Doi samsari de mașini din Cluj, condamnați definitiv la ani grei de închisoare în dosar de evaziune instrumentat de DNA

Doi samsari de mașini cunoscuți în piața auto din Gilău, care au adus 743 de mașini în 10 luni, au fost condamnați definitiv de Curtea de Apel Cluj la 7, respectiv 10 ani și 8 luni închisoare. Cel din urmă mai avea o condamnare pentru omor.

Extras din motivarea Curții de Apel Cluj:

”Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum şi o legală încadrare juridică a faptei.

Astfel, sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, cu referire la elementele obiective ale infracţiunii şi de vinovăţie, ca element subiectiv din conţinutul încriminării.

În mod întemeiat s-a reţinut în esenţă ca stare de fapt că:

– în calitate de asociat unic şi administrator al Resolution SRL Cluj-Napoca, acţionând în baza unei înţelegeri prealabile împreună cu inculpatul Nicoară Ovidiu, în perioada februarie 2012 – noiembrie 2012, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul Petruș Cătălin Ovidiu a desfăşurat operaţiuni comerciale constând în achiziţii intracomunitare de autoturisme revândute pe teritoriul naţional omiţând, în totalitate, evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a acestor operaţiuni precum şi a veniturilor obţinute, fapt ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului de stat cu contravaloarea TVA în sumă de 7.562.272 lei şi impozit pe profit în sumă de 86.181 lei, plus accesorii la aceste debite.

-în perioada februarie 2012 – noiembrie 2012, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul Nicoară Ovidiu a acordat ajutor inculpatului Petruș Cătălin Ovidiu desfăşurând împreună cu acesta, în numele şi pe seama Resolution SRL, operaţiuni comerciale constând în achiziţii intracomunitare de autoturisme revândute pe teritoriul naţional neevidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale, fapt ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului de stat cu contravaloarea TVA în sumă de 7562272 lei şi impozit pe profit în sumă de 86.181 lei, plus accesorii la aceste debite.

2. În propria apreciere a materialului probator, instanţa de apel reţine că faptele imputate inculpaţilor, în materialitatea lor, precum şi în ce priveşte latura subiectivă, au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză.

Curtea de apel îşi însuşeşte aprecierile derivate din interpretarea detaliată şi coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a expus instanţa de fond în motivare, apreciind că probele administrate au făcut dovada vinovăţiei inculpaţilor, în afara oricărui dubiu.

Astfel, probaţiunea administrată a dovedit următoarele elemente de ordin obiectiv:

Inculpatul Petruș Cătălin Ovidiu prin intermediul inculpatului Nicoară Ovidiu a achiziţionat părţile sociale ale Resolution SRL., devenind unic asociat şi administrator al acestei societăţi. De la momentul preluării societăţii, pe numele acesteia, inculpatul Petruș a desfăşurat exclusiv activitate de achiziţii de autovehicule din spaţiul comunitar european, profitând de facilitatea taxării inverse acordate firmelor plătitoare de TVA, în sensul că achiziţiile erau scutite de plata TVA.

În decurs de 10 luni, în intervalul februarie – noiembrie 2012, inculpatul Petruș a achiziţionat în numele Resolution 743 de autoturisme second hand, din spaţiul intracomunitar, pe care le-a revândut în România, către persoane fizice.

Inculpatul Petruș, cu sprijinul constant al inculpatului Nicoarăp, a îndeplinit în numele societăţii minimul formalităţilor necesare pentru înstrăinarea autovehiculelor, în sensul că au întocmit facturile de înstrăinare către cumpărători şi au apelat la contabila ….exclusiv pentru întocmirea situaţiilor centralizatoare necesare pentru eliberarea certificatelor de atestare fiscală şi pentru vizarea facturilor, necesare cumpărătorilor pentru achiziţie şi ulterior, în procedura de înmatriculare.

Inculpatul Petruș nu a manifestat nicio preocupare pentru înregistrarea în contabilitate a facturilor de achiziţii intracomunitare. În fapt, inculpatul Petruș nu a înregistrat nicio operaţiune de achiziţie şi nicio vânzare, având ca obiect cele 743 de autovehicule, nu a dispus şi nu a întocmit situaţiile centralizatoare lunare către ANAF, respectiv nu a întocmit declaraţia 390 privind achiziţiile intracomunitare şi nici decontul lunar de TVA.

Întreaga activitate comercială, de achiziţie şi vânzare, deşi desfăşurată în numele Resolution SRL, nu a fost înregistrată în contabilitate.

În acest sens, sunt relevante în primul rând constatările ANAF din raportul de inspecţie fiscală întocmit în cauză în data de 27.05.2013.

Inspecţia fiscală a avut ca premisă faptul că prin sistemul VIES; în cursul anului 2012, o sserie de contribuabili din statele membre ale UE au declarat livrări intracomunitare către Rosolution SRL, tranzacţii pe care societatea nu le-a declarat organelor fiscale competente. S-a constatat că aferent anului fiscal 2012, Rosolution SRL nu a depus la organele fiscale competente nici deconturile de TVA şi nici declaraţiile privind impozitul pe profit.

Organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea nu funcţionează la adresa indicată ca sediu social.

De la Primăria municipiului Cluj – Napoca s-au obţinut informaţii pe care Rosolution le-a comunicat, cu privire la mijloacele de transport achiziţionate şi revândute.

Expertiza judiciară fiscală efectuată în cauză a luat în calcul achiziţiile de vehicule în baza facturilor identificate de ANAF şi tranzacţiile de vânzare care au rezultat din certificatele de atestare fiscală eliberate pentru Resolution de către Primăria municipiului Cluj – Napoca, inclusiv facturi şi chitanţe puse la dispoziţie de această instituţie.

În baza acesteia, s-a stabilit că volumul achiziţiilor efectuate în numele Rosolution SRL s-a ridicat în intervalul ianuarie 2012 – decembrie 2012 la 31.032.070 lei, volumul vânzărilor s-a ridicat la valoarea de 39.071.741 lei cu TVA.

Aferent acestora, expertul a calculat sumele datorate cu titlu de taxe bugetului general consolidat, pentru operaţiunile neînregistrate, rezultând:

TVA în sumă de 7562272 lei

Impozit pe profit în sumă de 86.191 lei.

Expertul a întocmit şi anexe cu situaţia achiziţiilor intracomunitare, respectiv cu situaţia vânzărilor.

Dintr-o facilă lecturare a acestor anexe, Curtea constată că marea majoritate a autovehiculelor s-au înstrăinat cu un adaos comercial în medie de 200 lei per autovehicul sau s-au înstrăinat sub preţul de achiziţie, luând în calcul valoarea TVA care, dacă facturile s-ar fi înregistrat, trebuia achitată bugetului de stat. Acesta este şi motivul pentru care, la o valoare atât de consistentă a achiziţiilor, s-a calculat un profit minimal, de natură a genera impozit pe profit minimal.

În realitate, prin neînregistrarea facturilor în contabilitate, nedeclararea şi neplata TVA şi a işpozitului pe profti, s-a creat premisa vânzării autovehiculelor sub preţul de piaţă, de vreme ce inculpatul Petruș şi-a permis să stabilească preţul de achiziţie, fără ca acesta să aibă în calcul şi obligaţiile de plată la bugetul de stat.

Din depoziţiile martorilor audiaţi, care au avut calitatea de cumpărători ai autovehiculelor în cauză, Curtea constată că inculpatul Petruș ajutat de inculpatul Nicoară, au acţionat în mai multe moduri:

– S-au ocupat personal de aducerea maşinilor în ţară, în sensul că s-au deplasat personal în ţările din UE, de unde au achiziţionat personal autovehiculele şi au asigurat transportul acestora în ţară pe roţi, apoi au expus autovehiculele spre vânzare în piaţa auto de lângă Cluj – Napoca

– Au acţionat ca intermediari ai achiziţiilor de autovehicule, în sensul că deplasările în UE le făceau cumpărătorii, aceştiau efectua personal plata autovehiculelor la preţul net însă în numele Rosolution SRL, le aduceau pe cheltuiala lor în ţară şi apoi, la refacturarea maşinilor către cumpărătorii persoane fizice şi la primirea documentelor, achitau inculpaţilor pentru fiecare autovehicul o sumă de câte 100 euro.

Sunt relevante în acest sens, cu titlu de exemplu, depoziţiile martorilor:

-N N – acesta susţine că achiziţionat mai multe autovehicule, în scop de revânzare, dar a omis să detalieze. Ulterior, confruntat cu o factură emisă de Rosolution SRL având ca obiect un VW Caddy, a susţinut că a achiziţionat autovehiculul din Piaţa auto Gilău, de la inculpatul Petruș Martorul a susţinut că a achitat, în fapt, cu vreo 500 euro mai mult decât suma facturată (filele 226 – 229 vol. II up).

– W/ W. M– acesta susţine că a achiziţionat în acest mod, pe numele Rosolution SRL, 6 maşini din Germania. Martorul a aflat despre cei doi inculpaţi care facilitau achiziţia de autoturisme fără TVA şi prin urmare, la un preţ redus, din Piaţa auto Gilău, unde inculpaţii aveau renume cu privire la afaceri de acest gen. Deşi inculpaţii facturau către cumpărător maşinile cu TVA, în realitate, nu solicitau plata TVA de pa factură, ci doar 100 de euro pentru fiecare maşină. Martorul s-a deplasat în Germania împreună cu inculpaţii, cu microbuzul, îşi alegea maşina, negocia personal cu vânzătorul, apoi intervenea „Cătălin”, care înmâna actele firmei sale, pentru întocmirea facturii de vânzare. Martorul achita preţul, aducea personal autovehiculul în România, iar după câteva zile, îl contacta telefonic pe „Ovidiu”, îi înmâna acestuia copiile primite de la vânzătorul german. Ovidiu completa factura şi se deplasa la Primărie, pentru a obţine certificatul de atestare fiscală. La remiterea actului, martorul achita suma de 100 euro pentru fiecare autovehicul lui Ovdiu sau, dacă acesta era însoţit de Cătălin, acestuia din urmă. (filele 437 – 440 vol. 2 up).

