Victor Micula Jr. a cerut instanței obligarea firmei care deține România TV și a jurnalistei Andreea Crețulescu la plata sumei de 2.500.000 euro, reprezentând ”daune morale pentru atingerea adusa reputaţiei reclamantului.”. Instanța a respins acțiunea, arătând că informațiile prezentate la România TV cuprind date reale dintr-un dosar penal ce-l vizează pe Micula. Sentința poate fi atacată cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Victor Micula jr. a depus, prin avocați, acțiune în răspundere delictuală la Tribunalul Prahova, căci firma care deține România TV are sediul în Ploiești, și a cerut ”obligarea pârâţilor la plata sumei de 2.500.000 euro, reprezentând daune morale pentru atingerea adusa reputaţiei reclamantului”
Motivarea sentinței:
”Acţiunea formulată de reclamantul Micula Victor în contradictoriu cu Ridzone Computers SRL şi Crețulescu Andreea este fundamentată pe disp. Art. 253 , 1357 şi urm cod civil şi art. 10 din CEDO.
Din analiza art. 1357 Cod civil, se ajunge la constatarea că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel răspunderea delictuală în general, presupune existenţa sau întrunirea cumulativă a următoarelor elemente constitutive sau condiţii de admisibilitate: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, culpa, greşeala sau vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
In absenţa oricăruia dintre aceste elemente, angajarea răspunderii civile delictuale nu este admisibilă.
Instanţa, în acord cu practica CEDO şi cea a instanţelor naţionale, constată că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, prejudicial moral să se deducă din simpla natură să producă asemenea prejudiciu având în vedere caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.
Raportat la cauza de faţă, pentru angajarea răspunderii civile delictuale întemeiate pe disp. Art. 1357 cod civil, se pune în discuţie caracterul defăimător al afirmaţiilor publice efectuate, dacă aceste afirmaţii au afectat dreptul la bună reputaţie , dreptul la imagine şi dreptul la viaţă privată al reclamantului şi dacă acestea pot atrage răspunderea civilă delictuală a pârâţilor sau se încadrează în limitele unor simple judecăţi de valoare, care se circumscriu libertăţii de exprimare, consacrate de art. 10 din CEDO.
Cerinţele art. 1357 C.civ. trebuie analizate in concordanta cu prevederile tratatelor internaţionale la care Romania este parte, in special ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului .
În cauza Handyside contra Regatului Unit, CEDO a reţinut că ,,dreptul aparat de articolul 10 din CEDO cuprinde atât libertatea de opinie, cat si, ceea ce interesează in cauza de fata, dreptul de a primi sau comunica informaţii sau idei, sau ” libertatea de exprimare” ce constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una din condiţiile primordiale ale progresului sau si ale împlinirii individuale a membrilor săi” si acoperă, ” nu numai informaţiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci si pe acelea care ofensează, şochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populaţiei. Acestea sunt cerinţele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, in absenta cărora nu exista societate democratica” .
În cauza de faţă, se solicită tragerea la răspundere a societăţii Ridzone Computers SRL care deţine postul de televiziune ,, România TV,, pentru reportajul din data de 20.10.2020 ora 11,11, sub titulatura ,, Bomba: Victoraş Micula a intrat în datele secrete ale MAI ,, şi ,, Micula Jr, deghizat în poliţist la percheziţiile oficiale,, pe care reclamantul îl apreciază ca fiind cu caracter tendenţios care cuprinde elemente ce nu corespund realităţii, emisiunea din data de 27.10.2020 ora 15,27 când se arată că a fost menţinut pe burtiera ecranului TV mesajul ,, Poliţiştii care i-au dat cagula lui Victoraş, ascunşi de şefi , emisiunea din 06.01.2021 ora 18,18 în cadrul emisiunii ,, Ştirile România TV cănd s-a prezentat şi a fost afişat pe burtiera ecranului TV ,, Victoraş, cazat în hotel cu 13.000 EURO/zi, pe fondul căreia s-a prezentat un reportaj care a debutat :,, s-a descoperit locul exact unde se află Victor Micula, respectiv un hotel din Elveţia unde cazarea costă 13.000 euro/zi şi emisiunea din aceeaşi dată de la ora 20,38 ,, România la raport, moderată de jurnalistul Crețulescu Andreea cu mesajul ,, beizadeaua care sfidează poliţia dintr-un hotel de lux. Din probatoriile administrate în cauză, rezultă că toate aceste emisiuni au fost difuzate niciunul dintre pârţi nu a negat existenţa acestora.
Instanţa reţine că potrivit jurisprudenţei europene, presa joacă un rol esenţial într-o societate democratică, jurnalistul fiind liber sa-si exprime opiniile cu privire la orice problema de interes general.
