Pagina de Facebook Loieri.ro, creată de clujeni (nu se știe de cine) și cunoscută în mediul juridic și studențesc, a publicat un text despre mai multe probleme în facultate, nu se spune în care, dar putem bănui. Am preluat textul satiric căci se aude că ar conține multe adevăruri.
Loieri.ro: ”#Scandal, arde Bucureștiul, fraude colosale, crize existențiale, jkfdshfkjsdhfjksd. Amu’ liniște că urmează să citiți un textuț care vă poate marca pe viață.
Când iese cu scandal între două tabere, fiecare are o versiune proprie. Aci’ nu este foarte clar cine joacă rolul de acuzare și rolul de apărare. Îi ca la contractele sinalagmatice unde o parte îi cere celeilalte părți să-i arate pisica. Există acuze reciproce, dar fără să se discute cu adevărat despre mortul ascuns în podul casei și intrat deja în stadiu de putrefacție. Asta-i ca-n justiție. Ne jucăm că facem dreptate, dar închidem ochii la nedreptate. Mai dăm câte o scatoalcă din când în când, dar în rest folosim lubrifiantul.
No. Război civil la cea mai bună facultate de drept din țară. Se duelează studenții asupriți cu pilonii dreptului. Pentru că mulți nu înțeleg cum stă treaba, o să ne luăm în serios rolul de observator neutru și vom da cărțile pe față despre ce se întâmplă de fapt în mediul universitar. Deci asta nu-i doar despre mitici. Sperăm să vă simțiți toți.
Aveți 🍿? Sunteți pregătiți să vă cruciți? #start
Bun. Dacă tot au fost propuși înspre exmatriculare 45 de studenți pentru că au fost prinși cu limba-n fițuică, poate ar fi momentul să păstrăm viu acest spirit revoluționar ce îndeamnă la corectitudine și cu privire la următoarele problemuțe:
#1 🐐. Despre impostură. Oh, vai! De câte ori am auzit cadre didactice vorbind despre cum nu au ce căuta unii studenți la facultate. „Sunt proști, idioți, imbecili, retardați, analfabeți”. Da, unii sunt. Alții nu prea. Dar când vom discuta și despre cadrele didactice? Este fain să se transmită calitatea de titular de curs din tată-n fiu? Ce-i aici, jus sanguinis? Atât de multe rude-s băgate în sistem „pă la bucătărie” că dacă se deschide o succesiune crește activul patrimonial la bugăt de multe cadre didactice.
#2 🧛. Despre cum își scriu unii cărțile. Oh, da! Voi știați că există cadre didactice care publică des dar n-au mai scris o pagină de ani de zile? Dacă îi pui să scrie o scrisoare de recomandare nu găsesc alinierea justify și cumva reușesc să folosească trei fonturi diferite în același paragraf. Cum așa? Așa bine. Îi suficient să acumulezi nițel experiență pentru a realiza că ești mare autor și dacă scrie altul pentru tine. Că doar lumea se uită la copertă, nu-ți dă probă de scris să vadă dacă ai aflat că s-au schimbat codurile. Profesorii nu sunt niciodată examinați. Că doar nu examinezi examinatorul, ești prost? Să acuzi studenții de fraudă este ceva firesc, în măsura în care este și adevărat. Dar să simulezi un sistem bazat pe meritocrație când unele cadre didactice scriu la fel de bine ca un student venit în restanță este de un penibil absolut.
#3 . Despre familie 👨👩👧👦. Câți absolvenți de București predau la Cluj și câți absolvenți de Cluj predau la Timișoara? Studenții se plâng că nu există un sistem corect și obiectiv de evaluare. Cadrele didactice ridică din sprânceană și aruncă de la etaj coji de semințe în capul studenților. De ce am avea pretenția unui sistem de evaluare corect când inclusiv posturile didactice se scot la concurs cu dedicație? Sunt acceptați în sistem doar elitele, în mod evident. Doar că dacă nu ești elita cui trebe’, poți să fii tu elita lui pește prăjit. Păi nu e normal să aduci în sistem doar oameni pe care îi cunoști, pe motiv că tu i-ai crescut și atunci o să fie numa’ buni să care servieta? Păi nu prea. Dacă ceri studentului să joace după regulile scrise de alții, atunci fă bine și lasă ipocrizia la intrare. Să acuzi un student de fraudă când tu ai luat o notă suficient de mare la examenul pentru obținerea postului doar din cauză că un anonim a luat o notă suficient de mică este așa… o abordare românească.
#4. Despre indiferență 💅. Of, da! „Nu citesc, nu le pasă, îi doare în cur”. Da, cam așa sunt studenții. Își dau ei tot felul de filme, dar în fiecare luni așteaptă să mai deschidă o bere într-o zi de vineri. Dar hai să vorbim despre cadrele didactice care uită să vină pe la cursuri. Asta-i ca într-o familie disfuncțională în care părinții lucrează în Spania iar pe tine te crește bona. De ce căcat avem titulari de curs dacă studenții sunt pregătiți de ăi’ din eșalonul secund? Să nu mai vorbim despre cei care își fac totuși apariția și scuipă cu sictir printre dinți. Cei care se uită la studenți cu superioritate, de parcă studentul merge la curs sau la seminar pentru a obține un credit bancar și nu știe cum să ceară o dobândă de doar 50%. Mulți vin la facultate pentru studenți, da. Vin să le spună „părerea ta nu contează”, „tu să taci acolo!”, „învață ce scrie în carte, că o să gândești după ce termini facultatea”, „nu există contestații, pentru că nu există greșeli”, „cum îți permiți să nu mă saluți pe coridor?”. Am ratat ceva? Cu siguranță.
#5. Despre exigență 🧟♀. Știți că există unii care dau examene foarte grele de lene? Pe principiul pică mulți la grile, nu mai tre’ să corectezi la speță. Sau pică mulți la grile, o să fie mai puțini la oral. Aici îs tăte combinațiile posibile. Dați dracu’ examene cu cărțile pe masă și lăsați figurile în parcare. Oricum grilele sunt făcute mai tot timpul de seminariști. Cel mai trist este că puține cadre didactice ar lua 10 la propriul examen.
#6. Despre acceptarea greșelilor 🦹♂. Voi ați văzut profi care să accepte că au greșit? Noi nu prea. Nu există barem greșit, există doar barem ce n-o fo’ citit așa cum trebe’. „Dar scrie altfel în carte” vs. „Dar eu v-am zis altceva la curs”, sau „Dar la curs…” vs. „Dar în carte cum scrie?”. Și apoi să te plângi ca fraierul că termină „ăștia” facultatea și se comportă despotic în viața lor profesională. Sau să te plângi că motivarea nu vine în același timp cu pronunțarea, când tu faci baremul după examen, că poate mai găsești o grilă făcută prost și o dregi din barem.
#7. Despre #metoo 🍓. Noi nu avem o problemă cu ăi’ de se combină cu studenți sau studente. Dar mai ușor cu pipăitul neconsimțit. Chiar și mișcarea aia firavă cu palma pe spatele gol la banchetul de la finele facultății este câh. Ai întrebat dacă este ok să faci asta sau ce căcat caută mâna ta în zona de confort a unei persoane care cel mai probabil nu își va permite să îți dea peste mână?
Poate mai îs multe de zîs, dar lăsăm deschisă și secțiunea de comentarii. Hai, dați cu hate!”