– F F – a achiziţionat mai multe autoturisme de la inculpatul Petruș, a recunoscut 10 facturi de achiziţie dintre cele care i-au fost prezentate ca fiind reale. Iniţial, a cumpărat câteva autoturisme din Piaţa Auto Gilău, direct de la inculpat, apoi, se deplasa în Germania unde se întâlnea cu inculpatul, cumpăra personal maşinile, le aducea pe cheltuiala sa în ţară, apoi lua legătura cu inculpatul Petruș sau cu alte persoane trimise de acesta, a achitat mai mult decât era menţionat în factură cu circa 150 – 300 euro pe fiecare maşină. Martorul a revândut autoturismele, iar de la cumpărătorii săi a aflat că preţul menţionat pe facturile emise de Rosolution era mult mai mare decât cel facturat de martor (filele 455 – 459 vol. 2 up).

– U U – martorul l-a cunocut pe inculpatul Nicoară în Piaţa Auto Gilău, a aflat de la acesta şi a constatat personal că se ocupă cu vânzarea de autoturisme second hand, în numele unei firme care a aflat că aparţine inculpatului Petruș. A cumpărat prin intrermediul inculpatului Nicoară 7 autoturisme, a negociat de fiecare dată cu inculpatul Nicoară, a primit de la acesta cheile şi documentele maşinilor, acestuia i-a achitat sumele de bani în euro. Nicoară i-a înmânat certificatele de atestare fiscală, deşi acestea erau ridicate de la Primărie de inculpatul Petruș.

Martorul U a fost reaudiat şi de către instanţa de apel. A indicat faptul că ambii inculpaţi au fost implicaţi în vânzarea de maşini, a negociat preţul cu inculpatul Nicoară, a primit certificatele de atestare fiscală de la ambii inculpaţi, a menţinut declaraţiile date la urmărire penală, nu cunoştea ce rol a avut inculpatul Nicoară în cadrul societăţii (fila 182 vol. 1 apel.

Deosebit de relevante sunt apreciate susţinerile martorei J economist, la care inculpaţii au apelat doar pentru a realiza unele situaţii privind intrarea – ieşirea bunurilor din societate, respectiv a întocmit la cererea acestora situaţii din care rezulta atât cantitativ, cât şi valoric, autoturismele cumpărate şi vândute de Rosolution SRL. Martora a predat aceste situaţii inculpatului Petruș sau inculpatului Nicoară, în prioporţie de 60 – 70% s-a întâlnit şi a primit facturile de la inculpatul Nicoarăp şi tot de la acesta a primit contravaloarea serviciilor pentru activitatea prestată.

Martora a fost reaudiată de către instanţa de apel. A învederat în esenţă aceleaşi aspecte. Inculpatul Nicoară este cel care i-a solicitat să ţină o evidenţă a intrărilor şi ieşirilor firmei Rosolution SRL. Primea documentele de la ambii inculpaţi, în special de la inculpatul N______, acesta o contacta telefonic mai ds. În opinia martorei, inculpatul Nicpară se ocupa de activitatea societăţii comerciale. A fost remunerată de inculpatul Nicoară pentru munca prestată, respectiv balanţa stocurilor. Nu a întocmit alte situaţii, declaraţii, pentru că nu avea împuternicire de la administrator.

Evaluând întregul material probator, nu numai cel la care s-a făcut referire anterior, ci şi cel evaluat explicit de către instanţa de fond, din conduita inculpaţilor, dedusă în mod obiectiv din modul de derulare a actelor de comerţ, activitate finalizată însă cu lipsa oricărei înregistrări a activităţilor desfăşurate în contabilitatea societăţii şi cu consecinţa nedeclarării şi neachitării taxelor datorate bugetului statului, Curtea de Apel constată şi concluzionează că această conduită a inculpaţilor a avut un scop bine determinat încă de la momentul preluării societăţii, şi anume cel de obţinere a unor sume consistente de bani, din activitate de evaziune fiscală.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală imputată inculpaţilor, se impune următoarea analiză:

Cu privire la calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni, acesta este unul calificat, şi anume persoana care are obligaţia de a conduce evidenţele financiar – contabile ale contribuabilului.

În acord cu prevederile Legii nr. 82/1991, administratorul societăţii este direct răspunzător pentru organizarea contabilităţii, iar persoana care conduce contabilitatea este răspunzătoare pentru nerespectarea reglementărilor contabile.

Inculpatul Petruș, în calitate de administrator al societăţii cu răspundere limitată, avea obligaţia de a conduce evidenţele financiar – contabile în partidă dublă, şi deci, calitatea de garant de drept al societăţi, iar infracţiunea îi este imputabilă, deoarece este persoana care avea atribuţii de gestionare a patrimoniului persoanei juridice, el având controlul asupra situaţiei de fapt şi de drept relevante fiscal.

