Excepția de neconstituționalitate invocată de judecătorul Cristi Danileț în cadrul plângerii penale împotriva lui Dan Andronic pentru reincrimininarea insultei și calomniei a fost respinsă definitiv la Tribunalul Maramureș. Magistratul spune că nu renunță la ideea reincriminării respectivelor fapte, iar de la Andronic va cere daune în civil.

Tribunalul Maramures a decis în 21 septembrie: ”Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul Vasilică Cristi Danileț împotriva încheierii penale nr.1641 din 24.05.2018 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 5625/211/2018. Definitiva. Pronuntata în sedinta publica de azi, 21 septembrie 2018.”

Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menținută, prevedea:  ”în baza art. 29 al 3 din Legea nr. 47/1992 respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate invocata de catre petentul Vasilică-Cristi Danileț cu privire la disp. art. 250 din Legea nr. 187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.”

Danileț a ridicat excepția de neconstituționalitate în cadrul plângerii împotriva soluției de clasare emise de Parchetul Judecătoriei Cluj-Napoca pe numele cunoscutului ziarist Dan Andronic de la EvZ. Judecătorul din Cluj a depus plângere penală pe numele său pentru infracțiunea de calomnie din vechiul cod penal, căci noul cod nu o mai incriminează.

”Nu mi-a permis instanta sa ajung la CCR. Așa că voi cere despăgubiri de la Andronic și EvZ doar in civil. Am urmărit să obțin o decizie prin care să obțin reincriminarea calomniei. Nu abandonez ideea”, ne-a spus Danileț după pronunțarea de la Maramureș.

Mai jos puteți citi pe larg ce a cerut Danileț și cum a motivat instanța respingerea excepției de neconstituționaliatate.

Motivarea Judecătoriei Cluj-Napoca

”La data de 19.03.2018 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe plângerea formulată de petentul Vasilică-Cristi Danileț împotriva soluției dispuse in dosarul nr. 5667/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin care, in temeiul art. 315 al 1 lit b Cpp rap la art. 16 al 1 lit. b Cpp, s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea de către intimatul Dan Andronic a infracțiunii de calomnie în formă continuată, faptă neincriminată de legea penală în vigoare, respectiv prevăzută de art. 206 Cp 1969.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 5667/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, ordonanța emisa in acest dosar si ordonanța nr. 10/II/2/2018 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin care a fost respinsa plângerea împotriva soluției.

Chiar prin plângerea introductivă petentul Vasilită-Cristi Danileț a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 250 din Legea nr.187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicată în  M. Of. nr. 757/12.11.2012, solicitând ca, în urma admiterii acesteia textul să fie declarat neconstituțional „în măsura în care se înțelege din conținut său că ar fi abrogat dispozițiile art. 205, 206 și 207 din vechiul cod penal”.

În motivarea excepției petentul a arătat că în cursul anului 2017 intimatul, în calitatea sa de jurnalist, a publicat mai multe articole în publicația „Evenimentul zilei” prin care l-a acuzat de comiterea unor fapte care, dacă ar fi adevărate, ar conduce la sancționarea sa penală. În cuprinsul articolelor intimatul a afirmat că petentul a sustras dintr-o arhivă a Ministerului Justiției documente pe care acesta din urmă le-a folosit în mod nepermis. Petentul s-a considerat lezat de afirmațiile respective, motiv pentru care a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca o plângere pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, care a fost clasată întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

A mai arătat petentul că prevederile art. 205, 206 și 207 Cp 1969 referitoare la insultă, calomnie și la proba verității au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 178/2006. Ulterior, prin decizia nr. 62/2007 Curtea Constituțională a decis că aceste dispoziții sunt neconstituționale. Parlamentul României nu a adoptat un alt act normativ care să reintroducă în mod formal în cod aceste prevederi. Ca urmare Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 206/2013 prin care a decis că, la data publicării acesteia în M. Of. este restabilit, pentru viitor, efectul obligatoriu al deciziei nr. 62/2007 și a aplicării normelor de incriminare a insultei și calomniei prev. de art. 205 și 206 Cp 1969, precum și a disp. art. 207 Cp 1969 privind proba verității.

S-a mai arătat de către petent că ulterior, a intrat în vigoare la data de 1.02.2014 Noul Cod Penal. Prin art. 250 din Legea nr.187/2012 s-a abrogat vechiul Cod Penal. Legea nr. 187/2012 a fost publicată în M. Of. nr. 757/12.11.2012, așadar anterior deciziei Curții Constituționale nr. 206/2013. Deși Legea nr.187/2012 a mai suferit modificări ulterioare, niciuna nu a vizat respectarea deciziei Curții în privința normelor de incriminare a insultei și calomniei prev. de art. 205 și 206 Cp 1969, precum și a disp. art. 207 Cp 1969 privind proba verității.

