După 8 ani de la un caz similar cu crima din Cosmopolis, instanțele au decis: Poliția și STS nu au greșit, Statul a eșuat

În contextul oribilei crime din cartierul rezidențial Cosmopolis de lângă Capitală, avocatul clujean Radu Chiriță a scris epilogul unui caz similar de la Mureș, în care s-a luptat pentru copilul femeii ucise și pentru părinții ei pentru a fi despăgubiți de instituțiile care nu au reușit să o protejeze pe victima care ceruse ajutorul poliției cu câteva zile înainte de a fi împușcată mortal de către fostul soț în localul în care ea lucra. Criminalul este închis pe viață.

”Povestea pe scurt este următoarea:

La 22 ianuarie 2017, dna. SGE este ucisă prin împuşcare cu o armă de vânătoare de fostul său concubin în timp ce se afla la serviciu. Anterior, la 15 ianuarie 2017 victima fusese agresată în public şi ameninţată cu moartea. După un apel la 112, un echipaj de poliţie s-a prezentat la faţa locului, de unde agresorul plecase deja. La îndrumarea poliţiştilor, victima a formulat o plângere penală pentru vătămare corporală şi ameninţare. Plângerea a fost înregistrată şi după cinci zile a fost începută urmărirea penală in rem. Nu s-a făcut nici un act de urmărire penală în dosar până în mai 2018.

După trei zile, la 18 ianuarie, victima este din nou agresată în public şi ameninţată cu moartea. Un martor al incidentului apelează la 112, însă operatorul refuză să transfere apelul către poliţie pe motiv că nu s-a indicat adresa exactă, ci doar numele unui bar şi cartierul unde avea loc incidentul. După câteva minute, martorul a revenit cu un nou apel la 112 şi a indicat adresa barului, însă operatorul a refuzat să transfere apelul pe motiv că agresorul plecase deja de la locul incidentului şi nu mai avea rost să meargă un echipaj de poliţie acolo.

La 19 ianuarie 2017, a doua zi, victima depune o a doua plângere penală. Poliţia nu face nimic cu ea până prin primăvara lui 2018, când o conexează la cea anterioară. La 20 ianuarie 2017, agresorul îşi cumpără ilegal o armă de vânătoare, iar două zile mai târziu îşi împuşcă fosta concubină de două ori în cap. Fuge de la locul faptei şi se predă după câteva ore. În octombrie 2018 este condamnat definitiv la detenţiune pe viaţă.

În urma victimei, râmâne un copil de 4 ani a cărui mamă este decedată, iar tatăl este închis pe viaţă, şi părinţii victimei. Aceştia formulează o acţiune în răspundere delictuală împotriva statului român, a administratorului serviciului 112 (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale) şi a Poliţiei române (MAI, IGPR şi IPJ Mureş). Prin acţiune se cere să se constate că statul român şi instituţiile sale şi-au încălcat obligaţiile pozitive impuse de art. 2 din Convenţia drepturilor omului şi de Convenţia de la Istanbul.”, a scris avocatul Radu Chiriță pe blogul său în noiembrie 2018, după ce s-a admis acțiunea la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Hotărârea din 2018: ”Admite in parte actiunea formulata de reclamantii S. Janos, G. Emese si S. Krisztian Kevin, in contradictoriu cu paratii Statul Roman – prin Ministerul Finanțelor Publice, Inspectoratul de Poliție Județean Mures, Inspectoratul General al Poliției Romane, Ministerul Afacerilor Interne si Serviciul de Telecomunicații Speciale – Directia pentru Apel Unic de Urgenta.

Obliga paratii, in solidar, la plata de despagubiri in favoarea reclamantilor, cu titlu de daune morale, dupa cum urmeaza:

– suma de 100.000 euro in favoarea reclamantului Szasz Krisztian Kevin, la cursul B.N.R. din ziua platii, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei sale, survenit la data de 22.01.2017;

– suma de cate 25.000 euro in favoarea reclamantilor Szabo Janos si Gyarfas Emese, la cursul B.N.R. din ziua platii, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei acestora, survenit la data de 22.01.2017.”

Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș a fost atacată cu recurs de către instituțiile pârâte.

Avocatul Radu Chiriță a revenit acum cu sfârșitul acestui proces, care a fost întors de două ori la Curtea de Apel de către judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție.

