CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
O procuroare din Bucuresti a luat atitudine față de abuzurile sexuale înpotriva minorilor, pe care unii colegi procurori nu i-au crezut.
“Salut! Numele meu este Alexandra Sorina Tomescu şi sunt procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. De aproximativ un an am început să mă specializez, aproape ca un autodidact, în ceea ce însemnă abuzul sexual comis asupra minorilor.
Deşi pare un alt domeniu de care ne ocupăm în cursul urmăririi penale, în realitate, investigarea unor astfel de infracţiuni presupune mult mai mult decat o simplă cunoaştere a legilor. Poate părea că sunt cuvinte mari, dar de fapt să fii anchetator în astfel de cauze necesită o adevărată vocaţie, dăruire şi nu în ultimul rând rezistenţă la stres, asta ca să nu te încarci iremediabil cu toate dramele copiilor pe care îi întâlneşti.”, își începe textul cu care a iesit public procuroarea pe juridice.ro
Cazul care a marcat-o este al unei adolescente violate de tatal vitreg, pe care alt procuror nu a crezut-o.
“Momentul de cotitură a fost contactul meu cu, să-i spunem X, o minoră de 17 ani, care a reclamat în urmă cu patru ani un viol comis de tatăl său vitreg asupra sa, iar în urma cercetărilor efectuate în cauza respectivă, de către un coleg, se dispusese soluţia clasării.”, marturiseste Alexandra Tomescu.
Aceasta a trimis dosarul in instanță.
”Ce nu v-am spus de la început este că X a fost prima victimă a agresorului, dar după ea, la trei ani distanţă, în 2021 a urmat Y. Ce avem noi aici este un caz de violator în serie. N-are rost să căutăm definiţii pompoase, toţi ne-am săturat de teorii, de statistici, de numărătoare.
Da, X şi la 3 ani distanţă Y au fost victimele aceluiaşi călău, pe care eu îl denumesc violator în serie. Poate dacă se făcea treabă în primul dosar Y era acum nevătămată, poate, de fapt cel mai probabil …
Câţi violatori în serie sunt? Cifrele nu sunt clare, pentru ca nu există statistici pe acest aspect, de ce, pentru că ne interesează criminalii în serie, ucigaşii de trupuri, nu ucigaşii de suflete. La o simplă accesare a Google vom vedea că în ultima sută de ani au fost 11 în România. Câţi violatori în serie sunt?! Vă spun că într-un an de activitate am deja patru cazuri de violatori în serie, adică autori care au violat două sau mai multe victime, nu ştiu câţi au mai avut colegii mei…”, scrie procuroarea.
Aceasta face referire la fotografia unei campanii impotriva abuzurilor asupra minorilor cu o mână de adult peste gura unui copil.
“Revenind la ideea de la început, vă spun că nu era o simplă fotografie, reprezenta de fapt o radiografie a ceea ce se întâmplă în astfel de cazuri de abuz asupra minorilor. Mâna aceea nu este doar a agresorului, este a părinţilor care nu sesizează, a vecinilor care trec nepăsători, a celor din poliţie, din parchete, din DGASPC-uri, este mâna tuturor celor care cu cealaltă mână îşi astupă urechile.
Ce mai relevă această fotografie este incapacitatea de a vedea că ne canalizăm forţele, resursele, cunoştinţele, specializarile, în domenii care doar aparent sunt mai importante sau mai complexe decât abuzurile sexuale, care ar trebui cercetate de oameni cu pregătirea necesară, oameni în care să se investească pentru a se putea face dreptate şi a se curăţa pe cât posibil societatea de aceşti infractori.
În aproape toate cazurile copiii cu care am interacţionat mi-au relatat că adulţii le-au spus că nimeni n-o să-i creadă, că nu există probe, mulţi au ezitat să sesizeze abuzurile tocmai din acest motiv, iar o mare parte din ei au dezvoltat traume şi uneori au avut tentative de suicid.
Cu fiecare dosar pe care îl tratăm la fel ca pe oricare altul nu facem decât să încurajăm agresorii şi în final să-i transformăm prin inacţiunea noastră în violatori în serie.“, încheie Tomescu
