Cum au motivat judecătorii CA Cluj condamnarea Sorinei Pintea: ”o lipsă inacceptabilă de responsabilitate şi integritate”

”Ceea ce este de remarcat în cauză este că tocmai inculpata (fost ministru la Ministerul Sănătăţii), persoană care suferea de o boală autoimună şi ireversibilă, a solicitat şi primit sume necuvenite în cuantum ridicat (în toal 170.000 lei – echivalentul a 35.000 euro)”, scriu judecătorii Curții de Apel Cluj în motivarea deciziei de condamnare definitivă a fostului ministru al Sănătății din partea PSD, Sorina Pintea, la 3 ani și 6 luni închisoare pentru luare de mită. Judecătorii Curții consideră că kuarea de mită din banii alocaţi pentru lucrări la spital ”are o componentă morală și socială care reflectă o lipsă inacceptabilă de responsabilitate şi integritate.”. De asemenea, judecătorii au avut în vedere că Pintea intenționa să mărească comisionul cerut pe viitor.

Motivarea deciziei Curții de Apel Cluj are nu mai puțin de 280 de pagini.

Extras relevant din motivare: ”Se observă că în prezenta cauză Curtea are sarcina dificilă de a analiza raportul de proporţionalitate între două interese/drepturi aflate în conflict: interesul societăţii de a pedepsei asemenea conduite grave şi dreptul persoanei la sănătate.

În ceea ce priveşte gravitatea faptei, în mod just instanţa de fond a apreciat că este ridicată. Astfel, inculpata a acţionat la momentul săvârşirii infracţiunii din cea mai importantă funcţie în cadrul unităţii medicale, şi anume aceea de manager, în cadrul Spitalului Județean de Urgenţă Dr. Constantin Opriș din Baia Mare, care reprezintă unitatea sanitară cea mai importantă a judeţului Maramureş. Fapta a fost comisă în prag de opandemie de coronavirus.

Curtea nu reia considerentele instanţei de fond privind amploarea corupţiei în sistemul public de sănătate din România, întrucât instanţa de fond a efectuat o corectă detaliere cu trimitere la mai multe rapoarte şi documente oficiale.

De asemenea, practica perceperii unui comision necuvenit din valoarea contractelor de achiziţie publică încheiate de către spitalele din România cu diferite societăţi comerciale apare ca fiind generalizată, după cum reise dintr-o vastă jurisprudenţă pe care prima instanţă a menţionat-o explicit în sentinţa penală apelată.

Ceea ce este de remarcat în cauză este că tocmai inculpata (fost ministru la Ministerul Sănătăţii), persoană care suferea de o boală autoimună şi ireversibilă, a solicitat şi primit sume necuvenite în cuantum ridicat (în toal 170.000 lei – echivalentul a 35.000 euro) dintr-un contract de achiziţie publică finanţat cu fonduri de la Ministerul Sănătăţii (90%). Aceste sume erau destinate tocmai pentru a crea condiţii bune de tratament şi intervenţie asupra bolnavilor – amenajare -sala de chirurgie cardiovasculară și toracică și spații adiacente.

Bolnavii sunt într-o poziție vulnerabilă și depind de serviciile medicale. Luarea de mită din banii alocaţi pentru proiectarea și executia lucrărilor de amenajare-sala de chirurgie cardiovasculară și toracică și spații adiacente din Spitalului Județean de Urgenţă Dr. Constantin Opriș din Baia Mare, are o componentă morală și socială care reflectă o lipsă inacceptabilă de responsabilitate şi integritate.

Nu poate fi neglijată nici preocuparea inculpatei de a percepe comisioane mai mari pentru viitor (10 % din valoarea unor asemenea contracte). Ca atare, activitatea infracţională nu ar fi încetat, în măsura în care nu ar fi intervenit organele de urmărire penală, având în vedere că inculpata a şi trasat coordonatele de desfăşurare a relaţiilor contractuale viitoare, în aşa manieră încât, pe de o parte, să fie preferaţi doar furnizorii care se arată de la bun început de acord cu plata „comisionului” de 10%, iar, pe de altă parte, să se asigure de la bun început contextul necesar perceperii mitei prin stabilirea caietului de sarcini şi a documentaţiei iniţiale, astfel încât să nu existe la final discuţii privind plata comisionului ori lipsa unor sume de bani, toate acestea în detrimentul calităţii serviciilor de furnizare / execuţie, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Pe lângă toate aceste aspecte, judecătorii Curţii identifică şi o serie de împrejurări care dau o gravitate sportiă faptei: repetabilitatea, durata de comitere a faptei, formele de presiune transmise prin intermediar reprezentanţilor antreprenorului general, sursa mitei avea la bază fonduri publice.

Fapta în sine, în raport cu modalitatea de comitere, era aptă să genereze şi alte efecte dăunătoare: afectarea accesului pacientului la servicii medicale de calitate; afectarea încrederii în sistemul sanitar.

Motivele inculpatei care au condus la săvârşirea faptei, care transpar din probatoriul administrat reflectă interesul financiar personal. Finalitatea urmărită, finanţarea unei campanii electorale (inculpata având intenţia să candideze la funcţia de primar în anul 2020), indică preocuparea acesteia pentru a ocupa prin mijloace (finanţări) ilicite noi funcţii publice. Circumstanţa nu poate fi catalogată drept favorabilă.

Fapta săvârşită de inculpată este cu atât mai gravă cu cât cu puţin timp înainte de revenirea în funcţia de manager a ocupat funcţia de ministru al sănătăţii, iar revocarea din această funcţie a fost independentă de conduita inculpatei.

