Consilerul UNBR Silvana Racoviceanu a scris o opinie tăioasă după Congresul Avocaților 2020. Aceasta arată că soluția era “boicotul” prin nerealizarea cvorumului. De asemenea, aceasta are un mesaj către reprezentanții societăților mari de avocatură, care anul acesta au început să exprime nemulțumiri vizavi de organele de conducere ale profesiei. Redăm opinia scrisă pe contul de Facebook al avocatei Racoviceanu:
Congresul Avocaților. Opinie. Sau părere. Cum vreți. “La rece”, zic eu:
1. Congresul și-a dat azi testul “putinței”. A avut 3 zile pentru asta.
2. Legalitatea / legitimitatea lui a fost confirmată moral de participarea la vot. Sigur, din perspectiva mea spun asta.
3. Am văzut îndemnuri publice de vot “împotrivă”. Nu asta era soluția, dar nimeni nu căuta soluții, ci multă vizibilitate.
4. Soluția era “boicotul” prin nerealizarea cvorumului. Celebra “pânză de păianjen” a celor 108 membri ai CUNBR care vor “răul” profesiei nu putea realiza cvorumului unui congres nelegal sau nelegitim.
5. Voturile “pentru” au fost majoritare. Așa e firesc într-o democrație profesională. Mă surprinde trecerea punctelor privind CAA. Pariez că abținerile aparțin membrilor CUNBR, analiști de regulă, reticenți chiar, aș spune (prin experiența directă), astfel încât delegații aleși au fost cred hotărâtori.
6. Înțeleg “precauția” public manifestată a unor colegi pentru problema mandatării CUNBR la modificarea Statutului. Cu toate astea, dincolo de orice dezbateri, eu știu ceva ce am văzut.
CUNBR e format în mare parte din avocați. Avocați care muncesc, gândesc, simt, chiar dacă nu se manifestă public (o dezamăgire pentru mine, “public” spun, rederindu-mă chiar în plan intern).
“Împotriva profesiei” nu va trece niciun proiect. Indiferent de opiniile individuale, cu 30 de “like-uri”. În CUNBR sunt mulți oameni de bună credință, poate și câțiva ignoranți. În “naivitatea” mea profesională câștigă optimismul, în ciuda faptului că, așa cum e firesc, majoritatea dintr-o categorie sau alta va decide lucrurile.
7. Delegații puteau “răsturna” finalul actual al Congresului. Nu au făcut-o. Nu din cauza celor 108. Ci din cauză că asta a fost voința lor și e perfect că au manifestat-o așa cum au crezut de cuviință.
8. Ce reproșez celor 108 (adică și mie…)? Sper să fim verticali și să renunțăm la ierarhii aiurite de funcții. Mai sper să fim cinstiți (măcar unii cu alții) și să ne implicăm cât de mult putem.
P.S. Am văzut “Scrisoarea colegului Țuca”. Nu am știut niciodată dacă numele dumnealui este Țuca sau Țucă (poate mă ajutați să nu greșesc). Nu mi-a trezit nimic, cu excepția unui gust amar. Am avut sentimentul că l-a străfulgerat simțul democrației profesionale, în anul de grație 2020. E salutar.
Dar nu pot să nu mă gândesc că dacă reprezentanții “marilor case de avocatură” erau un pic mai “străfulgerați” anterior, în ultimii 15 ani, profesia nu ar fi ajuns aici. Pentru că ar fi avut un rol. Așa că actuala “scrisoare deschisă” (nu mă refer la conținut), ca și campania anti – “avocatul specializat” (în condițiile în care departamentele societății domniei sale sunt ultra-specializate), pro – “avocatul de rând”, mă lasă rece.
