CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Procurorul general al României a sesizat Înalta Curte cu un recurs în interesul legii (RIL) pentru a decide dacă diurna în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară se stabileşte prin raportare la întreaga perioadă pentru care s-a dispus delegarea sau detaşarea ori proporţional cu perioada efectiv lucrată.
Problema de drept „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, art. 106 alin. (2) şi art. 160 din Legea nr. 53/2003, republicată privind Codul muncii, art. 10 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului [actual art. 1 alin. (6) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 714/2018 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în interesul serviciului], în sensul de a se stabili dacă diurna în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară se stabileşte prin raportare la întreaga perioadă pentru care s-a dispus delegarea sau detaşarea ori proporţional cu perioada efectiv lucrată”.
Într-o opinie, se consideră că diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 se acordă pe toată perioada delegării, adică pe zile calendaristice, întrucât drepturile prevăzute de art. 13 alin. (1) sunt cumulative.
S-a arătat că acest text nu face distincţia pe care o regăsim în Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării, care stabileşte, pentru această categorie de personal că, „delegarea cu o durată de o singură zi, precum şi pentru ultima zi, în cazul delegării de mai multe zile, indemnizaţia se acordă numai dacă durata delegării este de cel puţin 12 ore”.
Dispoziţiile legii speciale trebuie interpretate raportat la prevederile art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, în sensul că sintagma „după caz” înseamnă că, în aplicarea acestui alineat, trebuie evitate situaţiile de diminuare a drepturilor de delegare ori detaşare recunoscute magistraţilor prin legea specială, deoarece Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006 priveşte exclusiv procedurile contabile şi condiţiile de admisibilitate ale acordării diurnei pe perioada delegării şi detaşării.
Astfel, s-a apreciat că nu este posibil ca ordonanţa de urgenţă a Guvernului, care are puterea unei legi, să fie înfrântă de un act administrativ, anume, Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006.
Din analiza dispoziţiilor legale, se desprind două condiţii ce se impun a fi îndeplinite pentru ca o persoană prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 să poată beneficia de dreptul la diurna în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, şi anume: să fie detaşată sau delegată şi să-şi desfăşoare activitatea într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
Din textul legal rezultă neechivoc că dreptul la plata diurnei pentru delegarea într-o altă localitate decât cea de domiciliu, este un drept pur şi simplu, neafectat de alte condiţii, ce se naşte în momentul în care acesta îşi desfăşoară activitatea ca urmare a delegării într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 au caracter de norme speciale faţă de art. 10 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006, care reprezintă noma generală şi care se aplică numai în privinţa aspectelor pe care norma specială nu le prevede, astfel că norma generală nu poate produce efecte în sensul limitării sau diminuării drepturilor prevăzute de legea specială.
Or, norma specială precizează expres că diurna se acordă pe toată durata delegării, adică pe zile calendaristice, fără a fi relevante zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale şi alte perioade în care magistratul nu îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile în care drepturile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 sunt cumulative, astfel cum rezultă fără echivoc din textul legal.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din prevederile art. 57 alin. (9) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, modificată şi completatăl, acordarea diurnei nefiind strict legată de prezenţa efectivă a magistratului în localitatea în care se află sediul instituţiei, instanţei sau parchetului la care a fost delegat sau detaşat
Într-o altă opinie, se consideră că diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 se acordă doar pentru zilele efectiv lucrate, fiind excluse zilele libere, sărbătorile legale, perioadele în care magistratul s-a aflat în concediu de odihnă, concediu medical, concediu de studii, etc., întrucât delegarea şi detaşarea vizează exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, în intervalul programului de lucru.
Diurna reprezintă un drept al magistratului care este delegat sau detaşat şi se raportează la perioada delegării, respectiv a detaşării, în sensul de perioadă în care îşi desfăşoară activitatea, fiind cuvenită pentru efortul suplimentar depus, însă în cadrul programului de lucru la instituţia la care a fost delegat sau detaşat, ceea ce înseamnă că nu se poate acorda decât pentru perioada efectiv lucrată, nu pentru zilele nelucrătoare în condiţiile în care şi indemnizaţia lunară se calculează tot în funcţie de numărul zilelor lucrate într-o lună.
Astfel, dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 trebuie coroborate, în virtutea alin. (3) al aceluiaşi articol, cu dispoziţiile din Codul muncii care prevăd delegarea şi detaşarea salariaţilor, având în vedere că magistraţii constituie o categorie specială de personal care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis, astfel încât acestora li se aplică Codul muncii, în temeiul art. 1 alin. (2) din acest act normativ.
Potrivit art. 44 alin. (2) şi art. 46 alin. (4) din Codul muncii, salariatul delegat sau detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare/detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă.
Aşadar, indemnizaţia de detaşare (sau diurna) reprezintă un drept material în legătură cu munca, stabilit în procente din indemnizaţia de încadrare brută lunară cuvenită magistratului şi are rolul de indemnizaţie suplimentară cuvenită acestuia, ca urmare a faptului că îşi desfăşoară activitatea profesională într-o altă localitate decât cea de domiciliu, ceea ce implică, în mod evident, un efort suplimentar, sub toate aspectele, din partea respectivului magistrat, fiind destinată să acopere cheltuielile de hrană, cheltuielile mărunte, uzuale, precum şi costul transportului în interiorul localităţii în care salariatul îşi desfăşoară activitatea.
În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a reţinut că indemnizaţia de detaşare reprezintă un drept în legătură cu munca, fiind concepută pentru a compensa cheltuielile suplimentare ce pot fi suportate de un angajat pentru perioada în care se află temporar plecat de la locul său de reşedinţă şi nu este plătită cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detaşare.
in plus, potrivit art. 106 alin. (2) din Codul muncii, drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru, astfel încât calculul diurnei trebuie să respecte aceste prevederi legale privind proporţionalitatea, ce se raportează la timpul efectiv lucrat, nu la zilele calendaristice.
De altfel, în perioada în care magistraţii se află în concediu de odihnă sau în concediu medical, aceştia nu primesc indemnizaţia de încadrare brută lunară, în raport de care se calculează diurna de 2%, ci o indemnizatie de concediu, respectiv indemnizaţia de concediu medical, indemnizaţia de încadrare brută lunară calculându-se tot în funcţ–ie de numărul zilelor rămase, efectiv lucrate dintr-o lună.
Aşadar, diurna se raportează la perioada în care judecătorul/procurorul îşi desfăşoară activitatea, nu la perioadele de concediu de odihnă, concediu medical, concediu de studii, zile libere sau alte concedii prevăzute de lege ori la zilele necesare deplasărilor interne sau externe (când de altfel, se acordă distinct diurnă de deplasare), o astfel de abordare fiind în acord cu raţiunea acordării indemnizaţiei de detaşare, respectiv compensarea cheltuielilor suplimentare de întreţinere pe care persoana în cauză este nevoită să le efectueze în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