Elementul material constă într-o inacţiune – omisiunea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale sau a veniturilor realizate, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În speţă, neevidenţierea se raportează la toate documentele legale întocmite în activitatea de ţinere a evidenţei contabile şi fiscale: neîntocmirea documentelor justificative pentru operaţiunile efectuate şi veniturile realizate, neînscrierea în registrele contabile obligatorii, neîntocmirea situaţiilor financiar – contabile recapitulative, necompletarea declaraţiilor fiscale

În ce priveşte latura subiectivă, forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scop, sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Consumarea infracţiunii se produce în momentul producerii diminuării bazei impozabile, prin acţiunea de omisiune a evidenţierii, nefiind condiţionată de cauzarea unui prejudiciu în dauna bugetului consolidat al statului.

Cu privire la situaţia inculpatului Nicoară Ovidiu

Prin actul de acuzare, i se impută inculpatului Nicoară Ovidiu faptul că în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada februarie 2012 – noiembrie 2012, a acordat ajutor inculpatului Petruș, desfăşurând împreună cu acesta, în numele şi pe seama  Resolution SRL, operaţiuni comerciale constând în achiziţii intracomunitare de autoturisme revândute pe teritoriul naţional, neevidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale, cu consecinţa prejudicierii bugetului statului. S-a reţinut că inculpatul Nicoară s-a comportat ca un administrator de fapt şi a avut un rol esenţial în conceperea şi desfăşurarea activităţilor, cei doi inculpaţi cooperând în baza înţelegerii prealabile atât la achiziţia, cât şi ulterior, la vânzarea vehiculelor în România. S-a mai reţinut că inculpaţii au decis încă de la începutul activităţii să se sustragă obligaţiei de plată a TVA, având în vedere că preţul de vânzare al autoturismelor s-a situat sub preţul pieţei, apropiat de preţul de achiziţie, au practicat un adaos comercial mic şi nu au inclus în preţ taxa pe valoare adăugată, întrucât nu au intenţionat niciun moment să o achite.

(…)

Raportând aceste considerente teoretice la acuzaţia adusă în concret inculpatului Nicoară Ovidiu şi la probele care o susţin, Curtea de Apel reţine că inculpatul Nicoară Ovidiu  a desfăşurat acte specifice de administrare a societăţii, alături şi în numele inculpatului Petruș care deţinea calitatea de administrator de drept, ceea ce s-a constituit în ajutor material şi în egală măsură, în suport moral, la desfăşurarea actelor de comerţ şi la împărţirea beneficiilor, în lipsa respectării obligaţiilor legale de evidenţiere a operaţiunilor comerciale realizate.

Probele administrate îl plasează pe inculpatul Nicoară alături de inculpatul Petruș,, pe tot parcursul infracţional: încă de la momentul preluării firmei de către inculpatul Petriș, apoi cu ocazia deplasărilor în străinătate pentru a aduce autovehicule, cu ocazia expunerii unor autovehicule în Piaţa Auto din Gilău, cu ocazia negocierii cu clienţii şi realizării vânzărilor către cumpărători.

Ce este mai important şi prezintă relevanţă sub aspectul legitimei inculpări a inculpatului Nicoară, este faptul că el este cel care a ţinut legătura preponderent cu contabila J el o remunera pentru situaţiile întocmite, el îi cerea întocmirea situaţiilor contabile, el a întocmit parte din facturile de vânzare a autoturismelor, el completa datele pe facturi şi calcula preţul, el încasa de la unii clienţi preţul sau comisionul de 100 euro.

 

Inculpatul Nicoară şi-a constituit o apărare de circumstanţă, în limita a ceea ce a fost nevoit să recunoască, dat fiind faptul că nu putea nega probele evidente. A plasat responsabilitatea faptului neevidenţierii contabile a activităţii desfăşurate în sarcina inculpatului Petruș, care deţinea calitatea de administrator de drept, în încercarea de a-şi elimina orice formă de răspundere.

Pe de altă parte, inculpatul Petruș, audiat la urmărire penală şi la instanţa de fond, a susţinut culpa majoră a inculpatului Nicoară, l-a indicat pe acesta ca promotor al activităţii infracţionale, ca titular al manoperelor de achiziţie şi de vânzare şi a negat că ar cunoaşte aspecte care ţineau de îndeplinirea obligaţiilor legale de evidenţiere a actelor de comerţ în documentele contabile.

Curtea reţine însă că derularea activităţii comerciale în modalitatea descrisă, urmată de facturarea autoturismelor achiziţionate la preţuri inferioare celor care ar fi permis declararea în mod legitim a operaţiunilor de comerţ, urmată de lipsa oricărei înregistrări în contabilitatea societăţii, de lipsa înregistrării oricăror venituri, cu consecinţa neachitării obligaţiilor datorate bugetului, constând în TVA colectat şi impozit pe profit, dar a încasării în beneficiul personal a sumelor extrem de consistente obţinute din această afacere, se opune oricărei apărări subiective a inculpaţilor, în sensul că nu ar fi vrut, nu ar fi urmărit prejudicierea statului, nu ar fi cunoscut obligaţiile legale sau nu ar fi cunoscut activitatea celuilalt inculpat.