Opiniile nu trebuie sa fie cuminţi, neutre, nesupărătoare, ci ele pot ofensa, şoca sau deranja, pot fi exagerate sau provocatoare. Jurnalistului nu i se poate pretinde să facă proba verităţii opiniilor sale. Ceea ce se cere jurnalistului este să acţioneze cu bună-credinţă, care se apreciază în raport cu scopul urmărit de cel care a emis opiniile/părerile/judecăţile de valoare: de a pune în discuţia publicului, de a atrage atenţia publicului cu privire la o chestiune de interes public sau numai de a discredita o anumita persoana. Aşadar, sub nicio forma nu este suficienta simpla afirmaţie a părţii vătămate ca jurnalistul a urmărit să o discrediteze. Simpla constatare/afirmaţie că faptele relatate de jurnalist nu sunt adevărate nu este suficienta pentru a se concluziona ca acesta a acţionat cu rea-credinţă. Buna-credinţa este prezumata, astfel încât dacă scopul declarat de jurnalist este cel de a discuta şi/sau atenţiona asupra unui subiect de interes public, partea vătămată trebuie sa facă dovada contrară. Vinovăţia (penala sau civila) a unui jurnalist poate fi reţinută numai în următoarele circumstanţe:
dacă persoana vătămată face dovada ca faptele descrise sunt false; nu jurnalistul trebuie să facă proba verităţii, ci persoana vătămată trebuie sa facă ..proba falsitatii”; dacă se dovedeşte ca faptele descrise sunt false în totalitate; nu este suficient sa se dovedească doar falsitatea parţială a acelor fapte, ci falsitatea integrala a lor; explicaţia acestei cerinţe decurge, logic, din posibilitatea recunoscuta ziaristului sau jurnalistului de a exagera în prezentarea informaţiilor (ceea ce alterează parţial exactitatea lor); dacă se dovedeşte ca jurnalistul cunoştea la data relatării unor fapte că acestea erau false; dacă se dovedeşte că scopul, în prezentarea faptelor false, a fost acela de a alimenta o campanie de defăimare/denigrare, iar nu de a informa publicul cu privire la o chestiune de interes public. Dacă partea vătămată dovedeşte ca jurnalistul a relatat fapte mincinoase, cunoscând din momentul difuzării că acestea erau mincinoase şi ca unicul scop al jurnalistului a fost defăimarea sa, atunci jurnalistul poate fi considerat de rea-credinţă şi sancţionat (proporţional, nu excesiv).Chestiunea de interes public a fost definita drept orice ..chestiune care afectează viaţa comunităţii”.
Interesul public nu se rezuma la chestiunile politice, ci le include şi pe cele sociale sau de alt gen care privesc comunitatea. Pedepsirea ziariştilor pentru publicarea unor informaţii şi idei de interes public generează cenzură, iar aceasta pedepsire „(…) este de natura sa descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa comunităţii. ”
Astfel, instanţa reţine că informaţiile prezentat de televiziunea România TV inclusiv cele prezentate de Crețulescu Andreea cuprind date reale existente într-un dosar de cercetare penală astfel cum rezultă din adresa comunicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la solicitarea unui jurnalist şi mediatizate intens de mai multe televiziuni şi publicaţii.
Referitor la exprimările proprii ale moderatoarei emisiunii respectiv ,, un băieţel de bani gata,, şi-a luat bacul cu greu sau ,, eu nu cred că aş renunţa la camera aia de 13.000 de euro, au fost în acord cu informaţiile prezentate pe postul emisiunii şi se înscriu în doza de exagerare premisă de CEDO iar subiectul abordat în această emisiune a fost unul de interes general, acuzaţiile de natură penală îl vizau atât pe reclamant cât şi pe lucrători ai poliţiei din cadrul IPJ Bihor.
Mai mult, la acea dată există înregistrat pe rolul instanţei un dosar penal ce îl viza pe reclamant.
Astfel, instanţa apreciază că afirmaţiile pârâtei reprezintă judecăţi de valoare de natură a se circumscrie liberaţii de exprimare impusă de art. 10 din CEDO.
În ce priveşte calitatea reclamantului de persoană publică sau cunoscută publicului, susţinerile pârâtei potrivit cărora acesta este o persoană publică având în vedere nenumăratele apariţii în spaţiul public, presa scrisă şi TV sau pe canalele de socializare unde are şi un canal propriu de Youtube au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că reclamantul este o prezenţă nelipsită pe canalele de socializare şi în presă.
De reţinut este faptul că reclamantul în calitate de persoană vătămată nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că informaţiile prezentate in cadrul emisiunilor România TV au fost false astfel că instanţa apreciază că toate faptele imputate pârâţilor nu sunt fapte delictuale cauzatoare de prejudicii.”
CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.