”La final, după opt ani, trei cicluri procesuale, trei tone de hârtii scrise, câteva ore de susţinut în faţa instanţei, iată concluziile acestui proces:

1. Copilul primeşte de la stat 30.000 euro, iar părinţii câte 15.000 euro. Fără dobândă. Să compar daunele astea cu cele de la accidentele auto? Nu cred că are sens, că numa iar îmi creşte tensiunea. Desigur că e mai mare prejudiciul când îţi moare mama în accident auto decât atunci când un stat tolerează un cretin şi nu face nimic până când îţi împuşcă mama în cap.
2. Poliţia nu a greşit cu nimic. Femeia a chemat poliţia după ce a fost bătută în stradă. A făcut plângere penală. A chemat poliţia când cretinul a venit la barul unde era chelneriţă şi l-a făcut praf. A făcut a doua plângere penală. Toate în interval de 5 zile. După încă două zile, a omorât-o în acelaşi bar. A doua zi, prima plângere penală a primit număr de dosar penal. A doua plângere penală a fost pierdută timp de 2 ani, în care poliţia a negat că a existat. Poliţistul care s-a dus unde femeia a fost bătută în stradă i-a spus că nu are ce să facă. Acelaşi lucru l-a spus şi şeful de la legal la ICCJ de trei ori. De trei ori, explicit sau implicit, ICCJ a spus că aşa e.
3. STS nu a greşit cu nimic. Faptul că sună cineva la 112 să spună că 4 cretini fac praf un bar şi ameninţă o femeie cu moartea nu e suficient de serios pentru a trimite un echipaj atunci când cel care sună nu ştie să spună adresa exactă. Acelaşi lucru l-a spus şi şeful de la legal la ICCJ de trei ori. De trei ori, explicit sau implicit, ICCJ a spus că aşa e.
4. MAI  şi IGPR nu au greşit cu nimic. Faptul că nu au instruit poliţiştii, faptul că după ei violenţa domestică e undeva la limita de a nu fi infracţiune, pentru că dacă îl prind pe unul că o băut 2 beri şi o condus îl reţin 24 de ore, dar dacă careva îşi bate fosta în stradă nu au ce face. Repet, asta o spus şeful de la legal de la MAI în instanţa supremă. De trei ori, explicit sau implicit, ICCJ a spus că aşa e.

După ce citiţi concluziile astea, mai uitaţi-vă odată la ştiri cu crima de sâmbătă. Şi întrebaţi-vă cine, ce trebuie să facă. Şi gândiţi-vă că asta se întâmplă de vreo 50 de ori pe an. Nu e odată la ani, nu e doar sâmbăta asta, la Bucureşti. Ştirea aia a apărut pentru că a fost cu arme de foc, a fost în Bucureşti, iar femeia omorâtă fusese la teve. Săptămâna ce vine va fi o femeie dintr-un sat uitat de domnu din Suceava, cu pumnii sau cuţitul, nu cu armă de foc. Aia nu va fi la teve, iar poliţia, STS şi domnu de la MAI vor spune că nu aveau ce face.

Probabil că de multe ori aşa este.

Dar la Tg. Mureş în 2017 aveau ce face. Continui să susţin asta, indiferent de ceea ce îmi spun instanţele. În rest, am mai pierdut un proces (nu cred că e un succes soluţia asta de obligare a statului la sumele alea ridicole, cam cât o garsonieră infectă în Gilău, că de Floreşti nu ajung banii). Poliţia a mai câştigat un proces. Peste un an, o să avem 50 de femei mai puţin în ţară, iar sistemul de justiţie va fi împăcat că va condamna 50 de cretini la puşcărie, spunând “Atâta s-a putut”,  a scris avocatul Chiriță.

”Un dosar care te marchează pentru totdeauna, oricâtă experiență ai avea. Ce eu nu o să pot uita veci sunt concluziile de la Înalta Curte ale domnului de la MAI și cum susținea cu vehemență că nu pot ei să răspundă pentru crime, că de vină e ăla care a tras cu arma și nimeni altcineva. Nu vreau să judec pe nimeni pentru că am doi copii, dar dacă domnul respectiv ( ca și mulți alții bănuiesc ) așa gândește și așa își educă copiii, atunci vai de noi.”, a postat avocata Oana Chiriță.