Inculpatului Petruș, în calitate de administrator de drept, îi este imputabil, în principal, faptul neînregistrării operaţiunilor de comerţ în contabilitate, însă până la acel moment al neînregistrării operaţiunilor comerciale, ambii inculpaţi au desfăşurat în mod activ o serie de manopere care să permită crearea premiselor evaziunii fiscale şi, cel mai important, ambii inculpaţi au obţinut şi împărţit profitul afacerii, admiţând, acceptând şi urmărind faptul neevidenţierii actelor de comerţ în contabilittea societăţii, aşa cum dispoziţiile legale o reclamau.

Ca atare, faptei tipice de omisiune a evidenţierii în actele contabile desfăşurate de autor prin inacţiune, i s-a alăturat fapta tipică a complicelui, al cărui aport a fost unul material în faza de pregătire a infracţiunii şi unul moral, până la momentul consumării tuturor actelor materiale şi al epuizării infracţiunii.

Cu privire la numărul actelor materiale reţinute de acuzare ca fiind componente ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală, Curtea apreciază că în mod legitim s-a reţinut de către Petruș câte un act material corespunzător fiecărei luni în care s-a omis declararea achiziţiilor intracomunitare, pentru că, în fapt, infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 este o formă specifică a infracţiunii de înşelăciune, de inducere în eroare a organelor fiscale prin ascunderea unor activităţi impozabile şi taxabile, iar obligaţia de declarare a achiziţiilor se transpune în plan contabil în obligaţia de întocmire şi depunere lunară a declaraţiei 394 şi a decontului de TVA.

Ca atare, corelativ obligaţiilor lunare de înregistrare pe care inculpatul Petruș nu le-a îndeplinit ca autor, îi corespunde răspunderea subsecventă, pentru omisiune.

Apoi, Curtea de Apel reţine că infracţiunea de evaziune fiscală constând în omisiunea evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate nu este o infracţiune comisă exclusiv prin omisiune, ci este o infracţiune comisivă săvârşită prin omisiune, aşa cum este descrisă în conţinutul art. 17Cod Penal, în sensul că inculpatul avea obligaţia legală de a înregistra operaţiunile comerciale şi veniturile realizate, dar autorul omisiunii, printr-o acţiune anterioară – desfăşurarea operaţiunilor comerciale în condiţiile descrise, a creat cadrul înlesnirii producerii consecinţelor şi chiar a rezultatului cauzării prejudiciului.

Nu poate fi primită apărarea inculpatului că nu avea cunoştinţă de situaţia contabilă a societăţii, de vreme ce probele administrate au dovedit implicarea sa pe parcursul desfăşurării activităţilor de comerţ, inclusiv al întocmirii situaţiilor contabile minimal necesare pentru înregistrarea autovehiculelor la Finanţe pe numele societăţii şi apoi pentru înstrăinare. Relevant este modul în care inculpaţii au înţeles să stabilească preţul de vânzare şi să factureze ca atare, prin neluarea în calcul a taxelor care s-ar fi impus a fi legal plătite către bugetul de stat, creând doar aparenţa unor tranzacţii legale, prin calcularea TVA. De altfel, Rosolution SRL, firmă declarată plătitoare de TVA, nu avea posibilitatea legală de a emite facturi fără TVA. Diferenţa de preţ faţă de o vânzare legal înregistrată era semnificativă, în condiţiile în care la data comiterii faptelor, cota de TVA era de 24%, iar impozitul pe profit de 16%.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului Petruș, în sensul că nu cunoştea obligaţiile fiscale aferente acestui tip de activitate de comerţ. Ambii inculpaţi s-au angrenat într-o activitate de comerţ care legală dacă ar fi, presupune un efort financiar, logistic, de personal considerabile, iar plata taxelor către buget pentru orice operaţiune comercială legal înregistrată este o obligaţie cunoscută de orice persoană cu capacitate de exerciţiu.

Ca atare, Curtea de Apel reţine în afara oricărui dubiu vinovăţia inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea anterior descrisă, cu forma intenţiei directe calificate prin scop, infracţiune premeditată încă de la momentul preluării părţilor sociale ale Rosolution SRL de către inculpatul Petruș.

În acest sens, se reţione şi împrejurarea că ulterior comiterii infracţiunii, în noiembrie 2012, inculpatul Petruș a cesionat părţile sociale ale Rosolution SRL martorului L.L. D/, în încercarea de ascundere a activităţii infracţionale.

 

Curtea de Apel reţine că de la momentul comiterii faptei şi până la momentul judecării definitive a prezentei cauze, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ceea ce a impus analiza, identificarea şi aplicarea legii penale mai favorabile inculpaţilor. În conformitate cu prevederile deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale date în interpretarea art. 5CP, legea penală mai favorabilă se va aplica în mod global.

Instanţa de apel constată că în mod legitim a raţionat instanţa de fond, în sensul că legea penală mai favorabilă inculpaţilor în mod global este cea în vigoare la momentul comiterii faptelor şi al epuizării infracţiunilor, respectiv legea în vigoare în intervalul februarie – decembrie 2012, infracţiunea epuizându-se în data de 25 a lunii următoare ultimelor achiziţii intracomunitare care se impuneau a fi înregistrate în declaraţia 394 şi decontul lunar de TVA, deci în 25.12.2012. Se are în vedere faptul că la acea dată, limitele pedepselor principale (de la 5 la 11 ani închisoare) erau mult reduse faţă de cele ale legii speciale în forma actuală (de la 9 ani la 15 ani închisoare).

