Deși a mers pe recunoaștere, un tânăr în vârstă de 24 de ani, agent de poliție în cadrul IPJ Bisitrița-Năsăud, a fost achitat de prima instanță în procesul pentru conducere sub influența substanțelor, ”probatoriul cauzei nedovedind, mai presus de orice dubiu rezonabil, existenţa faptei deduse judecăţii”, potrivit instanței. În motivare, judecătorul s-a raportat inclusiv la DEX pentru a explica ce înseamnă ca o persoană să fie ”sub influența” unei substanțe chimice. De asemenea, a cerut un punct de vedere de la IML Cluj-Napoca.
În actul de sesizare s-a arătat că ”la data de 17.04.2022, în jurul orei 12:55, inculpatul D.D.C. a condus autovehiculul marca VW, cu numărul de înmatriculare…. , pe drumurile publice, respectiv pe drumul naţional 17, prin localitatea …, deşi anterior consumase substanţe interzise, în probele biologice (urină) recoltate fiind evidenţiată prezenţa de metamfetamină şi amfetamine, substanţe care fac parte din categoria drogurilor cu efect psihoactiv”
Culmea, inculpatul optat pentru procedura simplificată, recunoscând starea de fapt din rechizitoriu, însă instanța nu a fost de acord și a vrut lămuriri.
”Instanţa, raportat la obiectul cauzei, la existenţa unui raport de expertiză medico-legală depus într-o cauză similară, şi la necesitatea unor clarificări medico-legală, a dispus amânarea pronunţării asupra aplicării procedurii simplificate pentru efectuarea unei adrese către IML Cluj pentru anumite lămuriri medicale.
La acelaşi termen de judecată s-a dispus efectuarea unei adrese către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca pentru a se solicita un punct de vedere/explicaţii de specialitate, respectiv care este explicaţia medicală că inculpatului posibil i-au fost identificate droguri în urină, însă nu şi în sânge, şi dacă împrejurarea că au fost identificate droguri în urină concomitent cu lipsa completă a unor substanţe din sânge a influenţat în vreun fel sau are capacitatea de a influenţa în vreun fel acuzatul, în special funcţiile motrice şi intelectuale, precum şi precizarea cât timp subzistă drogurile în urină, cu enumerarea pe categorii şi indicarea duratei fiecăruia în sânge şi urină.
IML Cluj a apreciat că nu poate da un răspuns la aspectele precizate de instanţă decât sub forma unei expertize medico-legale, fapt pentru care în data de 08.06.2023 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză medico-legală nr. 3183/IX/185 din data de 09.05.2023.
La termenul din data de 15.06.2023, având în vedere necesitatea administrării unor probe pentru lămurirea litigiului penal, instanţa a respins solicitarea de judecare a cauzei în procedura simplificată. La acest termen, la solicitarea Ministerului Public, instanţa a dispus citarea dr. .. .., martor care a completat fişa de observaţie clinică din data de 17.04.2022.
Deși a fost legal citată pentru mai multe termene, martorul nu s-a putut prezenta, dat fiind afecţiunile de care suferă, însă a depus la dosar un înscris olograf din care rezultă că inculpatul „s-a prezentat în stare apt” la urgenţe, şi reţine despre inculpat că este „ un băiat tânăr, poliţist” .. Instanţa a reţinut imposibilitatea audierii acestui martor, reţinând valoarea probatorie a înscrisului depus de martor.”, se arată în partea introductivă a motivării.
Judecătorul folosește Codul penal și DEX-ul pentru a explica de ce inculpatul trebuie achitat:
”Conform art. 52 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa reţine, ca şi chestiune prealabilă, că noţiunea de „ a fi sub influenţa” este o noţiune eminamente medicală, şi nu una juridică. Pentru aceasta instanţa a reţinut că legiuitorul nu a definit această noţiune (nici în art. 336 alin. 2 Cod penal, şi nici în alt text legal). În aceste condiţii raportarea nu se poate face decât la sensul literal al noţiunii, astfel cum apare în dicţionarul explicativ al limbii române. Ori pentru ca un om să fie influenţat de o substanţă chimică este cât se poate de evident că aceasta implică existenţa unor modificări în funcţionarea fizică sau psihică a acestuia. Desigur, nu prezintă relevanţă dacă aceste modificări sunt pozitive sau negative, şi nici intensitatea lor, însă existenţa unor modificări în funcţionarea organismului este esenţială. De altfel aceasta este şi raţiunea existenţei textului de incriminare, respectiv starea de pericol pe care un autor o prezintă pentru siguranţa traficului rutier în măsura în care funcţiile sale sunt alterate de substanţe cu efect psihoactiv. În absenţa oricărei modificări în funcţionarea organismului, însăşi starea de pericol este complet inexistenţă.
