CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Teroare, presiuni, constrângeri, calomnii și lupta pentru liniște. Viața mea din ultimii 4 ani între presă, Cherecheș, DNA, familie și minunea mea blondă cu ochi albaștri (prima parte)
După aproape 4 ani, a venit momentul în care pot vorbi deschis despre factorul care a declanșat teroarea în viața mea. Acest factor se numește prescurtat: DNA. În urmă cu 4 ani am fost chemată pentru prima dată, în calitate de martor, în primul dosar pe care procurorii l-au deschis pe numele primarului Cătălin Cherecheș.
În acești patru ani, un procuror și un comisar șef, aceleași personaje în fiecare dosar, al căror nume eu în acest moment nu îmi permit să îl pronunț, au declanșat iadul în viața mea. Au deschis dosare peste dosare, cercetează un om pe care l-au persecutat la rândul său în toate felurile posibile, încălcându-i o sumedenie de drepturi. Nu voi scrie astăzi despre modul în care procurorii DNA au întors cu fundul în sus viața unui om pe care eu, până la proba contrarie, îl consider nevinovat. Iar vinovăția sau nevinovăția sa o pot și o vor constata judecătorii, nicidecum procurorii sau gura lumii!
Nu voi discuta despre aceste dosare, decât prin prisma modului în care mi-au afectat viața profesională și cea de familie. Pot – în sfârșit!- după 4 ani, să vorbesc despre prejudiciile morale și materiale pe care mi le-au provocat doi dintre angajații DNA (direct sau indirect). Prea multe detalii nu pot da nici acum, nu pot face publică nici înregistrarea video a celor aproape 7 ore de audiere din dosarul Emaramureș (filmare pe care o dețin, după ce cu greu a făcut rost de ea, pe cale legală, avocata mea de la acea vreme), în care am fost pur și simplu pusă la zid, intimidată și amenințată periodic, probabil în speranța că mă voi exprima greșit, că voi spune ceva, orice, oricât de mic, ce se poate folosi pentru a-l înfunda pe Cătălin Cherecheș. Nu pot pentru că asta ar da peste cap demersul procurorilor în acel dosar care se află încă în curs de cercetare, iar eu aș fi dată în judecată pentru asta.
Dar pot să vorbesc în schimb despre teroare. Ăsta e cuvântul, oricât caut altul mai potrivit, nu găsesc. Pentru că teroare se numește ceea ce trăiesc în ultimii patru ani. Presiuni, înainte, dar chiar și în timpul audierilor! Încercări de constrângere, întrebări repetate în mod obsesiv, în speranța că poate voi răspunde diferit și voi fi prinsă cu ceva. Nu am cu ce să fiu prinsă pentru că am spus de fiecare dată ceea ce știu, nimic mai mult. Mai puțin da, asta am recunoscut miercuri, 14 iunie în instanță. În fața judecătorului, în instanță, am mers linișitită, cu cea mai mare încredere. În sfârșit, după 4 ani, mi s-a oferit posibilitatea să vorbesc în fața unei entități care a pus întrebări și a ascultat răspunsurile fără să mă amenințe! Ce eliberare!
După ce am răspuns întrebărilor din dosarul care este pe rol și unde sunt și eu martor, procurorul a rugat instanța să fiu întrebată de ce nu am spus anumite lucruri la audieri. Acela a fost momentul zero pentru mine, momentul în care, cei patru ani în care am fost terorizată, presată, de început de către angajații DNA, ulterior prin niște informații care s-au “scurs” în presă, de către colegi din mass media și câteva personaje care au pornit împotriva mea o adevărată campanie de denigrare și intimidare pe rețeaua de socializare Facebook. Am spus că sunt martor în dosarele în care DNA îl cercetează pe Cherecheș.
Am vorbit despre audierile din alte dosare, în care am cerșit apă, după ce am fost interogată ca un criminal periculos, unde mi s-a tot repetat ce pot păți dacă nu spun adevărul (de parcă aș suferi de Alzheimer sau nu aș putea reține din prima!), în care am fost întoarsă pe toate părțile ca o bucată de carne pusă la prăjit, în speranța că voi ceda și voi spune ceva. Orice. Despre audierea la care m-am prezentat gravidă fiind, voi consemna într-o altă zi. Pentru ei nu contează nimic, decât să fie scos Cherecheș din joc. Prin orice mijloace. Asta este concluzia mea, a unui martor audiat și reaudiat în dosarele sale. În tot acest timp, chiar înainte de 2013, am fost urmărită în toate felurile posibile. Legale sau mai puțin, asta este o altă concluzie și mi-o asum.