Motivarea deciziei finale: ”Statul Român a eşuat”

În a treia decizie a Curții de Apel Târgu Mureș, menținută de Înalta Curte, se arată că: ”având în vedere că violenţa domestică a fost raportată ca fiind o problemă sistemică majoră, care afecta societatea civilă la momentul anului 2017, se impunea crearea unor mecanisme viabile care să garanteze o protecţie adecvată a victimelor, prin schimbări reale şi majore în plan legislativ, ne referim aici inclusiv la reglementarea ordinului de protecţie provizoriu ca formă specifică de protecţie a victimelor unor fapte grave de violenţă domestică.

În concluzie, faţă de circumstanţele personale ale cauzei, apreciem că pârâtul Statul Român a eşuat în îndeplinirea obligaţiilor pozitive asumate, nefiind reglementate măsurile crea ar fi putut avea, în mod real, posibilitatea de a modifica deznodământul tragic sau de a diminua vătămarea produsă, iar modificările legislative operate ulterior sunt interpretate de instanţă ca o recunoaştere a unei deficienţe anterioare.

Instanţa observă că fapta ilicită o constituie omisiunea pârâtului de asigurare a unui cadru normativ adecvat în vederea îndeplinirii obiectivului asumat la nivel internaţional,

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate vom avea în vedere că în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că lipsa unor măsuri rezonabile care să fi avut o şansă reală de a schimba cursul evenimentelor sau de a atenua prejudiciul cauzat este de natură a angaja răspunderea statului, chiar dacă nu există certitudinea că evenimentele s-ar fi derulat altfel în situaţia în care autorităţile ar fi adoptat un comportament diferit. (Opuz împotriva Turciei, nr. 33401/02, pct. 136).

Întocmai ca şi în cauza anterior citată, cadrul legislativ existent la momentul producerii faptelor constituia un obstacol pentru protecţia efectivă a victimelor violenţei domestice, ceea ce a condus, inevitabil, la încălcarea de către stat, prin autorităţile sale, a obligaţiei pozitive de a proteja viaţa mamei, respectiv fiicei, reclamanţilor în temeiul art. 2 din Convenţie.

În ceea ce priveşte prejudiciul, acesta este reprezentat de afectarea dreptului la viață privată al reclamanților, suferinţele psihice generate de decesul victimei, fiică și mamă în același timp, reglementat de art. 1391 alin. 2 Cod civil.

La stabilirea cuantumului compensaţiilor băneşti pentru acest prejudiciu, instanţa trebuie să aibă în vedere anumite criterii, respectiv importanta şi gravitatea prejudiciului nepatrimonial suferit, precum şi criteriul echităţii, întrucât aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a reclamanţilor şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului pârâţilor.

Instanţa are în vedere consecinţele negative suferite de reclamanţi din punct de vedere psihic, afectiv, importanţa valorilor morale lezate, precum şi măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptelor, măsura în care le este afectată situaţia familială şi socială. Totodată, instanţa va ţine seama şi de măsura în care faptele imputate pârâţilor, respectiv inacţiunea acestora, au concurat la producerea prejudiciului.

##### în vedere circumstanţele cauzei, instanţa va ţine seama de vârsta minorului, care la 2 ani şi 7 luni a rămas orfan, de impactul pe termen lung asupra acestuia a faptului că nu a avut ocazia să-şi cunoască mama, să beneficieze de legătura specială ce există între mamă şi copil, de felul în care această situaţie îi va afecta copilăria şi mai departe viaţa ca adult.

De asemenea, în privinţa părinţilor victimei, pierderea unui copil în vârstă de 29 de ani, ce a lăsat orfan un băieţel la o vârstă fragedă, precum și faptul că mama victimei a fost prezentă la momentul când aceasta a fost împuşcată, sunt circumstanţe traumatizante care generează suferinţe profunde de natură emoţională, afectivă şi care justifică acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Pe de altă parte, raportarea la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, presupune aplicarea principiului echităţii în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte, precum şi a principiului proporţionalităţii.

Raportat la criteriile anterior menţionate, Curtea constată că suma de 30.000 euro pentru reclamantul S. Janos şi suma de 15.000 euro pentru fiecare reclamanţii G. Emese si S. Krisztian Kevin reprezintă o reparaţie echitabilă a suferinţelor psihice îndurate ca urmare a traumei suferite, în urma pierderii mamei, respectiv fiicei acestora, neputând fi ignorate sau minimalizate consecinţele majore asupra vieţii familiale a reclamanţilor, care au determinat schimbări profunde şi în calitatea vieţii acestora.”

Comments

comentarii