(…)

În ce priveşte sancţiunea aplicată, aceasta trebuie să fie consecinţa şi măsura gravităţii infracţiunilor săvârşite, pedeapsa aplicată neputându-şi îndeplini funcţiile decât dacă este perfect adaptată gradului de pericol social al faptelor comise, persoanei inculpatului şi împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală.

O pedeapsă care nu ţine seama de aceste realităţi nu va fi în măsură să exercite o influenţă preventiv educativă şi nici să-l descurajeze pe condamnat de la comiterea de noi infracţiuni.

În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74Cp şi anume:

1. a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite – inculpaţii au premeditat fapta, au achiziţionat în acest scop părţile sociale ele unei societăţi comerciale plătitoare de TVA şi fără datorii, au derulat operaţiuni în numele acesteia, folosind firma în circuitul comercial intracomunitar pentru a beneficia de posibilitatea achiziţiilor cu taxare inversă, au vândut autovehiculele achiziţionate sub preţul pieţei cu TVA, au colectat TVA, nu au înregistrat nicio operaţiune comercială şi astfel, au deturnat profitul, încasându-l în nume personal, în loc să achite taxele şi impozitele aferente datorate statului, cu titlu de TVA şi impozit pe profit
2. b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – apariţia riscului privind neîncasarea sumelor de bani reprezentând obligaţiile fiscale către stat
3. c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii – deşi infracţiunea comisă este una de pericol, prin manoperele inculpaţilor, pe lângă starea de pericol creată, s-a produs şi rezultatul cauzării unui prejudiciu extrem de mare, debitul principal fiind situat peste valoarea în echivalent de 1700000 euro, cu mult peste pragul de 500.000 euro care a determinat reţinerea formei agravate a infracţiunii, conform alin. 3 al art. 9 din Legea nr. 241/2005
4. d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit – obţinerea rapidă, facilă, fără muncă şi efort, de venituri
5. e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul Petruș este cunoscut cu antecedente penale, prezenta infracţiune fiind comisă în concurs cu altă infracţiune, de omor, pentru care a fost sancţionat la pedeapsa închisorii de 8 ani; inculpatul Nicoară nu este cunoscut cu antecedente penale, însă debutul său infracţional s-a creat prin comiterea unei infracţiuni intenţionate, premeditate, desfăşurate pe parcursul unui întreg an fiscal, de o gravitate considerabilă
6. f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal – inculpaţii au recunoscut circumstanţiat actele materiale cu privire la care probele evidente nu le permiteau negarea, însă nu şi-au asumat comiterea faptelor, negând vinovăţia
7. g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială – inculpaţii sunt tineri, dar nu au loc de muncă stabil, nu au făcut dovada obţinerii de venituri din activităţi licite. Dată fiind conduita procesuală a inculpatului Petruș în faza de judecată a apelului, ţinând seama de eforturile instanţei de apel de a asigura legala citare şi chiar prezenţa inculpatului la judecata apelului, se poate în mod rezonabil reţine că acesta se sustrage de la judecată. Inculpatul Nicoară s-a prezentat la toate termenele de judecată în apel.

Ţinând seama de aceste criterii, Curtea de Apel apreciază că pedepsele stabilite de instanţa de fond, situate uşor peste minimul special, respectiv la valoarea minimului special de 5 ani sunt prea blânde, în raport de faptele comise.

Gravitatea infracţiunii comise de inculpaţi în modalitatea autoratului, respectiv a complicităţii şi contribuţia efectivă a fiecăruia la comiterea faptei, aşa cum s-a dovedit aceasta prin probele administrate, plasează inculpaţii pe poziţii relativ egale de responsabilitate, cu precizarea că, prioritar, răspunderea pentru conducerea evidenţei contabile în deplină legalitate ar trebui să revină administratorului de drept care şi-a asumat reprezentativitatea societăţii, cel puţin formal. Însă în condiţiile în care inculpaţii, în bună înţelegere, au folosit firma Rosolution SRL ca pe una de tip fantomă, fără nicio intenţie de desfăşurare a vreunei activităţi economice tipice legale, responsabilitatea inculpatului Nicoară nu trebuie plasată cu mult mai prejos.

Nu poate fi neglijată valoarea considerabilă a prejudiciului produs, constând în neplata la bugetul statului a unui debit constituit din TVA în sumă de 7562272 lei, respectiv impozit pe profit în sumă de 86.191 lei, la care se adaugă accesoriile, dobânzi şi penalităţi de întârziere. Doar debitul principal se constată că este superior valorii de 1700000 euro, în echivalent.

În acord cu susţinerile Direcţiei Naţionale Anticorupţie în motivele de apel, Curtea de Apel apreciază că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, pentru ca acestea să se constituie în sancţiuni proporţionale cu gravitatea faptei comise, cu urmările acesteia şi apte să corespundă cerinţelor asigurării împlinirii scopului educativ şi preventiv al sancţiunii.

