Încurajat de clasări și achitări, un fals avocat a continuat să profeseze. În cele din urmă a primit o pedeapsă cu amânare

Unele parchete și instanțe pare că iau în glumă falșii avocați, dându-le clasări, respectiv achitări. Aceștia își văd apoi de activitate. Este și cazul unui așa-zis avocat din Baroul Constituțional, care se dădea avocat din Baroul București în Baia Mare. Acesta a primit în cele din urmă, la Curtea de Apel Cluj, o pedeapsă de 10 luni închisoare, dar cu amânarea aplicării ei, adică un fel de atenționare. Asta după ce anterior primise clasări și achitare la Oradea. De asemenea, CA Cluj a acordat Baroului Maramureș daune morale de 5.000 lei.

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut că ”în perioada 25.05.2018-05.02.2019, fără a avea calitatea al de avocat al Baroului Bucureşti, inculpatul şi-ar fi arogat calitatea de avocat în faţa numitului …., ar fi încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 272/25.05.2018, ar fi oferit consultanţă juridică şi reprezentare în faţa organelor de urmărire penală, respectiv ar fi redactat plângerea penală prin care reclama infracţiunea de cămătărie (dosar nr. ###/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare), ar fi emis împuternicirea avocaţială nr. 272 din 25.05.2018, pe care ar fi întocmit-o pe formular specific profesiei de avocat pe care ar fi aplicat ştampila. Totodată, inculpatul s-ar fi folosit, fără drept, de denumirile specifice profesiei de avocat, respectiv „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.”, „Uniunea Avocaţilor din România” şi de alte denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat.”

Potrivit motivării Curții de Apel Cluj, ”Instanţa a constatat că inculpatul a recunoscut fapta în materialitatea sa, respectiv faptul că a acordat consultanţă juridică şi reprezentare, în calitate de avocat, în modalitatea descrisă prin rechizitoriu, considerând însă că a exercitat profesia de avocat în mod legal, bazându-se pe clasările date de parchet şi hotărârea prin care s-a dispus achitarea sa de către Curtea de Apel Oradea, susţinând totodată că Baroul Constituţional -Bota este înfiinţat legal în baza Legii nr. 51/1995 printr-o hotărâre judecătorească care nu a fost desfiinţată până în prezent.

Instanţa a reţinut că, organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 51/1995, act normativ ce a suferit modificări succesive, prin Legea nr. 255/2004 (de modificare a Legii 51/1995), intrată în vigoare la data de 26.06.2004, prevăzându-se sancţionarea persoanelor care exercită activităţi specifice profesiei de avocat fără a îndeplini cerinţele prevăzute de Legea 51/1955, după data intrării în vigoare a acestei ultime legi menţionate.

Astfel, legiuitorul a modificat art. 82 din Legea nr. 51/1995 republicată şi a prevăzut că, începând cu data de 26.06.2004, persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative sau care au fost înfiinţate în baza unor hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, de reprezentare sau de asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea şi de asemenea, cu aceeaşi dată, încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional (hotărâri judecătoreşti), prin care au fost recunoscute sau încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică în mod contrar dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995. Totodată, prin articolul amintit, legiuitorul a sancţionat persoanele ce se află în această situaţie şi continuă să desfăşoare activităţi specifice profesiei de avocat, după data intrării în vigoare a Legii 255/2004, prevăzând că „continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale”.

Din analiza textului Legii 51/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004 rezultă că „profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România”, fiind interzisă în mod expres prin alin. 3 al art. 1 din actul normativ menţionat, constituirea şi funcţionarea de barouri în afara UNBR, sub sancţiunea nulităţii de drept a unor asemenea acte de înfiinţare şi exercitare a acestei profesii.

Sub acest aspect, s-a reţinut de asemenea că, prin Deciziile nr. 233, nr. 234 şi nr. 321/2004, Curtea Constituţională a României a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către numitul Bota Pompiliu privind prevederile art. 48 şi ale art. 57 din Legea 51/1995, care reglementează, în esenţă, modul de constituire şi funcţionare a barourilor din România şi a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, precum şi interdicţia de constituire de barouri de avocaţi în afara UNBR.

