Ana Maria Pătru: ”ca inculpată, am fost tratată într-un mod josnic, fiind nevoită să accept mojiciile unui anchetator”

Fosta șefă a Autorității Electorale Permanente, Ana Maria Pătru, achitată definitiv acum 2 ani într-un dosar instrumentat de celebrul procuror Lucian Onea de la DNA Ploiești, a vorbit într-un interviu despre tratamentul inuman la care a fost supusă pe parcursul anchetei.

”Am suportat cu stoicism şi am aşteptat un semn de la Dumnezeu. De altfel, există un episod drag mie pe care îl voi detalia în partea a doua a cărţii „Cătuşele Anei”.

Ce mi se pare și acum umilitor când recunosc acest lucru este că mă simțeam ca o bucată de carne, pentru că, în cazul meu, dosarul avea și un substrat sexual. Atracția pe care o simțea și o exprima procurorul Onea pentru mine era ceva profund maladiv. Ca femeie singură, care avea un copil de îngrijit acasă, eram, de bună seamă, in mintea lui, victima perfectă. Cred că, nici până în ziua de azi, măreţul Onea nu a realizat că femeile au gradul de toleranţă la suferinţă mai mare decât al bărbaţilor şi că, atunci când vrei să îngenunchiezi cu orice preţ o femeie puternică, de fapt, ai pus umărul la propria ta decădere.

Ziua în care judecătoarea mea a decis să mă scoată din arest a fost ca o a doua naștere. Atunci am realizat că judecătoarea mea (Brânduşa Gheorghe de la Tribunalul Bucureşti) va avea curajul să mă asculte şi că va rezista presiunilor lui Onea şi lui Răileanu, iar feeling-ul meu nu m-a înşelat nicio clipă: a rezistat până la capăt! Era trimisă de Dumnezeu să facă dreptate!

Ceea ce a fost cel mai grav la vremea respectivă a fost faptul că cei de la Ministerul Justiției și de la Ministerul Public nu au luat nicio măsură. Mai mult, despre felul în care oameni cu putere în sistemul judiciar se folosesc de pârghiile pe care le au pentru a-și satisface anumite orgolii, inclusiv asupra magistraţilor, nu s-a vorbit îndeajuns în spaţiul public românesc – condiţie esenţială pentru a îndrepta Justiţia din România. Spun asta pentru că există multe cazuri publice în care astfel de abuzuri au fost documentate și e clar că beția puterii care îi cuprinde pe unii reușește uneori să anuleze limitele naturale pe care le-ar impune cadrul profesional acceptat.

De altfel, ideea aceasta că eu, ca inculpată, am fost tratată într-un mod josnic, fiind nevoită să accept mojiciile unui anchetator tocmai pentru că eram femeie, m-a condus la decizia de a plăsmui o fundație care să protejeze și să promoveze drepturile femeilor din România.”, a povestit fosta șefă AEP.

Întrebată când i-a fost cel mai tare frică, Pătru a răspuns: ”Când am ajuns prima dată în arest preventiv. Am simţit că mă sufoc de grija copilului meu, mai ales că nu aveam niciun mijloc de comunicare în zilele ce urmau să vină. Era o perioadă foarte dificilă prin care trecea și mă temeam sincer că s-ar fi putut petrece o tragedie. Nu mi-aș fi iertat-o niciodată.

Trebuie spus că ei se hrăneau cu sentimentul de putere pe care îl aveau când vedeau că mi-e teamă. De altfel, frica mi-a fost inoculată încă din seara reţinerii mele de către Onea Lucian şi nu m-a părăsit niciodată cu totul. Îmi repetau la nesfârşit că nu o să-mi mai văd copilul. În starea aceea, nu mai puteam gândi ca un om normal şi vizualizam obsesiv acest lucru. Chiar și în acest moment, resimt încă efectele pe care acele prime zile de teroare le-au avut asupra mea.”

Comments

comentarii