Conferința „Cum se face publicitate în avocatură”, organizată de Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), la care au participat peste 120 de avocați în sală și peste 2000 online, a generat un dialog activ și aplicat despre limitele, provocările și noile realități ale publicității în profesia de avocat.
Printre temele dezbătute în cadrul conferinței s-au numărat:
• Cum își poate un avocat promova activitatea profesională fără a încălca normele deontologice?
• Care sunt criteriile pe care le utilizăm în conturarea conceptelor de onoare, demnitate, moderație, în cadrul profesiei de avocat, atunci când analizăm sau inițiem mesajele publicitare individuale?
• Cum au evoluat și de ce este importantă reglementarea provocărilor ce vin din mediul online, pornind de la utilizarea domeniilor asociate și până la sponsorizarea prin GoogleAds, ori utilizarea inteligenței artificiale?
Moderată interactiv de către avocații Silvana Racoviceanu – Baroul București și Dragoș Nicolescu – Baroul Argeș, dezbaterea a reunit membri ai conducerii profesiei, decani ai barourilor și experți în comunicare pe piața juridică, oferind colegilor prezenți un cadru deschis de dialog.
La conferință au fost prezenți din partea UNRB: președintele Traian Briciu, vicepreședinții Daniel Fenechiu, Ion Dragne și Sergiu Stănilă, precum și membri ai Comisiei Permanente Cătălin Filișan și Emanuela Antonescu, fiecare dintre aceștia având intervenții valoroase pe tematica conferinței.
”Evenimentul a reprezentat o platformă pentru abordări diverse privind publicitatea în profesia de avocat, cu accent pe menținerea echilibrului între vizibilitatea legitimă a avocatului și respectarea demnității profesionale. Dezbaterile au generat o interacțiune intensă atât în sală, cât și online, prin comentariile și întrebările adresate în timp real.”, a transmis UNBR.
”Este foarte bine că ați organizat această conferință pentru că tema este una extrem de actuală, este clar că avem diferențe de viziune chiar în interiorul profesiei cu privire la modul în care se face publicitate. În primul rând, avem o schimbare legislativă. Până în 2017 textul din lege spunea că avocatul nu are voie să facă publicitate, după care ni se spunea că de fapt poți să faci o aducere la cunoștință a formei de exercitare a profesiei într-o modalitate relativ restrânsă cu prezentarea formei si cam atât. Și mai erau câteva formule, dar tenta era că nu ai voie să faci publicitate.
După 2017, textul s-a schimbat și spune avocatul are voie să-și facă publicitate, dar cu păstrarea regulilor privind demnitatea profesiei. Și aici de fapt intervine partea în care intrăm în ceață: Ce înseamnă demnitatea și prestigiul? Pentru că, în ce privește chestiuni de demnitate și prestigiu, avocații sunt extrem de creativi în a introduce sau a scoate din acest concept diverse fapte concrete. Și cam multe dintre ele au legătură cu publicitatea. Deci punctul vulnerabil, călcâiul lui Ahile să zicem al publicității este acela că este legată de un concept fluid: demnitate și prestigiu al profesiei, ceea ce într-adevăr e o provocare fără îndoială.
Și acuma să vedem probabil câteva exemple din cele două date: dacă ai fi avocat și ai te-ai duce de exemplu pe la înmormântări și ai împărți cărți de vizită spunând după o înmormântare sigur urmează și o succesiune, îți mai păstrezi demnitatea? De regulă s-ar spune că nu. Nu exclud variante în care unii să spună ce are? Până la urmă pentru că și cei care sunt vânzători de asigurări și ei fac același lucru și ei se consideră demni. Majoritatea spune că nu.
Putem vorbi iar dacă o reclamă foarte mare cu tentă agresivă ar putea să încadreze cu demnitatea sau nu. Mulți ar zice: Și ce dacă ocup un bloc întreg cu reclama mea a firmei de avocatură? Până la urmă ce e nedemn în chestiunea asta, că jumate din blocurile din centru sunt ocupate cu unii care sunt foarte demni . E adevărat că nu sunt avocați. De ce ar fi în cazul avocatului demnitatea altfel decât în cazul celui care vinde bere sau care vinde vinuri sau care eu știu face croitorie sau face alte activități economice?
Până la urmă chestiunea asta te duce la niște lucruri destul de greu de analizat pentru că apar mai multe concepții Discutând noi în Consiliul Uniunii de ce credem noi că suntem altfel decât ceilalții? Unii ar spune nu sunteți cu nimic mai altfel decât ceilalți. Medicii nu sunt demni? Ba da. Și nu sunt reclame la spitale? De ce zicem cămisiunea noastră este una mai presus de toate. E mai presus decât medicina avocatura? zic Nu Eventual poate să fie cam la același nivel, dar în niciun caz mai important decât cel care îți îngrijești de sănătate Cel care îngrijeste sănătatea nu are nicio problemă să și facă reclamă cu cât cuprinde și la televizor și pe blocuri și așa mai departe. (…)
De ce la noi vocația ar fi o piedică în cazul în cazul publicității? Există un răspuns poate mai adecvat decât chestiunea asta. Poate legătura noastră cu instanța și cu principiile instanței de solemnitate, de moderație, de neepatare poate să-și aibă mai de curând un sens pentru cei care sunt legați de instanță, bineînțeles, dar nu toți sunt legați atât de multe de pretoriu. Cred că de fapt limitările astea ale noastre și probabil în cheia asta trebuie privite, singura din cele pe care le-am prezentat care ar avea logică, ar fi tocmai asta: Da, medicii evident fac o profesie care este cel puțin la fel de importantă ca și cea avocaților, dacă nu cumva mai importantă, dar la ei nu există această acest ansamblu specific pretoriului, care se caracterizează prin solemnitate, rigiditate, moderație, uniformitate, simbolistică și care ar putea fi deranjată de reflexele de tip pur comercial de promovare. Asta ar putea fi o explicație, dacă îi dai o explicație pe care o dau eu, nu este științifică, să mi dau seama de ce la noi ar trebui să fie un pic altfel.”, a spus Traian Briciu.