Am fost interceptată telefonic, video și numai DNA mai știe ce mi-a urmărit și înregistrat. Am fost verificată din toate punctele de vedere, inclusiv financiar, eu și toată familia mea! Nu știu dacă există evidențe în acest sens, dar știu sigur, de la surse de încredere din instituțiile statului, că am fost atât eu cât și familia mea verificată la sânge. Nu au găsit mare lucru, normal. Asta pentru că eu, atât înainte cât și în cei cinci ani în care am colaborat cu Cherecheș, dar și acum, am același nivel de trai. Acum aș putea spune că încep să stau din ce în ce mai rău și asta numai pentru că am fost aruncată de către DNA în gura lupilor, care servesc interesul lor, al unei părți a opiniei publice care a creat mari presiuni care au ajuns să îmi afecteze afacerea, veniturile și mai ales, cel mai important, viața de familie.
Ultimul an a fost apogeul terorii. Am un copil de 5 luni și un pic, căruia am obligația morală de a-i oferi un start decent în viață, liniște, protecție și fericire. Încerc din răsputeri să îi ofer aceste lucruri, chiar dacă sunt vânată din toate părțile. În toată perioada sarcinii am fost presată și pusă la zid. Nu în mod direct de către DNA, ci prin intermediari. Oameni de presă, comentatori din sfera acestora, angajați și apropiați ai celor care îl vor pe Cherecheș dispărut.
Despre cum e să fii amenințată cu pușcăria, denigrată și calomniată în cel mai violent mod în timp ce în pântecul tău se află o inimă care bate și se pregătește să vină pe lume, cum e să naști imediat după ce ți se transmite să nu te atașezi prea mult de copilul tău pentru a nu-l traumatiza când vei ajunge în pușcărie, voi scrie în perioada care urmează. Vă dau mai jos un link spre un articol cât de cât coerent despre ce a urmat mărturiei mele în instanță, la Cluj, miercuri, 14 iunie 2017. Mi-au greșit numele, au compilat puțin declarațiile, au denaturat pe alocuri cele spuse de mine (fie pentru că informația le-a venit la mâna a doua, fie în căutarea senzaționalului absolut), dar în mare asta se întâmplă în viața mea acum.
Am scris aceste rânduri la finalul unei zile în care am muncit pentru a putea ține în frâie afacerea pe care o conduc, între aniversarea unei colege și prietene minunate, care îmi este alături deși îi îngreunez și ei existența, după ce m-am asigurat că minunea mea blondă, cu ochi albaștri este îngrijită, hrănită, liniștită și adormită, după ce am pus cina pe masă și am făcut cele necesare pentru a asigura confortul familiei mele pentru ziua de azi (ca să nu vă las imaginația să zburde, e vorba despre curățenie și ordine..).
Încă mai știu să zâmbesc, să fiu fericită, să râd, să iubesc, să îmi îngrijesc familia și casa (în care locuiesc cu chirie). Noaptea dorm liniștită, mai puțin când am coșmaruri. Pentru că, reprimându-mi teroarea din ultimii patru ani, din perioada sarcinii, pe care am protejat-o din toate puterile mele, toate presiunile, fricile și supărările s-au transformat în coșmaruri. După ce am spart gheața în instanță, eliberând demonii suferinței mele, deși am fost decisă să îmi port în continuare lupta în tăcere, mă văd nevoită să scriu. Asta pentru că astăzi sunt în postura în care mă tem pentru siguranța mea și a celor dragi. Și nu, nu sufăr de paranoia, dimpotrivă, sunt și astăzi la fel de realistă cum am fost până acum. Va urma.
Inspecția Judiciară s-a sesizat după declarația martorei Somay din dosarul primarului Cherecheș.
Sursa text: Contul de Facebook al jurnalistei Annamaria Somay