Apoi, nici conduita procesuală a inculpaţilor nu justifică vreo clemenţă, în sensul reţinerii unei sancţiuni minime. Oricum, între limitele speciale ale pedepse principale, de la 5 ani la 11 ani, Curtea de Apel va stabili valori ale pedepselor orientate peste minim, spre valoarea medie.

Ca atare, se va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului Petruș Cătălin Ovidiu de la 6 ani închisoare, la 8 ani închisoare, iar pedeapsa principală aplicată inculpatului Nicoară Ovidiu de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului Petruș, formulată prin apărător din oficiu, de reducere a pedepsei aplicate, pe motivul lipsei de diligenţă a părţii civile ANAF în sesizarea cu prioritate a conduitei infracţionale a inculpaţilor.

Este adevărat că informaţiile din aplicaţia VIES, coroborate cu datele pe care le pot furniza Direcţiile de Finanţe din Primării permit organelor fiscale cu rezonabilă uşurinţă să depisteze situaţii de evaziune fiscală de genul faptelor care fac obiectul cauzei, mai ales în ce priveşte comerţul cu autovehicule second hand. Este adevărat şi faptul că în perioada comiterii faptelor, era de notorietate în rândul comunităţii locale, că în Piaţa auto Gilău se puteau achiziţiona autovehicule sub preţul pieţei, cu factură aparent legală, fapt dovedit inclusiv cu martorii audiaţi în cauză.

Însă conduita părţii civile, chiar imputabilă de ar fi, nu poate fi valorificată în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpaţilor.

Pe de altă parte, se reţine că, raportat la constatările primare din 27.05.2013, când s-a efectuat inspecţia fiscală de către ANAF, ancheta fiind una amplă şi anevoioasă, s-a întins pe durata mai multor ani şi a fost apoi, urmată de o judecată de asemenea extinsă pe o durată considerabilă, însă tocmai în beneficiul părţilor şi în considerarea asigurării unui proces echitabil.

Este adevărat că jurisprudenţa CEDO permite, ca un remediu compensatoriu, reducerea în mod expres şi cuantificat a pedepselor aplicate, ca urmare a duratei excesive a procedurii de soluţionare a cauzelor. Însă această durată excesivă trebuie raportată şi la complexitatea cauzei, la diligenţa autorităţilor şi la conduita procesuală a inculpaţilor.

Ori, în ce priveşte situaţia inculpatului Petruș, Curtea de Apel remarcă faptul că cel puţin judecata în apel, s-a extins pe o durată de 2 ani, tocmai din încercarea instanţei de a asigura o reală şi efectivă cunoaştere de către inculpat a procedurilor desfăşurate împotriva sa, prin demersurile de identificare personală a inculpatului şi de asigurare a prezenţei sale la apel.

Din această perspectivă şi în condiţiile expuse, Curtea apreciază că nu se justifică pentru motivele invocate, reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Pe de altă parte, durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului Petruș se datorează şi faptului comiterii a 2 infracţiuni în concurs real, ceea ce a determinat aplicarea regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, cu consecinţa aplicării la pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă obligatoriu de 1/3 din totalul celeilalte pedepse.

6. Curtea găseşte admisibil apelul inculpatului Petruș Cătălin Ovidiu doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile în mod global cu referire la temeiul juridic al pedepselor complementare şi accesorii şi cu privire la constatarea faptului că o parte din pedeapsa complementară aferentă condamnării anterioare, s-a executat deja.

Astfel, subsecvent dispoziţiei de contopire a pedepselor complementare aplicate inculpatului Petruș pentru infracţiunile concurente, dispoziţie a instanţei de fond pe care, în conţinut, Curtea o va menţine, se impune a se constata, în baza art. 105 alin. 3 Cod Penal, că inculpatul a executat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şi h din Codul penal aferentă condamnării dispuse prin sentinţa penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul cu nr. _______, definitivă prin Decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curţii de Apel Cluj, de la expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate şi până la pronunţarea prezentei decizii prin care se anulează definitiv liberarea condiţionată.

Ca atare, se va dispune doar executarea părţii din durata pedepsei complementare neexecutate, după executarea pedepsei închisorii.

7. În ce priveşte latura civilă a cauzei, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în mod întemeiat au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata către partea civilă a despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale.

Curtea găseşte însă necesar să reformuleze cuantumul despăgubirilor civile, prin indicarea separată a debitului principal, în scopul unui mai facil calcul al accesoriilor în procedura executării, pentru că în maniera expusă în acord cu solicitarea ANAF, s-au inclus în prejudiciu accesoriile calculate până în data de 9.05.2016, la care s-au aplicat din nou accesorii.

Astfel, se va menţiona prejudiciul, în acord cu cele reţinute prin actul de acuzare în temeiul raportului de expertiză judiciară fiscală, ca fiind compus din debitul principal, în sumă de 7648463 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând TVA – 7562272 lei şi impozit pe profit – 86.191 lei, la care se adaugă accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.

Acelaşi mod de indicare a prejudiciului se va avea în vedere şi cu referire la limitele măsurilor asiguratorii dispuse în cauză.

Ca atare, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, se vor admite apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul Petruș Cătălin Ovidiu împotriva sentinţei penale nr. 122/15.05.2019 pronunţate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. ______.