În acelaşi sens, la data de 12.10.2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă, fără cale de atac, cererea numitului #### ######## prin care acesta a reclamat faptul că statul român nu i-a respectat dreptul la liberă asociere şi că obligaţia de a fi membru a UNBR (structura tradiţională), pentru a-şi putea exercita profesia de avocat, pune obstacol libertăţii sale de asociere, prin aceea că ea implică dreptul de a nu se asocia. CEDO a constatat că „(…) potrivit jurisprudenţei sale constante, ordinele profesiilor liberale sunt instituţii de drept public, reglementate de lege şi urmăresc scopuri de interes general. De aceea ele nu sunt supuse art. 11 al C.E.D.O. (…) Uniunea Naţională a Barourilor din România a fost instituită prin Legea nr. 51/1995 şi ea urmăreşte un scop de interes general, respectiv promovarea unei asistenţe juridice adecvate şi, implicit, promovarea justiţiei însăşi (…) Membrii Asociaţiei Bonis Potra pot exercita profesia de avocat, cu condiţia îndeplinirii exigenţelor prevăzute de Legea nr. 51/1995”.

Din analiza tuturor acestor acte normative şi decizii, a rezultat în mod indubitabil că singura modalitate legală de exercitare a profesiei de avocat este cea prevăzută de Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, cu îndeplinirea de către avocaţi a tuturor parametrilor de profesionalism, compatibilitate şi demnitate impuşi de acest act normativ, în scopul asigurării calităţii actului de justiţie şi a respectării tuturor principiilor şi normelor din Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului.

Mai mult, aspectele de practică judiciară neunitară au fost lămurite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. ##/21.09.2015 dată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 819/03.11.2015, statuându-se că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 348 din Codul penal, fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 Cod penal.

În considerentele deciziei date în recurs în interesul legii, s-a arătat că exigenţa exercitării legale a unei profesii nu este îndeplinită în cazul persoanelor care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi paralele cu cele care fiinţează în mod legal şi sunt succesoare în drepturi ale celor existente anterior, chiar dacă aceste entităţi ar utiliza, contrar dispoziţiilor legale exprese, denumiri identice.

Simpla invocare a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, în deciziile emise de aceste entităţi, nu poate să conducă la concluzia dobândirii calităţii de avocat în mod legal, în condiţiile în care emitentul nu are abilitatea conferită de lege de a organiza examenul de accedere în profesia de avocat, fiind în realitate doar o structură paralelă înfiinţată pentru eludarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004.

Într-o asemenea ipoteză, este îndeplinită cerinţa exercitării „fără drept” a activităţilor specifice profesiei de avocat, esenţială pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 348 din Codul penal.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii se comite cu intenţie directă (când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei) sau indirectă (când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui).

Or, aşa cum s-a arătat, Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează în mod explicit condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a profesa avocatura în România, iar prin modificările aduse odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 a fost instituită în mod expres interdicţia de a se constitui şi de a funcţiona barouri în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România, cu referire, de asemenea, explicită la activităţile desfăşurate anterior intrării în vigoare a legii, a căror continuare după această dată „constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale”.

Prin urmare, persoanele care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor barouri paralele cu cele care fiinţează în temeiul legii, indiferent dacă acestea au fost/vor fi (fost) constituite după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 ori au existat şi anterior, dar şi-au continuat activitatea ulterior acestei date, au reprezentarea subiectivă a faptului că acţionează dincolo de cadrul legal în vigoare, căci acesta are suficientă precizie şi claritate pentru a permite destinatarilor ei să îl înţeleagă şi să-şi conformeze conduita dispoziţiilor sale, fiind astfel exclusă posibilitatea invocării erorii, ca o cauză de neimputabilitate prevăzută de art. 30 din Codul penal.”

Comments

comentarii