Deși Curtea nu contestă implicarea şi profesionalismul manifestate de inculpată în perioada în care a ocupat funcţia de ministru, însă aceste aspecte trebuie privite din perspectiva circumstanţelor personale.

În raport strict cu toate circumstanţele reale, Curtea apreciază că, la nivel abstract, în mod corect Tribunalul a apreciat că s-ar fi impus stabilirea unei pedepse orientate spre ¼ din limitele de pedeapsă (cuantificabil în 4 ani şi 9 luni închisoare).

Cum au fost avute în vedere efectele circumstanţelor personale favorabile inculpatei, inclusiv consecinţele stării de sănătate a inculpatei, s-a optat spre o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Curtea observă, în primul rând, că inculpata este integrată în societate, nu are antecedente penale, este în vârstă de 59 ani, a ocupat funcţia de ministru şi alte funcţii publice în trecut (este de profesie economist şi a exercitat funcţia de ministru al sănătăţii în perioada 29.01.2018-04.11.2019, de senator o perioadă scurtă de timp, respectiv funcţia de manager al Spitalului Județean de Urgenţă Dr. Constantin Opriș din Baia Mare din anul 2013, anterior fiind manager al Spitalului de Pneumofiziologie Dr. ####### ###### din #### ####), are studii superioare, este căsătorită şi are doi copii majori. În prezent, împreună cu soţul acesteia au în întreţinere un copil minor.

Pe de altă parte, inculpata nu şi-a asumat responsabilitatea comiterii faptei, dar a avut o bună conduită procesuală, apărările formulate direct sau prin avocat respectând standardele procesuale ale bunei-credinţe. S-a prezentat la aproape toate termenele de judecată, iar pentru unele dintre termenele la care a lipsit a depus documente justificative. De asemenea, şi-a respectat obligaţiile impuse pe durata executării măsurii preventive a controlului judiciar.

Analizând starea de sănătate, reţinem că inculpata a fost diagnosticată, la data de 06.11.2019, cu dermatomiozită nespecificată, o boală autoimună rară, cu evoluție cronică și afectare multiplă (musculară, cutanată, pulmonară și posibil esofagiană). A fost internată în mai multe rânduri, în perioada 2019–2022, cu menținerea aceluiași diagnostic, fiind supusă tratamentului imunosupresor.

Curtea nu poate omite însă că fapta a fost comisă după ce inculpata s-a îmbolnăvit şi boala a fost diagnosticată.

Începând cu 04.09.2020, a fost încadrată în gradul III de invaliditate, pierzând complet capacitatea de muncă și autoîngrijire, și a beneficiat de pensie de invaliditate. În august 2022, a fost internată și pentru o imunodeficiență, menținându-se diagnosticul anterior, iar ulterior s-a adăugat și diagnosticul de edem Quincke (reacție alergică).

Dermatomiozita, conform literaturii medicale, este o boală inflamatorie autoimună ce afectează musculatura și pielea, având simptome precum erupții cutanate, slăbiciune musculară, dificultăți de înghițire, afectare pulmonară și alte complicații severe, inclusiv risc crescut de afecțiuni asociate sau chiar deces în formele grave. #### nu există tratament curativ, simptomele pot fi ameliorate prin medicație, fizioterapie și alte terapii de susținere, eficiența tratamentului fiind crescută dacă este administrat precoce.

Ultimele documente medicale depuse la dosar indică o stabilizare a stării de sănătate a inculpatei, fără agravări recente (chiar dacă în adoua parte a anului 2024 a suferit o intervenţie chirurgicală la unul dintre ochi, cu legături incerte cu boala de care suferă). Analizele medicale din 26.01.2024 nu indică deficiențe inflamatorii acute, în contrast cu cele din 25.08.2023.

Prima instanţa a avut în vedere în favoarea inculpatei aproape toate aspectele menţionate anterior, inclusiv starea de sănătate şi faptul că în prezent nu se mai află în exercitarea unor funcţii publice (de altfel, acest aspect nu era posibil în condiţiile controlului judiciar prelungit pe o perioadă suficentă de timp).

În mod corect, a reţinut că starea de sănătate a inculpatei este doar unul dintre criteriile de individualizare, care trebuie evaluat împreună cu toate celelalte criterii. Gravitatea ridicată a faptei nu poate fi complet anulată în considerarea doar a unora dintre circumstanţele personale care au caracter favorabil.

Într-adevăr, afecţiunile medicale îi erau cunoscute la momentul săvârşirii infracţiunii, fiind preexistente, iar inculpata a acţionat fie în considerarea acestora (în scopul obţinerii de bani pentru efectuarea unor tratamente medicale), fie în considerarea demarării campaniei electorale, fie în ambele scopuri.

Ca atare, pedeapsa de 3 ani şi 6  luni închisoare a fost corect dozată de instanţa de fond, ceea ce împidică ope legis suspendarea executării.

Pe de altă parte, condamnarea la închisoare cu executare nu neagă dreptul la sănătate a inculpatei, deoarece eventuala agravare a bolii poate fi avută în vedere pentru întreruperea executării pedepsei, în condiţiile art. 589 rap. la art. 592 C.proc.pen.

Există o practică judiciară elocventă, menţionată de instanţa de fond, cu privire la acest aspect în cazul bolilor autoimune, cum este cea de care suferă inculpata.

În rezumat, Curtea consideră că sentinţa penală apelată este legală şi temeinică sub toate aspectele. Se observă că a fost aplicată în mod just pedeapsa accesorie şi complementară, s-a realizat deducerea măsurii preventive privative de libertate, s-a dispus confiscarea specială a sumei rezultate din prima acţiune de primire de foloase necuvenite şi că s-a menţinut măsura asigurătorie în mod legitim.”, se arată în motivarea Curții.

Comments

comentarii