CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Mult mai rar, în cazurile de violență în familie poate fi și bărbatul victimă. S-a întâmplat într-o locuință din Cluj-Napoca, în care o femeie și-a înjunghiat concubinul, care a avut nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale. În apărarea ei, incupata, în vârstă de 47 de an, a invocat provocarea. Curtea de Apel Cluj a condamnat-o recent, definitiv, la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.
În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, în sarcina inculpatei că, ”în data de 08.02.2021, în jurul orei 21.15, în timp ce se afla la locuinţa de domiciliu din Cluj-Napoca,…, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat concubinului său cu care locuieşte (persoana vătămată B), o lovitură cu cuţitul în hemitoracele stâng, cauzându-i, printre altele, o plagă profundă de aproximativ 4 cm lungime, transfixiantă până în cavitatea ventriculului drept, o leziune de 3 cm la nivelul pericardului diafragmatic şi o leziune de 1 cm la nivelul stomacului”
Instanţa de judecată a reţinut din actele de la dosar că ”după agresarea persoanei vătămate, martorul B a venit din camera alăturată în bucătărie şi, constatând starea în care se afla tatăl său, a sunat la 112 iar apoi la sora, respectiv cumnatul său – martorul H, care în circa 2 minute a ajuns în locuinţa părţilor. În faza de urmărire penală, acest din urmă martor a arătat că, văzând starea în care se afla persoana vătămată, a întrebat-o pe inculpata A., ce i-a făcut, iar aceasta a răspuns ”i-am făcut ce merita”.
Potrivit motivării sentinței,”în ceea ce priveşte starea de pericol pentru valoarea ocrotită, inculpata a arătat că din punctul ei de vedere leziunile cauzate victimei nu au fost de natură a pune în pericol viaţa acesteia, pentru vindecare aceasta necesitând un număr de 45 – 50 zile de îngrijiri medicale.
Referitor la natura şi gravitatea rezultatului produs, inculpata a arătat că un număr de 45 – 50 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare nu reprezintă un număr chiar aşa ridicat necesar pentru vindecare.”
”În ceea ce priveşte solicitarea de reţinere în favoarea inculpatei A. a scuzei provocării prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., Curtea reţine, în consens cu instanţa fondului, că nu este justificată în mod plauzibil cauzarea unei puternice tulburări sau emoţii printr-o acţiunea ilicită a persoanei vătămate care să prezinte o gravitate corespunzătoare caracterizării acesteia ca act provocator.
Într-adevăr, din declaraţiile părţilor rezultă că persoana vătămată nu a făcut altceva decât să o apuce de umeri pe inculpată şi să o scuture, nimic din atitudinea victimei neacreditând concluzia potenţialei agravări a actelor de violenţă. De altfel, raportat la comportamentul violent al persoanei vătămate faţă de inculpată, declaraţiile martorilor sunt concordante în a le caracteriza ca fiind de mică intensitate (limitate la prindere de mâini, scuturare şi pălmuire), victima fiind cunoscută ca fiind o persoană non-violentă care căuta a aplana conflictele, iar inculpata însăşi a arătat că ar fi riscat să fi fost scuturată mai departe şi eventual luată la pălmi de persoana vătămată, în ipoteza în care conflictul ar fi continuat
În aceste condiţii, prinderea de mâini a inculpatei şi scuturarea acesteia ca urmare a reproşurilor aduse de aceasta, pe un ton ridicat, persoanei vătămate (f. 48 d.u.p), nu pot fi considerate de natură a cauza o stare de puternică tulburare sau emoţie inculpatei, de natură a justifica riposta acesteia. Dimpotrivă, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Cluj relevă un grad scăzut de auto-control al inculpatei, pe fondul consumului de alcool, acesta fiind cauza reală a reacţiei de violenţă extremă exercitată împotriva victimei B
Împrejurările anterior dezvoltate fac în egală măsură imposibilă reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. (împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului), nefiind relevate împrejurări de fapt diferite de cele deja analizate şi care să justifice posibila incidenţă a textului legal invocat.
În sfârşit, nu pot fi reţinute în favoarea inculpatei nici eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii (art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.), întrucât probele cauzei au relevat chemarea ambulanţei de către fiul părţilor, în persoana martorului B.R precum şi lipsa de remuşcare reală a inculpatei vis a vis de fapta comisă (în acest sens fiind declaraţiile aceluiaşi martor, fiul părţilor, dar şi ale martorului H_ care a relevat răspunsul tranşant al inculpatei la întrebarea despre cele petrecute, declaraţie care nu s-a modificat prin precizarea din faţa instanţei că la momentul audierii din timpul cercetării judecătoreşti nu îşi mai aminteşte răspunsul exact al soacrei sale; nu în ultimul rând, această poziţionare a inculpatei faţă de faptă este confirmată şi de referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune Cluj, în cuprinsul căruia se arată explicit atitudinea de minimalizare a gravităţii faptelor, instabilitatea emotiv acţională (insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv, slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare, îndeosebi a celor morale), lipsa capacităţii empatice şi egocentrismul, inculpata relevând în faţa consilierului de caz că nu va reitera comportamentul infracţional întrucât „concubinul său i-a promis că îşi va schimba locul de muncă şi că va petrece mai mult timp cu ea”).
Reţinând în mod corect vinovăţia inculpatei A._ sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violenţă în familie în forma tentativei la omor, prev. de art. 32 alin. 1, art. 188 alin. 1 şi 2 C.pen. rap. la art. 199 alin. 1 C.pen., prima instanţă de judecată i-a aplicat acesteia o pedeapsă de 6 ani închisoare, just individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 74C.pen..
Astfel, instanţa Tribunalului Cluj a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă de inculpată, anume de la 5 ani la 12 ani şi 6 luni închisoare, gravitatea faptei imputate, respectiv a leziunilor cauzate persoanei vătămate, potenţialul pericol creat pentru viaţa acesteia, care a fost salvată datorită intervenţiei prompte a cadrelor medicale. S-a avut în vedere împrejurarea că la comiterea faptei imputate inculpata a uzat de un cuţit, obiect deosebit de vulnerant, şi că acesta a fost folosit în contextul unui conflict relativ banal dintre părţi, legat de un pachet de ţigări. De asemenea, s-a avut în vedere că fapta imputată a fost comisă faţă de o persoană cu care inculpata a statornicit relaţii de familie şi cu care are un copil, aspecte ce ar fi trebuit să aibă în mod normal un efect inhibitor asupra impulsului agresiv al acesteia. Totodată, instanţa de judecată a avut în vedere referatul de evaluare întocmit în cauză precum şi faptul că inculpata şi-a asumat doar parţial vinovăţia în comiterea faptei, aspect care rezultă cu prisosinţă din explicaţiile acesteia în faţa ofiţerului de probaţiune, după cum a fost consemnat în cuprinsul referatului de evaluare.”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj.
