CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Violența domestică pare de neoprit în România. Nu demult, o femeie a fost împușcată în cap de fostul soț în județul Mehedinți, un bărbat din Alba și-a înjunghiat soția și fiica, deși era emis ordin de protecție împotriva lui. În ultima zi din 2021, în Capitală au fost emise două ordine de protecție ce vizează doi bărbați agresivi. Unul și-a bătut concubina într-o stație de metrou și a amenințat-o că aruncă în aer casa, iar altul a încercat să spargă ușa fostei concubine, pe care a amenințat-o în scris că îi trage un glonț în cap.
Primul caz
„Instanţa reţine că la incidentul din data de 28.12.2021, din staţia de metrou Timpuri Noi, au asistat martori, declaraţiile acestora, luate de poliţişti din cadrul Serviciului de Poliţie pentru Transportul Public de Suprafaţă – Compartimentul Investigaţii Criminale, fiind depuse la dosar. Din aceste declaraţii, instanţa reţine că pârâtul i-a adresat injurii reclamantei, după care a lovit-o pe aceasta cu pumnii şi picioarele, în repetate rânduri, îi spunea să-i dea banii şi buletinul că o omoară, precum şi faptul că se duce acasă, dă drumul la gaze şi îi aruncă casa în aer (declaraţie dată la data de 28.12.2021 de martorul V.I. – filele 37-39), precum şi faptul că pârâtul i-a smuls reclamantei ghiozdanul din mână, acesta s-a rupt, reclamanta rămânând doar cu bretelele ghiozdanului (declaraţie dată la data de 28.12.2021 de martora E.M.V_ – filele 40-42).
Instanţa reţine că, în staţia de metrou Timpuri Noi, pârâtul a exercitat acte de violenţă fizică şi verbală asupra reclamantei, pe fondul unui conflict verbal care a avut loc în timp ce mergeau cu metroul, pârâtul ameninţând-o, totodată, pe reclamantă că va da drumul la gaze şi îi va arunca casa în aer, astfel că se impune admiterea în parte a cererii şi emiterea ordinului de protecţie împotriva acestuia, pe o durată de 6 luni, cu următoarele obligaţii şi interdicţii pentru pârât:
– evacuarea pârâtului din imobilul situat în Bucureşti, ___
– păstrarea unei distanţe minime de 300 metri faţă de reclamantă, cu excepţia situaţiilor în care părţile trebuie să se înfăţişeze în faţa instanţelor judecătoreşti sau a organelor de urmărire penală
– păstrarea unei distanţe de 300 metri faţă de locuinţa victimei din Bucureşti, ___şi faţă de locul de muncă al victimei din P___
– va interzice acestuia orice contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod.
Instanţa reţine că distanţa de 300 metri este suficientă din perspectiva protejării intereselor reclamantei.
Instanţa nu va dispune obligarea pârâtului de a nu se apropia de fiul victimei, numitul L.A.I, nefiind probat pericolul pe care pârâtul l-ar reprezenta pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică a copilului victimei.”
Al doilea caz
”Din înregistrarea audio depusă de reclamantă rezultă că o persoană de sex masculin, indicată ca fiind pârâtul, i se adresează spunând „un glonţ în cap nu? Ce am făcut, că cică o băteai în vacanţe, băga-mi-aş **** în m****i m***i de căţeaua dracu, fu**** m****i”.
În acelaşi sens sunt şi înscrisurile cuprinzând corespondenţa purtată între părţi prin mesaje de tip text (de pe numărul de telefon folosit de instanţă în citarea pârâtului), acesta spunându-i „îţi arăt eu ţie de aici înainte, pregăteşte te, îţi jur că nu rămâne aşa, sună-mă când rămâi singură”.
Din coroborarea acestor probe rezultă că prin expresiile folosite o ameninţă implicit cu producerea unui rău, astfel că folosirea expresiilor precum „un glonţ în cap, nu?” chiar fără a exista întregul context al conversaţiei, denotă o ameninţare cu moartea implicită, victima prin avocat ales afirmând la termenul de judecată că a fost amenintaţă că va fi împuşcată.
Totodată, instanţa constată că pârâtul o contactează pe fosta concubină prin mesaje text, acestea reprezentând mai degrabă un monolog al pârâtului, în încercarea de a o convinge pe reclamantă să se împace, acesta având o atitudine oscilantă atunci când aceasta i-a trimis o imagine cu vânătăile de pe corp. Astfel, pârâtul îi spune pe de o parte „de ce p*m nu pot sa te sun. Sună-mă. Bag **** mă ia capul”, iar ulterior, în aceeaşi conversaţie „hai să mâncăm ceva pis, iartă-mă te rog, te iubesc mult de tot, bag **** las şi alcoolul nu mai ştiu ce să fac să ne fie bine, bag **** numai beau”.
Prin urmare, instanţa constată că pârâtul recunoaşte în corespodenţa purtată că ar putea avea probleme cu alcoolul, aceasta putând fi una din cauzele conflictelor existente între părţi.
Susţinerile reclamantei privind existenţa agresiunilor fizice asupra sa sunt confirmate de planşele foto aflate pe suportul optic DVD, fiind vizibilă existenţa unor echimoze la nivelul ochiului şi mâinilor/picioarelor. Deşi în procesul verbal întocmit la data de 28.12.2021 de agenţii de poliţie care s-au deplasat la domiciliul reclamantei în urma sesizării prin SNUAU 112 s-a reţinut că în urma sesizării nu au fost provocate distrugeri şi nu au fost agresate persoane, instanţa reţine că apariţia echimozelor la nivelul feţei poate sa apară şi în decurs de câteva ore de la agresiune.
