ANAF recuperează un prejudiciu prin acțiune în răspundere delictuală. Tribunalul Cluj a admis cererea

Tribunalul Cluj a admis acțiunea în răspundere delictuală formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat doi administratori ai unei societăți comerciale să achite, în solidar, 401.369 lei prejudiciu produs bugetului general consolidat, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate până la plata integrală. Instanța a menținut și sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor unuia dintre pârâți.

Hotărârea a fost pronunțată în 17 aprilie 2026, într-un dosar de răspundere civilă delictuală, după ce cauza penală pentru evaziune fiscală a fost clasată ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Ce a imputat ANAF

Potrivit acțiunii introduse de ANAF, în perioada 14 octombrie 2011 – 31 iulie 2012, cei doi pârâți, în calitate de administratori ai unei firme, au evidențiat în contabilitatea societății 261 de facturi fictive, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 401.369 lei.

Din această sumă, 242.384 lei reprezintă TVA și 158.985 lei reprezintă impozit pe profit

ANAF a arătat că prejudiciul a fost constatat în urma unei inspecții fiscale, iar în legătură cu aceste fapte au fost sesizate organele de urmărire penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată.

Dosarul penal s-a închis prin prescripție

În dosarul penal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus clasarea cauzei, reținând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Procurorul a avut în vedere faptul că infracțiunea s-a epuizat la 31 iulie 2012, iar termenul general de prescripție de 8 ani s-a împlinit la 30 iulie 2020.

Față de una dintre pârâte, soluția de clasare a rămas definitivă în decembrie 2022, întrucât aceasta nu a formulat plângere și nu a cerut continuarea urmăririi penale. Celălalt pârât a solicitat continuarea procesului penal, însă și în cazul său s-a dispus ulterior clasarea, tot pentru prescripție.

În aceste condiții, ANAF a mers în instanța civilă pentru recuperarea prejudiciului.

Tribunalul: acțiunea civilă este admisibilă

Pârâții au încercat să blocheze procesul prin invocarea excepției inadmisibilității, susținând că ANAF ar fi trebuit să folosească alte mecanisme juridice, inclusiv cele din legislația insolvenței.

Tribunalul a respins însă această apărare și a arătat că, potrivit Codului de procedură penală, atunci când acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată în procesul penal, partea civilă poate introduce acțiune la instanța civilă.

Judecătorul a subliniat că această posibilitate există atât împotriva persoanelor juridice, cât și împotriva persoanelor fizice cercetate în dosarul penal, iar legea nu condiționează promovarea unei astfel de acțiuni de parcurgerea prealabilă a altor proceduri, precum atragerea răspunderii în insolvență.

Instanța a reținut că dispozițiile speciale din dreptul procesual penal permit recuperarea prejudiciului chiar dacă răspunderea penală a fost înlăturată prin prescripție.

Cum s-a produs prejudiciul

Din probele administrate, inclusiv cele din dosarul penal, Tribunalul a reținut că firma administrată de pârâți a înregistrat în contabilitate facturi fictive care nu reflectau operațiuni comerciale reale.

Instanța a detaliat că:

• în perioada martie – iulie 2012 au fost înregistrate 101 facturi fiscale în valoare de 477.458 lei, cu TVA de 92.412 lei, emise aparent de o societate cu care, în realitate, nu au existat relații comerciale;
• au mai fost identificate 38 de facturi fiscale fictive provenind de la o altă societate, care au generat cheltuieli înregistrate fictiv și deducere nelegală de TVA;
• situații similare au fost constatate și în raport cu alte firme, ai căror reprezentanți au negat existența relațiilor comerciale.

Tribunalul a mai reținut că declarațiile unuia dintre pârâți, care susținea că lua personal legătura cu reprezentanții firmelor pentru a comanda marfa, au fost contrazise chiar de acei reprezentanți, dar și de expertiza criminalistică din dosarul penal.

Judecătorul a concluzionat că singura explicație logică este că pârâtul s-a folosit de numele acestor societăți și a întocmit facturi și chitanțe false pentru a crea aparența unor operațiuni comerciale reale.

A invocat că a avut doar formal calitatea de administrator

Unul dintre pârâți a susținut că nu a administrat efectiv firma și că avea doar formal calitatea de administrator, activitatea fiind desfășurată în realitate de fiul ei. Tribunalul nu a primit această apărare.

Instanța a arătat că, chiar dacă o expertiză criminalistică a concluzionat că scrisul de pe anumite facturi și chitanțe nu îi aparține, acest fapt nu o exonerează de răspundere civilă.

Judecătorul a reținut că vina acesteia constă în neglijența cu care și-a exercitat atribuțiile de administrator, întrucât avea obligația să verifice activitatea societății și relațiile comerciale derulate în numele acesteia.

Prin urmare, chiar dacă nu a participat efectiv la operațiunile fictive, ea nu poate fi exonerată de răspundere civilă pentru prejudiciul produs bugetului de stat.

Expertiza contabilă a confirmat prejudiciul

Cuantumul prejudiciului stabilit de organele fiscale a fost verificat și confirmat prin expertiza contabilă dispusă în cauză.

Tribunalul a reținut că organele fiscale au calculat corect prejudiciul reprezentând TVA și impozit pe profit, iar legătura de cauzalitate dintre faptele pârâților și prejudiciul produs este evidentă.

Accesorii fiscale până la plata integrală

Pe lângă debitul principal de 401.369 lei, instanța i-a obligat pe pârâți și la plata obligațiilor fiscale accesorii prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a sumei.

Tribunalul a făcut trimitere la regulile fiscale privind dobânzile și penalitățile de întârziere, precum și la jurisprudența Înaltei Curți referitoare la recuperarea integrală a prejudiciului în cauzele de evaziune fiscală.

Sechestru menținut pe bunurile unuia dintre pârâți

Instanța a admis și cererea privind menținerea măsurii sechestrului asigurător dispusă în dosarul penal asupra bunurilor mobile și imobile ale unuia dintre pârâți, până la concurența sumei de 401.369 lei.

Judecătorul a reținut că acțiunea civilă a fost introdusă în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea ordonanței de clasare, astfel că măsura asigurătorie poate fi menținută.

Soluția Tribunalului

Prin sentința civilă pronunțată la 17 aprilie 2026, Tribunalul Cluj a dispus:

• respingerea excepției inadmisibilității;
• admiterea acțiunii formulate de Statul Român prin ANAF;
• obligarea în solidar a celor doi pârâți la plata sumei de 401.369 lei;
• obligarea acestora la plata accesoriilor fiscale până la achitarea integrală;
• menținerea sechestrului asigurător asupra bunurilor unuia dintre pârâți.

Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Comments

comentarii