inadmisibilitatea acţiunii în acord cu art. 193 C.p.c.”

 

Comments

comentarii