În aceste condiţii noţiunea menţionată este indisolubil legată de funcţionarea organismului uman, sub toate aspectele sale, aspect care intră în sfera noţiunii de medicină. Totodată, inclusiv metodologia prelevării şi testării probelor biologice de la autor, atât în modalitatea normativă de la art. 336 alin.1 Cod penal, cât şi de la art. 336 alin. 2, sunt eminamente medicale: prelevarea mostrelor biologice nu se poate face decât în cadrul unei unităţi medicale autorizate sau în cadrul unei instituţii medico-legale, şi strict de către personalul medical care are avizul valabil de liberă practică; determinarea intoxicaţiei cu alcool sau substanţe psihoactive se realizează strict în laboratoarele de toxicologie din cadrul instituţiilor medico-legale; rezultatele analizelor vor fi înscrise strict într-un buletin de analiză toxicologică. Dacă am porni de la presupunerea că noţiunea de „ a fi sub influenţa” este o noţiune strict juridică, atunci probarea noţiunii s-ar putea face prin orice mijloc de probă permis de legea procesual penală, altfel este ilogic a afirma că noţiunea este juridică, dar probarea ei se face strict prin mijloace medicale.
Tot ca şi chestiune prealabilă, instanţa reţine că, deşi legiuitorul a introdus o prezumţie în textul de incriminare, aceasta nu poate fi nicidecum una absolută, pentru că o astfel de prezumţie, care nu ar permite proba contrară, ar intra în contradicţie evidentă cu prezumţia de nevinovăţie, generând în fapt o prezumţie absolută de vinovăţie. În cauză raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză este proba contrară în sensul menţionat mai sus.
Aşadar, indiferent în ce categorie ar intra noţiunea precizată, probatoriul administrat în cauză loveşte de dubiu acuzarea.
Starea de fapt reţinută:
După ce în prealabil a consumat substanţe psihoactive la un moment necunoscut ( inculpatul pretinzând că a consumat substanţe anterior cu 6 zile, fără a exista nicio probă care să-l contrazică), la data de 17.04.2022, în jurul orei 12:55, inculpatul D.D.C a condus autovehiculul marca VW, cu numărul de înmatriculare .., pe drumul naţional 17, prin localitatea …, fiind oprit de un echipaj al poliţiei rutiere.
După legitimarea conducătorului auto în persoana numitului D.D.C, acesta a fost testat cu aparatul drugtest, rezultatul fiind pozitiv pentru MET (Methamphetamine), motiv pentru care a fost condus la Spitalul Juețean de Urgenţă Bistrița pentru a-i fi recoltate mostre biologice de sânge si de urină.
Potrivit raportului de expertiză medico – legală nr. 717/IX/c/28/11.05.2022, eliberat de către Serviciul Județean de Medicină-Legală Bistrița-Năsăud, s-a constatat că în probele biologice (urină) prelevate de la inculpatul s-a evidenţiat prezenţa de metamfetamină si amfetamine.
Fiind audiat în calitate de suspect şi în calitate de inculpat, s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Ulterior în faţa instanţei a arătat că recunoaşte starea de fapt expusă în actul de acuzare, solicitând judecarea sa în procedura simplificată.
De subliniat că acuzatul nu recunoaşte sau indică vreun efect al acestor substanţe, nici anterior, nici în timpul acţiunii de conducere a vehiculului, ci se rezumă strict la a descrie un posibil consum anterior cu 6 zile.