Se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată, sub aspectul laturii penale a cauzei în ce priveşte durata pedepselor principale aplicate inculpaţilor, temeiul juridic al reţinerii infracţiunii continuate şi al pedepselor complementare şi accesorii derivat din legea penală mai favorabilă în privinţa inculpatului Petruș Cătălin Ovidiu şi în ce priveşte latura civilă a cauzei, cu referire la indicarea cuantumului despăgubirilor civile şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului Petruș Cătălin Ovidiu în pedepsele componente.

Se va schimba temeiul juridic al reţinerii infracţiunii continuate aferent infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005 (în forma în forma în vigoare la data epuizării faptei), din art. 35 alin. 1 Cod Penal, în art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969.

Se va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului Petruș Cătălin Ovidiu pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală comisă în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 5 alin. 1 Cod Penal, de la 6 ani închisoare, la 8 ani închisoare.

Se va schimba temeiul juridic al reţinerii pedepselor complementare aplicate inculpatului Petruș Cătălin Ovidiu din art.67 al.1 rap. la art. 66 al.1 lit.a, b şi g Cod Penal, în art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod Penal din 1969, constând în interzicerea inculpatului ca pedeapsă complementară a exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

Se va schimba temeiul juridic al reţinerii pedepselor accesorii aplicate inculpatului Petruș din art. 65 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 66 alin. 1, lit. a, b şi g din Codul penal, în art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod Penal din 1969, constând în interzicerea inculpatului ca pedeapsă accesorie a exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 38 al.2 C.pen., se va constata că prezenta infracţiune a fost comisă în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 188C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală şi art. 75 alin. 2 lit. a şi art. 76 din Codul penal şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şi h din Codul penal, prin Sentinţa penală nr.582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul cu nr. ________, definitivă prin Decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curţii de Apel Cluj, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 28.03.2018, conform Sentinţei penale nr. 456/22.03.2018 a Judecătoriei Bistriţa, cu un rest rămas neexecutat de 1153 zile.

Se va menţine dispoziţia de anulare a liberării condiţionate, în temeiul art. 105C.pen, din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul cu nr. _______, definitivă prin Decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curţii de Apel Cluj.

În temeiul art. 39 al.1 lit. b C. pen., art.10 din Legea nr. 187/2012, se vor contopi pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la ca se va adăuga sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 2 ani şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. 3 lit. a, art. 67 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 66 alin. 1, lit. a, b, h Cod Penal şi art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod Penal din 1969, se va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. 5, art. 65 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h din Codul penal şi art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod Penal din 1969, se va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În baza art. 105 alin. 3 Cod Penal, se va constata că inculpatul a executat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şi h din Codul penal aferentă condamnării dispuse prin sentinţa penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul cu nr. ______, definitivă prin Decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curţii de Apel Cluj, de la expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate şi până la pronunţarea prezentei decizii prin care se anulează liberarea condiţionată şi se va dispune executarea părţii din durata pedepsei complementare neexecutate.

Se va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului Nicoară Ovidiu pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26C.pen din 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. b şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005, (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. din 1969 şi art.5C.pen., de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare.

Vor fi obligaţi inculpaţii în solidar să plătească în favoarea părţii civile ANAF – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj – Napoca, suma de 7648463 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând TVA – 7562272 lei şi impozit pe profit – 86.191 lei, la care se vor adăuga accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.

Se vor menţine dispoziţiile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor Petruș Cătălin Ovidiu şi Nicoară Ovidiu până la concurenţa sumei de 7648463 lei şi a accesoriilor calculate până la data achitării integrale a debitului.

Subsecvent, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.”

 

În rechizitoriul întocmit, procurorii DNA au reținut următoarea stare de fapt:

”În perioada februarie – noiembrie 2012, inculpatul Petruș Cătălin Ovidiu, în calitate de asociat unic și administrator al unei societăți comerciale, acționând în baza unei înțelegeri prealabile împreună cu inculpatul Nicoară Ovidiu, în mod repetat, a desfășurat operațiuni comerciale constând în achiziții intracomunitare de autoturisme revândute pe teritoriul național. În acest context, acesta a omis, în totalitate, să evidențieze în actele contabile sau în alte documente legale operațiunile respective precum și veniturile obținute, fapt ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului de stat cu suma de 12.357.458 lei.

Concret, inculpații au achiziționat din spațiul comunitar și ulterior au revândut în România, pe seama unei societăți comerciale, un număr total de 743 de autoturisme second hand în valoare de 31.509.469 lei pentru care agentul economic datora TVA în sumă de 7.562.272 și impozit pe profit în sumă 86.191 de lei.

În perioada februarie – noiembrie 2012, când societatea respectivă a desfășurat operațiuni comerciale, nu a depusă nicio declarație fiscală (deconturi de TVA și declarația 390 privind achizițiile intracomunitare) și nici nu au înregistrate în evidențele contabile tranzacțiile efectuate pe teritoriul României constând în revânzarea autovehiculelor.”

 

 

 

 

 

 

Comments

comentarii