CEDO: Judecătorii nu pot judeca dosare cu băncile la care au credite

Două judecătoare de la Curtea de Apel București, care în 2016 au judecat un litigiu de muncă între o bancă și un fost director, au încălcat principiul imparțialității, potrivit hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) publicată în Monitorul Oficial din 6 februarie. Cele două judecătoare aveau credite la banca din proces.  CEDO i-a acordat reclamantului daune morale de 6.000 de euro și 3.000 de euro cheltuieli de judecată.

Reclamantul este Răzvan Temeșan fost director Bancorex, care a decedat între timp. În 1999, banca respectivă a fost preluată de Banca Comercială Română („BCR“), ceea ce a dus la concedierea rapidă a reclamantului din funcția sa.

În 2003, reclamantul a inițiat o acțiune în justiție împotriva BCR, solicitând reîncadrarea în funcție. În temeiul unei hotărâri definitive din 8 aprilie 2005, Curtea de Apel București a respins cererea pe motiv că în urma fuziunii dintre Bancorex și BCR, contractul de muncă a devenit nul. Unul dintre judecătorii care au făcut parte din completul de judecată al curții de apel a fost judecătoarea C.

În 2014, BCR a introdus o acțiune în justiție împotriva reclamantului, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea contractului său de muncă începând cu anul 2007. Printr-o hotărâre din 16 decembrie 2015, Tribunalul București a respins cererea BCR. Ambele părți au declarat recurs.

 În fața Curții de Apel București, cazul a fost înaintat unui complet compus din două judecătoare, C. și U., împotriva cărora reclamantul a ridicat excepții și a depus o cerere de recuzare.

În ceea ce o privește pe judecătoarea C., reclamantul a susținut că aceasta a participat la pronunțarea hotărârii din 8 aprilie 2005 , care se referea la o serie de proceduri civile aflate în legătură din punct de vedere faptic și juridic între aceleași părți. În plus, reclamantul a susținut că judecătoarea C. avea o relație bancară în curs de desfășurare cu BCR și avea credite restante la banca respectivă, deși acesta nu cunoștea detaliile împrumuturilor menționate.

În ceea ce o privește pe judecătoarea U., reclamantul a susținut că avocatul care reprezenta BCR în proces a fost superiorul său ierarhic între 1998-2000, având funcția de ministru, pe când aceasta era director al unui departament din cadrul Ministerului Justiției. Reclamantul a susținut, de asemenea, că, în cursul procesului, judecătoarea U. a obținut de la BCR un credit în valoare de 189.000 de lei (RON) [echivalentul a aproximativ 42.000 de euro (EUR)] pentru a finanța achiziționarea unui apartament. Termenii și condițiile împrumutului nu erau cunoscute de reclamant.

La 7 noiembrie 2016, un alt complet al Curții de Apel București a respins cererea de recuzare depusă de reclamant. S-a considerat că participarea unui judecător într-un litigiu care implică aceleași părți și care are același obiect nu este problematică, întrucât autoritatea res judicata obținută prin decizia inițială reprezenta o garanție pentru părți.

La 17 noiembrie 2016, completul Curții de Apel București compus din judecătoarele C. și U. a admis recursul declarat de BCR împotriva hotărârii Tribunalului București din 16 decembrie 2015 (supra, pct. 6), hotărând în cele din urmă că contractul de muncă dintre BCR și reclamant a devenit nul începând cu anul 2007.

Motivarea CEDO:

”În ceea ce privește testul obiectiv, Curtea constată de la bun început că ambele judecătoare care au examinat recursul și au pronunțat o hotărâre definitivă în ceea ce privește reclamantul și BCR erau clientele acestei instituții și aveau credite restante la această bancă. De fapt, una dintre judecătoare, U., a împrumutat o sumă de bani de la BCR chiar în cursul procesului care stă la baza prezentei cauze.

Respingând cererea de recuzare depusă de reclamant, Curtea de Apel București a constatat, în decizia sa din 7 noiembrie 2016, că BCR era cea mai mare bancă de pe piață și a considerat că judecătorii, ca orice persoană fizică, aveau libertatea de a apela la serviciile acestei bănci fără ca acest lucru să aducă atingere imparțialității lor (supra, pct. 10).

Cu toate că, la momentul respectiv, era posibil ca BCR să fi fost cea mai importantă bancă din România, așa cum au sugerat instanțele interne, Curtea observă că nu s-a afirmat că judecătorii respectivi nu puteau obține credite personale de la alte bănci de pe piață.

În plus, în opinia Curții, nu este nerezonabil să se presupună că relația unui client cu banca sa este decisivă pentru derularea unui împrumut. Băncilor li se acordă în general un anumit grad de libertate în stabilirea și ajustarea termenilor și condițiilor împrumuturilor. Prin urmare, un judecător care se află în poziția de client particular al unei bănci care este parte într-un proces care urmează să fie judecat de către acel judecător poate fi perceput în mod rezonabil ca fiind părtinitor. Faptul că datorează bani băncii respective poate influența în mod conștient sau subconștient procesul decizional al judecătorului, făcând ca acesta să fie mai înclinat să se pronunțe în favoarea băncii. O asemenea stare de fapt ar pune în pericol, fără îndoială, integritatea procesului judiciar și ar eroda încrederea publicului în justiție.

Prin urmare, Curtea este de părere că situația în care toți membrii completului Curții de Apel București erau clienți particulari ai băncii care era parte în procesul pe care îl judecau, după ce aceștia au obținut împrumuturi de la banca respectivă, ar fi putut crea reclamatului temeri legitime că respectivul complet nu va aborda cauza sa cu imparțialitatea necesară.

Se poate considera că faptul că judecătoarea C. a participat la pronunțarea unei hotărâri cu privire la un set de proceduri civile aflate în legătură din punct de vedere faptic și juridic între aceleași părți  și că judecătoarea U. l-a avut ca superior ierarhic pe avocatul BCR , cu toate că avea o relevanță limitată, a sporit și mai mult temerile reclamantului că judecătoarele în cauză ar fi lipsite de imparțialitate (a se vedea Wettstein, citată anterior, pct. 48).

În opinia Curții, circumstanțele de mai sus justifică în mod obiectiv temerea reclamantului potrivit căreia judecătoarele C. și U. ale Curții de Apel București nu aveau imparțialitatea necesară. În consecință, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție, în ceea ce privește cerința unei instanțe imparțiale.”

Hotărârea CEDO AICI

Comments

comentarii