Față de cele menţionate mai sus, instanţa reţine că, în primul rând, legea nu incriminează existenţa unui consum anterior de substanţe psihoactive, ci acţiunea de a conduce un vehicul pe drumurile publice fiind sub influenţa acestor substanţe ( deci noţiunile de conducere a unui vehicul, şi cea de a fi sub influenţa sunt simultane). Un consum anterior de substanţe, funcţie de intervalul anterior de consum, de calitatea, cantitatea substanţelor psihoactive, etc., poate determina sau nu acţiunea de influenţare a organismului în momentul conducerii unui vehicul pe drumurile publice. Ca orice substanţă chimică, substanţele psihoactive au o perioadă de asimilare în organism şi o perioadă de eliminare. În procesul de asimilare substanţele psihoactive se descompun chimic, fiind eliminate sub forma unor compuşi părinte – activi, sau sub forma unor metaboliţi – activi sau inactivi.
Instanţa remarcă aşadar că dovedirea unui consum anterior de substanţe psihoactive nu prezintă prin sine relevanţă penală, acuzarea fiind datoare să dovedească că în momentul de interes penal ( momentul conducerii unui vehicul pe drumurile publice) substanţele chimice ingerate de acuzat au avut cel puţin capacitatea de a avea vreo influenţă asupra organismului acestuia. Aceasta implică în primul rând ca acuzarea să stabilească dacă substanţele descoperite în urina acuzatului erau compuşi activi sau inactivi.
În cauza pendinte acuzarea nu a administrat nicio probă clară şi obiectivă, venită din partea unui specialist, în sensul de a stabili caracterul activ sau inactiv al respectivilor compuşi chimici identificaţi în urina acuzatului ( în condiţiile în care însăşi noţiunea de phihoactiv impune, logic, un compus activ). Cu toate acestea, deşi acuzarea ştia foarte bine că acei compuşi chimici puteau avea caracter complet inactiv ( deci nici măcar nu aveau nici teoretic capacitatea de a influenţa în vreun fel organismul acuzatului) au dispus trimiterea în judecată a inculpatului. În aceste condiţii, instanţa reţine, ab initio, că simpla perspectivă/posibilitate ca acei compuşi chimici să fie metaboliţi inactivi este suficientă pentru achitarea acuzatului în baza principiului in dubio pro reo. Mai mult, cum probele fiziologice se păstrează un timp limitat, iar în cauza pendinte nu s-au mai păstrat, devine imposibil la acest moment să se mai stabilească clar şi obiectiv caracterul activ sau inactiv al compuşilor chimici. Aşadar trimiterea în judecată a unui inculpat în aceste condiţii este de natură a aduce atingere gravă dreptului său la apărare şi la un proces echitabil.
Totodată instanţa subliniază că probatoriul cauzei trebuie să fie unul obiectiv, astfel că simpla părere, oricât de avizată ar putea părea, a procurorului de caz sau de şedinţă, nu poate avea valoarea unei probe. Desigur, punctul de vedere al procurorului poate fi extrem de pertinent, dar concluzia caracterului activ sau inactiv trebuie să reiasă clar dintr-o analiză medicală de specialitate. Aşa cum reiese din raportul de expertiză nr. 3183/IX/E/15 din 09.05.2023 în cazul inculpatului s-au folosit două metode de testare a urinei, un test rapid imunochimic Beright care a fost pozitiv pentru metamfetamină, şi un test CSS care a fost pozitiv pentru metamfetamină ( amfitamine), însă niciunul dintre aceste testări nu a oferit detalii cu privire la structura chimică concretă a acestor substanţe (compuşi părinte sau metaboliţi) şi nici cu privire la caracterul clar activ sau inactiv al acelor compuşi sau metaboliţi. Instanţa subliniază că reţinerile din raportul de expertiză cu privire la aspectul menţionat anterior sunt pur teoretice, şi nu neagă posibilitatea ca, în concret, substanţele identificate în urina acuzatului să fie metaboliţi inactivi.
În continuare instanţa reţine că recunoaşterea acuzatului, cum de altfel o ipotetică negare a comiterii, nu prezintă relevanţă pentru existenţa sau inexistenţa infracţiunii deduse judecăţii, pentru că, pe de o parte, nici măcar acuzatul nu are certitudinea a ce a consumat, iar pe de altă parte acuzatul nu recunoaşte concret anumite elemente care să dovedească existenţa unor modificări în funcţionarea organismului său, ci se rezumă strict la recunoaşterea unui consum anterior de substanţe posibil psihoactive. ”, se arată în motivare.
Curtea de Apel Cluj urmează să decidă definitiv soarta agentului de poliție. Primul termen de judecată în apel a fost stabilit pentru data de 18 decembrie 2024.