Petentul a constatat că, deși deciziile CCR sunt obligatorii, nici din legislația penală actuală nu face parte, în mod formal, infracțiunea de calomnie, situație în care este nevoie de o nouă intervenție a Curții în vederea lămuririi acestei chestiuni.

În final, petentul a apreciat că ar fi întrunite „cele 3 condiții prev. de art. 29 din Legea nr.47/1992 privind Curtea Constituțională: articolul invocat este cuprins într-o lege, de existența sau nu în legislația penală a infracțiunii de calomnie depinde soluționarea cauzei declanșate de subsemnatul, respectiv dispoziția din articolul indicat nu a mai fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții.”

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată JCP (Judecătorul de Cameră Preliminară) reține următoarele:

Cronologia redată de către petent este corectă, însă, din punct de vedere formal, prevederile art. 250 din Legea nr. 187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal nu au legătură cu soluționarea cauzei de față, iar, din punct de vedere substanțial, există o justă semnificație a omisiunii legiuitorului de a reintroduce în legislația penală calomnia și celelalte texte abrogate.

I. Astfel, potrivit art. 29 al 1 din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constituțională este necesar ca prevederea legală considerată neconstituțională să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului (iar nu ca „de existența sau nu în legislația penală a infracțiunii de calomnie să depindă soluționarea cauzei”, cum s-a exprimat petentul).

Or, cauza dezincriminării infracțiunii de calomnie nu a fost textul a cărei neconstituționalitate o invocă petentul, ci un alt text: art. I pct. 56 din Legea nr. 178/2006.

Astfel cum în mod just s-a reținut în ordonanța nr. 10/II/2/2018 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în urma pronunțării celor 2 decizii ale CCR, Parlamentul României nu a adoptat un alt act normativ ci, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării (art. 61 al. 1 din Constituția României) și-a păstrat poziția de abrogare exprimată prin art. I pct. 56 din Legea nr. 178/2006.

Revenind la excepția pendinte, efectul urmărit de către petent și anume incriminarea sau reincriminarea infracțiunii de calomnie nu s-ar putea realiza, nici dpdv logic și nici dpdv juridic, prin controlul de constituționalitate exercitat asupra art. 250 din Legea nr. 187/24.10.2012 ci, eventual, asupra art. I pct. 56 din Legea nr. 178/2006.

Însă, o eventuală excepție de neconstituționalitate invocată cu privire la cel din urmă text apare ca inadmisibilă prin prisma art. 29 al 3 din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constituțională (Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale).

De altfel, petentul nu are un reproș propriu-zis referitor la constituționalitatea art. 250 din Legea nr. 187/24.10.2012, în sine, ci dorește completarea acestuia cu 3 excepții. Aceasta reprezintă, în viziunea autorului excepției, modul de rezolvare a problemei de drept create (sau, în opinia JCP, soluționate) prin pasivitatea legiuitorului după pronunțarea celor 2 decizii de ale CCR și apoi prin intrarea în vigoare a noului Cod Penal, care nu mai incriminează calomnia.

Altfel spus, petentul caută să obțină efectul dorit prin invocarea excepției de neconstituționalitate a unui alt text decât cel al art. I pct. 56 din Legea nr. 178/2006, sesizând inadmisibilitatea invocării unei noi excepții asupra acestuia. Însă între eventuala neconstituționalitate a textului atacat prin excepție și incriminarea sau reincriminarea calomniei nu subzistă legătura de cauzalitate sine qua non prevăzută de lege.

II. Pe de altă parte, omisiunea legiuitorului de a reintroduce în legislația penală calomnia și celelalte texte abrogate este fundamentată pe atribuția Parlamentului de unic legislator pozitiv și pe istoricul repetatelor condamnări la CEDO ale României din cauza îngrădirii libertății de exprimare.

În plus, calomnia constituie un delict care atrage răspunderea civilă delictuală a făptuitorului în condițiile unui timbraj de favoare al cererii de chemare în judecată pentru fapte ce prejudiciază demnitatea, onoarea sau reputația (OUG nr. 80/2013).

Toate acestea motivează atitudinea Parlamentului de a-și păstra, inclusiv în noul Cod Penal, poziția de abrogare exprimată prin art. I pct. 56 din Legea nr. 178/2006 și conferă o protecție legală corespunzătoare exigențelor prev. de art. 30 al 6 din Constituția României (Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine).

III. Evident că succintele considerații de la pct. II, care ar privi către fondul excepției, nu sunt apte să producă efecte juridice. Nu ele au generat soluția. Acestea au fost inserate numai pentru a înlesni observația că omisiunea care îl nemulțumește pe petent nu a constituit o simplă neglijență a legiuitorului, cum s-ar putea constata în alte cazuri, ci manifestarea, în limitele Constituției, a voinței suverane a Parlamentului.”

Comments

comentarii