Două articole dintr-un proiect de modificare a Codului de procedură civilă, neconstituționale. Vezi prevederile care nu mai intră în vigoare

Cele două articole au fost contestate de Guvern, respectiv de Președintele României. Unul prevedea posibilitatea de contestare a paternității stabilite pe cale judecătorească.

”Cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate (după conexarea celor două sesizări cu același obiect formulate de Guvernul României și, respectiv, de Președintele României) și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.II și art.III din Legea pentru modificarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă”, a transmis CCR

Guvernul a criticat articolul II, iar președintele articolul III

Art. II. – Prin derogare de la art. 24 și 25 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, procedura prevăzută de prezenta lege se aplică și contestațiilor formulate și nesoluționate până la momentul intrării sale în vigoare.

Art. III. – Paternitatea stabilită pe cale judecătorească poate fi contestată, de tatăl din afara căsătoriei sau de copil, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost stabilită paternitatea au fost obținute probe noi prin procedee tehnico-științifice care nu erau disponibile la data soluționării cauzei.
(2) În caz de admitere a acțiunii prevăzute la alin. (1), prima hotărâre își pierde efectele de la data rămânerii definitive a celei de-a doua hotărâri.

”Considerăm că art. III din Iegea dedusă controlului de constituţionalitate nu se integrează în conţinutul normativ al Codului de procedură civilă 1ntrucât norma nou introdusă nici nu reglementează o cale de atac şi nici nu introduce vreun motiv de retractare/reformare a unei hotărki judecătoreşti. Din conţinutul normativ al art. III rezultă că se propune reglementarea unei noi acţiuni, cu aplicare limitată 1n timp, prin care se repune în discuţie o statuare ce a intrat în puterea lucrului judecat. Or, acţiunile în materie de filiaţie sunt reglementate în Codul civil, iar nu în ceI de procedură civilă. Prin introducerea unui articol distinct, respectiv art. III, în legea criticată, articol care nu se integreazănici în Codul de procedură civilă, nici în Codul civil, norma va rămâne exclusiv 1n această lege, făffl a avea conturat un regim juridic necesar pentru punerea în aplicare, ceea ce contravine normelor de tehnică Iegislativă, astfel cum acestea au fost dezlegate prin jurisprudenţa constantă a instanţei constituţionale.

Considerăm că soluţia legislativă a dispoziţiilor art. III din legea criticată nu cuprinde o justificare reală socială şi juridică, ci, din contră, aceasta are ca rezultat o reglementare contradictorie, incoerentă şi neinteligibilă, care alterează înţelegerea şi aplicarea legii.

Motivarea noii soluţii legislative este, de fapt, ea însăşi contrară unor norme în vigoare, care au surprins o nevoie socială ce s-a bucurat deja de consacrare legislativă, nefiind legată de o nevoie socială nouă sau de perspectivă. Această tehnică de fundamentare a soluţiei legislative preconizate, echivalează, în esenţă, cu lipsa motivării. Or, potrivit art. 7 din Legea nr. 2412000, evaluarea preliminară a impactului proiectelor de Iege, a propunerilor legislative şi a celorlalte proiecte de acte normative reprezintă un set de activităţi şi proceduri realizate cu scopul de a asigura o fundarnentare adecvată a iniţiativelor legislative şi presupune identificarea şi analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementările propuse.”, se arată în sesizarea Președintelui.

Vedeți Art I, care rămâne, în forma trimisă la promulgare

Comments

comentarii