În ceea ce priveşte certificatul medico-legal emis la data de 09.11.2020, instanţa reţine că acesta nu priveşte incidentul dedus judecăţii din data de 28.12.2021 şi în lipsa unor alte probe nu se poate stabili cu certitudine că pârâtul a fost cel care a agresat-o la acel moment.
Totodată, din imaginile foto depuse la dosarul cauzei se poate constata că uşa de la intrarea în domiciliul reclamantei a fost deteriorată, astfel că, deşi agenţii de poliţie nu au constatat existenţa unor „distrugeri” în procesul verbal întocmit la data de 28.12.2021, deteriorarea acesteia rezultă din imaginile foto depuse.
Pe cale de consecinţă, deşi imaginile foto din care rezultă existenţa echimozelor şi mesajele depuse la dosar nu sunt datate, instanţa reţine că din ansamablul materialului probator administrat în cauză, acestea nu pot fi ignorate, existând indicii ale actelor de agresiune fizică şi psihologică manifestate de către pârât asupra reclamantei. Scopul emiterii ordinului de protecţie este ocrotirea victimei în fata agresiunilor exercitate, iar împrejurarea că nu poate fi stabilită exact data la care au fost purtate conversaţiile sau momentul la care au fost produse echimozele nu poate conduce la o soluţie contrară.
În plus, instanţa are în vedere că pârâtul, deşi a fost legal citat, atât prin agent procedural, cât şi telefonic, nu s-a prezentat la termenul de judecată acordat pentru a putea formula un punct de vedere faţă de susţinerile reclamantei sau pentru a nega acuzaţiile aduse. În ceea ce priveşte împrejurarea că acesta ar fi plecat din ţară la scurt timp după discuţia telefonică purtată cu grefierul de şedinţă (f.40), instanţa reţine că acesta nu a fost dovedită, nefiind depuse înscrisuri care să susţină cele afirmate.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că părţile se află într-o situaţie conflictuală, existând şi în trecut două sesizări SNUAU 112, la data de 24.04.2021 (f.30) şi 25.04.2021 (f.31), însă în ambele situaţii pârâtul nu a fost găsit la adresa reclamantei, conflictul fiind aplanat.
În condiţiile în care pârâtul are un comportament contrar bunelor moravuri, nemaifiind capabil ca, trecându-le prin filtrul conştiinţei, să îşi cenzureze pornirile de natură agresivă, acesta reprezintă un pericol real pentru reclamantă, iar rolul ordinului de protecţie este în esenţă unul preventiv, emiterea ordinului se impune, cu atât mai mult cu cât, pârâtul a acţionat deja şi a avut o atitudine violentă faţă de reclamantă, existând indicii că ar fi agresat-o fizic pe aceasta în trecut.
Faţă de natura pricinii, instanţa reţine că atitudinea şi manifestările violente ale pârâtului prezintă în mod real caracter periculos, de natură să îi pună reclamantei viaţa, integritatea fizică şi psihică în pericol. În acest caz, actele antisociale ale pârâtului trebuie sancţionate cu promptitudine şi cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat şi a prevenirii unor manifestări similare.
Pârâtul manifestă un comportament reprobabil faţă de reclamantă, în comportamentul acestuia incluzându-se o serie de manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea emoţională a victimei, inducându-i teamă şi producându-i o stare de presiune, de tensiune şi de disconfort psihic, care o împiedică în prezent să ducă o viaţă normală, existând temerea rezonabilă că actele de violenţă la care acesta a recurs până în prezent vor continua, cu posibilitatea reală de a se transforma în acte de violenţă mult mai grave în viitor, înregistrările audio depuse la dosarul cauzei confirmând comportamentul pârâtului.
În acest context instanţa apreciază că, pentru protecţia victimei, se impune admiterea cererii în privinţa reclamantei, prin dispoziţiile legale reglementate în materie urmărindu-se înlăturarea unui posibil pericol ce rezultă din manifestările concrete ale pârâtului, nefiind necesar a se aştepta producerea de noi evenimente, situaţie în care nu ar mai putea fi realizat scopul pentru care au fost edictate aceste norme cu caracter special.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de părinţii acesteia, instanţa reţine că din probele administrate nu rezultă că pârâtul ar fi exercitat violenţe asupra acestora, care ar fi putut crea reclamantei o stare de temere pentru viaţa părinţilor săi, astfel încât va respinge cererea în acest sens, ca neîntemeiată.
Mai reţine instanţa că se impune ca părţile să aibă contacte limitate o perioadă de timp, pentru a se evita generarea şi escaladarea unui nou conflict, cu potenţial de risc pentru reclamantă, astfel că o durată a ordinului de protecţie de 3 luni, se impune pentru ca a se asigura o protecţie concretă şi reală a victimelor şi pentru ca pârâtul să conştientizeze gravitatea faptelor sale şi să îşi revizuiască comportamentul.
Pentru considerentele expuse anterior, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi, în temeiul art. 38 din Legea nr. 217/2003, va dispune emiterea unui ordin de protecţie pe o perioadă de 3 luni de la pronunţare, prin care instituie în sarcina pârâtului următoarele obligaţii şi interdicţii:
– obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe de minim 300 m faţă de reclamantă, cu excepţia situaţiilor în care părţile trebuie să se prezinte împreună la instanţă, la organele de cercetare/urmărire penală sau în faţa altor autorităţi publice;
– obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe de minim 300 m faţă de locuinţa reclamantei situată în _, sector 4
– interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima.”
