Polițistul din Bistrița care a recunoscut că a consumat droguri cu câteva zile înainte de a se urca la volan a fost achitat definitiv prin decizia Curții de Apel Cluj. Acesta fusese achitat și în primă instanță, deși nu exista încă Decizia Înaltei Curți cu privire la noțiunea de a fi ”sub influența” substanțelor.
Soluția Curții pe scurt: ”În temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa împotriva sentinţei penale nr. 917/2024 din data de 03.07.2024 a Judecătoriei Bistriţa privind pe inculpatul D.D.G.
În temeiul art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția participanților prin intermediul Grefei Cutții, azi, 16.04.2025.”
”Inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, însă cererea acestuia a fost respinsă de către instanţa de fond deoarece pentru a se edifica asupra aspectelor deduse judecăţii instanţa a apreciat că este necesară părerea unor experţi medico-legali, care au menţionat că pot să-şi expună punctul de vedere doar printr-o expertiză medico-legală, probă ce nu poate fi administrată în procedura abreviată.”, se arată în motivarea decizie Curții de Apel.
Judecătorii Curții au citat Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
”În raport de cele statuate cu efect obligatoriu de către instanţa supremă prin decizia de dezlegare a unei chestiuni de drept, în opinia instanţei de control judiciar, prezenţa substanţelor psihoactive în mostra de urină prelevată de la inculpat nu mai reprezintă o premisă suficientă pentru a reţine că inculpatul s-a aflat la momentul conducerii vehiculului sub influenţa substanţelor psihoactive în accepţiunea dispoziţiilor art. 336 alin. 2 C.pen.
Pentru a reţine astfel starea persoanei de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive (în lumina normei de incriminare în discuţie), în urma adoptării deciziei ante-menţionate, este necesar ca în sângele inculpatului să se identifice fie substanţa activă, fie metaboliţii activi ai substanţei într-o concentraţie egală sau mai mare cu limita cut-off, situaţie ce nu este incidentă în prezenta cauză. Prin analizele de laborator efectuate cu metodele de care SJML Bistrița-Năsăud dispunea la momentul întocmirii expertizei medico-legale, în mostra de sânge prelevată de la inculpat nu au fost identificate substanţe psihoactive, iar alte analize nu mai pot fie efectuate deoarece probele au fost incinerate.
Prin urmare, în raport de cele statuate de instanţa supremă prin decizia obligatorie anterior analizată, tipicitatea obiectivă a infracţiunii prev. de art. 336 alin. 2 C.pen. nu este întrunită în privinţa faptei imputate în prezenta cauză inculpatului D.D.C, nefiind îndeplinită condiţia ataşată elementului material ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa substanţelor psihoactive la momentul realizării acţiunii ce reprezintă verbum regens, aceea a conducerii vehiculului pe drum public. Astfel, soluţia de achitare a inculpatului este legală şi nu se impune reformarea sentinţei apelate.”
Potrivit motivării sentinței menținute de Curte, ”în faţa instanţei a arătat că recunoaşte starea de fapt expusă în actul de acuzare, solicitând judecarea sa în procedura simplificată.
De subliniat că acuzatul nu recunoaşte sau indică vreun efect al acestor substanţe, nici anterior, nici în timpul acţiunii de conducere a vehiculului, ci se rezumă strict la a descrie un posibil consum anterior cu 6 zile.
Față de cele menţionate mai sus, instanţa reţine că, în primul rând, legea nu incriminează existenţa unui consum anterior de substanţe psihoactive, ci acţiunea de a conduce un vehicul pe drumurile publice fiind sub influenţa acestor substanţe ( deci noţiunile de conducere a unui vehicul, şi cea de a fi sub influenţa sunt simultane). Un consum anterior de substanţe, funcţie de intervalul anterior de consum, de calitatea, cantitatea substanţelor psihoactive, etc., poate determina sau nu acţiunea de influenţare a organismului în momentul conducerii unui vehicul pe drumurile publice. Ca orice substanţă chimică, substanţele psihoactive au o perioadă de asimilare în organism şi o perioadă de eliminare. În procesul de asimilare substanţele psihoactive se descompun chimic, fiind eliminate sub forma unor compuşi părinte – activi, sau sub forma unor metaboliţi – activi sau inactivi.
Instanţa remarcă aşadar că dovedirea unui consum anterior de substanţe psihoactive nu prezintă prin sine relevanţă penală, acuzarea fiind datoare să dovedească că în momentul de interes penal ( momentul conducerii unui vehicul pe drumurile publice) substanţele chimice ingerate de acuzat au avut cel puţin capacitatea de a avea vreo influenţă asupra organismului acestuia. Aceasta implică în primul rând ca acuzarea să stabilească dacă substanţele descoperite în urina acuzatului erau compuşi activi sau inactivi.”