CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Decizia CCR nr.832/ 2021, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „întocmai și literal” din cuprinsul dispozițiilor art.323 alin.(1) din Codul de procedură civilă, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.430 din 3 mai 2022
Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „(1) Mărturia se va scrie de grefier, care va consemna întocmai şi literal declaraţia martorului, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă.”
Potrivit motivarii, “prin Decizia nr.633 din 12 octombrie 2018, precitată, paragrafele 464 și 465, Curtea a reținut că, potrivit normelor procesual penale în vigoare, procurorul şi părţile pot cere citirea notelor de şedinţă şi vizarea lor de către preşedinte, iar după terminarea şedinţei de judecată participanţii la proces pot primi, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului [art.369 alin.(2) şi (3) din Codul de procedură penală]. Şi, de asemenea, potrivit art.369 alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală – notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor, iar în caz de contestare de către participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr.720 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 1 februarie 2017).
29. Analizând textul legal criticat, Curtea a observat că acesta prevedea obligaţia consemnării întocmai şi literal de către organul de urmărire penală sau de către instanţă a declaraţiilor suspectului sau inculpatului. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, „întocmai” are semnificaţia „exact, la fel, chiar”, iar „literal” are semnificaţia „care se face, se reproduce cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; textual, exact”. Prin urmare, declaraţia trebuie consemnată cuvânt cu cuvânt, pentru a reproduce exact ceea ce transmite suspectul sau inculpatul.
30. Or, în condiţiile în care dispoziţiile procedurale menţionate mai sus prezintă suficiente garanţii pentru consemnarea corectă a declaraţiilor suspectului sau inculpatului, iar art.110 alin.(2) din
Codul de procedură penală prevede că, dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează, iar dacă are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului, obligaţia nou- introdusă apărea nu numai ca excesivă şi împovărătoare pentru organele judiciare, dar era și susceptibilă a crea dificultăţi în opera de aplicare, cu consecinţa tergiversării sau blocării actului de justiţie.
31. Prin urmare, Curtea a apreciat că prevederile procesual penale în vigoare conţin suficiente garanţii pentru respectarea dreptului la apărare al suspectului sau inculpatului și că dispoziţiile art.I pct.55, referitoare la modificarea și completarea art.110 alin.(1) din Codul de procedură penală, sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte sintagma „întocmai şi literal”, fiind de natură a aduce atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil.
32. Curtea constată, în lumina acestei jurisprudențe și pentru identitate de rațiune că sintagma „întocmai şi literal” din cuprinsul art.323 alin.(1) din Codul de procedură civilă este neconstituțională. Curtea mai reține că, deși legiuitorul și-a propus un scop legitim (redarea tuturor elementelor descriptive ale mărturiei pentru ca mijlocul de probă întocmit să fie complet), o asemenea soluție legislativă, deși adecvată scopului urmărit, nu este necesară.
33. În ceea ce privește caracterul necesar pentru adoptarea unei astfel de soluții legislative, Curtea reține că, atât timp cât există suficiente garanții procesuale prin care consemnările grefierului de ședință pot fi contestate, iar părțile au dreptul, la cerere, de a citi aceste consemnări și de a li se elibera câte o copie de pe notele grefierului și/sau o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată, soluția legislativă criticată nu se justifică.
34. Astfel, art.231 din Codul de procedură civilă prevede că grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor, iar după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului care pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor. Mai mult decât atât, instanţa va înregistra şedinţele de judecată și va elibera, la cerere, o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată părţilor, pe cheltuiala acestora, în ceea ce priveşte cauza lor.
35. De asemenea, din interpretarea art.323 alin.(4) din Codul de procedură civilă coroborate cu dispoziţiile art.231 alin.(2) din același cod, rezultă că, dupa terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului 36. În acest context, trebuie avut în vedere că gradul de instruire a martorilor poate fi diferit, acest lucru putând conduce la repetări succesive ale acelorași elemente probatorii ori la consemnarea unor aspecte nerelevante pentru cauză, cu folosirea unui limbaj care nu totdeauna se încadrează în exigențele limbajului juridic, fapt care poate afecta chiar utilitatea acestor declarații în procesul de valorificare a probei încuviințate.
37. În consecință, Curtea reține că în dreptul pozitiv există toate garanțiile procesuale ca declarațiile părților și ale martorilor în proces să fie consemnate în mod corespunzător, reușindu-se în acest mod să se redea cu fidelitate cele declarate, cu scopul de a se conserva cât mai bine autenticitatea acestora și fără consemnarea lor „întocmai şi literal”, aspect ce ar presupune prelungirea artificială și nejustificată a procesului civil.
38. Totodată, soluția legislativă criticată rupe justul echilibru între interesele legate de dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte, îngreunează sarcinile instanței și a personalului grefei și, astfel, conduce la o durată excesivă a cauzei, cu încălcarea dreptului la judecarea procesului într-un termen rezonabil, iar, pe de altă parte, prin redarea întocmai și literal a declarației martorului se ajunge la îngreunarea activității de apreciere a probelor, ceea ce are efecte directe în privința eficienței procedurii. Prin urmare, se încalcă art.21 alin.(3) din Constituție.
39. Totodată, în susținerea încălcării dreptului la un proces echitabil, Curtea Constituțională reține că art.6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale obligă statele contractante să-şi organizeze sistemul juridic intern de aşa manieră încât să poată fi respectate toate exigenţele Convenției (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 februarie 1993, pronunțată în Cauza Dobbertin împotriva Franței, paragrafele 43-44).
40. Astfel, instanța de la Strabourg a statuat că art.6 din Convenție prescrie celeritatea procedurilor judiciare, dar și principiul unei bune administrări a justiției (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 august 2000, pronunțată în Cauza C.P. și alții împotriva Franței, paragraful 34), principii care reprezintă componente esențiale ale oricărui litigiu.
41. Cerința privind finalizarea procedurii într-un termen rezonabil „se aplică tuturor părților la procedura de judecată, iar obiectivul este de a proteja părțile împotriva întârzierilor procedurale excesive” (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 noiembrie 1969, pronunțată în Cauza Stögmüller împotriva Austriei, paragraful 5). Întârzierile excesive pot afecta respectarea statului de drept și pot împiedica accesul la justiție. Întârzierile în obținerea și executarea hotărârilor pot constitui o restricționare de natură procedurală a dreptului de acces la justiție.
42. Așadar, Curtea constată că sintagma „întocmai și literal” din cuprinsul art.323 alin.(1) din Codul de procedură civilă încalcă cerințele celerității și echitabilității ca principii fundamentale ale procesului civil astfel cum sunt ele reglementate prin art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art.20 alin.(1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.”
