CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătorii ÎCCJ care au decis punerea în libertate după arestarea preventivă a Laurei Vicol arată în motivare că există ”indicii care pun în discuție încălcarea principiului loialității” și care ”sunt de natură la acest moment procesual să vulnerabilizeze baza probatorie propusă de parchet a fi evaluată pentru dispunerea unei măsuri preventive împotriva inculpatei Vicol Ciorbă Laura Cătălina”
”În cazul inculpatei VICOL-CIORBĂ LAURA-CĂTĂLINA, care nu figura în niciuna dintre societățile considerate de procuror ca fiind „grupul Nordis”, acuzația a fost realizată exclusiv prin folosirea unor prezumții judiciare care nu sunt apte sa satisfacă suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea unor acte de complicitate, procurorul considerând că „având în vedere profesia acesteia de avocat penalist practicant, cunoaște foarte bine mecanismele infracționale, se implică doar când este cazul (formularea de plângeri împotriva actelor întocmite de inspectorii) și discret, mai ales având în vedere calitatea de deputat pe care a deținut-o în perioada 2020-2024 din partea unui partid politic”.
În schimb, această din urmă apreciere a procurorului pune în discuție, față de evoluția actelor de urmărire penală, existența unui caz de neloialitate procesuală obiectivat în deturnare a procedurii în condițiile în care calitatea de deputat a inculpatei VICOL-CIORBĂ LAURA-CĂTĂLINA era cunoscută de procuror pe parcursul urmăririi penale.
Astfel, Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că ceea ce determină o anumită competență personală a organelor judiciare și a judecătorului de drepturi și libertăți sesizat cu autorizarea unor procedee probatorii intrusive în viața privată este calitatea făptuitorului la momentul săvârșirii infracțiunii.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 48 din Codul de procedură penală care au ca premisă nu calitatea procesuală de inculpat, ci ipoteza pierderii sau dobândiriiunei anumite calități substanțiale speciale „după săvârșirea infracțiunii ”. Ceea ce determină, în faza de urmărire penală, competența personală a unui anumit organ judiciar, este calitatea specială a făptuitorului și nu calitatea procesuală dobândită ulterior de acesta , cu excepția actelor urgente prevăzute deart. 60 din Codul de procedură penală, ori a ipotezelor în cazul în care calitatea specială a făptuitorului nu a putut fi cunoscută de organul de urmărire penală.
În aceste condiții, cum situațiile de excepție nu pot fi reținute în cauză, având în vedere data acțiunii reținute în sarcina făptuitorului, precum și derularea activității de urmărire penală în cauză există indicii de deturnare a procedurii prin evitarea aplicării normelor relative la competența personală prin sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți necompetent personal cu privire la autorizarea unor procedee probatorii pe parcursul urmăririi penale. Practic procurorul, deși avea cunoștință că între „făptuitorii” din investigația in rem se afla o persoană ce avea calitatea de deputat la data comiterii faptelor pentru care se efectua urmărirea penală a ales să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în locul celui din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru autorizarea unor procedee probatorii.
Aceste indicii care pun în discuție încălcarea principiului loialității sunt de natură la acest moment procesual să vulnerabilizeze baza probatorie propusă de parchet a fi evaluată pentru dispunerea unei măsuri preventive împotriva inculpatei VICOL-CIORBĂ LAURA-CĂTĂLINA.”, se arată în motivare.
