Decizie CA Cluj: Avertisment pentru o femeie care a amenințat-o pe învățătoarea fiului ei și pe directorul adjunct al școlii

Curtea de Apel Cluj a respins apelul parchetului împotriva unei sentințe a Judecătoriei Baia Mare prin care s-a dispus renunțrea la aplicarea pedepsei și s-a dat un avertisment unei femei care a mers nervoasă la școala fiului ei și i-a amenințat învățătoarea și pe directorul adjunct al liceului.

Prin sentinţa penală nr. 1846 din 17 iunie 2021 pronunţată de Judecătoria Baia-Mare, s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpata B.A.A, în vârstă de 31 de ani, pentru infracțiunea de amenințare. În baza art. 81 Cod penal, s-a aplicat inculpatei un avertisment.

Starea de fapt din dosar: ”În fapt, în dimineaţa zilei de 05.06.2019, în jurul orei 07:40, inculpata B.A.A. s-a deplasat la Liceului Teoretic „Ioan Buteanu” din oraşul Şomcuta Mare, pentru a clarifica unele aspecte legate de faptul că în ziua anterioară, fiul ei B.M, a avut un conflict cu alţi elevi din şcoală.

În aceeaşi zi, inculpata a fost invitată în sala profesorală pentru a discuta cu învăţătoarea fiului său şi cu directorul adjunct despre respectivul conflict dintre fiul său şi alţi elevi, împrejurări dovedite atât de declaraţia inculpatei , cât şi de declaraţiile persoanelor vătămate

În continuare, pe fondul unor discuţii cu persoanele vătămate B.B, directorul adjunct al şcolii şi cu persoana vătămată C.C, învăţătoarea fiului ei, legate de comportamentul minorului în şcoală, inculpata B.A a început să strige şi să le ameninţe pe persoanele vătămate cu acte de violenţă, afirmând că cele două nu vor scăpa din mâinile ei când se vor întâlni pe stradă, respectiv că le va bate, împrejurări recunoscute de inculpată prin declaraţia dată în calitate de inculpat.

De asemenea, cuvintele de ameninţare cu acte de violenţă au fost auzite şi de martorii I_ şi M_, învăţătoare la Liceului Teoretic „Ioan Buteanu” din oraşul Şomcuta Mare, astfel cum reiese din declaraţiilor acestora din faza de urmărire penală şi din faza de judecată. Din aceste declaraţii reiese că inculpata le-a spus persoanelor vătămate că “Îţi arăt eu ţie când te prind pe stradă.“

Todată, instanţa a reţinut că acuzaţie adusă inculpatei este susţinută şi de declaraţiile martorilor K G_ şi Dcare confirmă faptul că inculpata a adresat persoanelor vătămate cuvinte ameninţătoare, respectiv le va bate când le va prinde pe stradă şi că îşi va face singură dreptate.”

Instanţa a reţinut că elementul material al laturii obiective a infracţiunilor de ameninţare constă în acţiunea de intimidare explicită a persoanelor vătămate prin proferarea ameninţărilor: „Îţi arăt eu ţie când te prind pe stradă“, „că dacă mai pun măna pe copilul meu le bat şi nu ştiu ce fac cu ele”, acţiune susceptibilă de a produce o stare de temere pentru persoanele ameninţate, având în vedere conţinutului cuvintelor. Deşi nu este necesar ca starea de temere să se producă efectiv, în concret, acţiunea inculpatei le-a provocat persoanelor vătămate o stare de frică.

Potrivit instanței, ”cuvintele de ameninţare adresate persoanelor vătămate de către inculpată au fost doar sporadice, fără a avea un impact real asupra victimelor. Mai mult, faptul că acţiunea inculpatei a fost de o gravitate redusă şi că nu a provocat o temere ridicată victimelor este susţinută de declaraţia martorului M, care, audiată în faţa instanţei, a relatat că probabil un pic au fost speriate victimele de ameninţările inculpatei.

Totodată, instanţa a arătat că inculpata a adresat cuvintele de ameninţare către cele două persoane vătămate pe fondul unei discuţii între inculpată şi victime legată de comportamentul fiului inculpatei la şcoală, care a degenerat într-un conflict, pe fondul căruia inculpata a proferat cuvintele de ameninţare, fiind motivul comiterii faptelor.

De asemenea, în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Referitor la inoportunitatea stabilirii şi aplicării unei pedepse, pe lângă criteriile arătate de legiuitor, aprecierea oportunităţii unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei poate fi luată şi prin raportare la soluţiile adoptate de instanţă sau parchet în cazuri similare. Astfel, în dosarul nr. ….al Judecătoriei Baia Mre instanţa a confirmat ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M___ cu privire la comiterea infracţiunii de ameninţare, deşi cuvintele de ameninţare adresate victimei de către suspect erau mult mai explicite, erau repetate şi erau de o intensitate mult mai ridicată prin comparaţie cu cuvintele de ameninţare rostite de inculpata din prezentul dosar. Aşadar, instanţa a apreciat că, în prezenta cauză, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei este justă şi oportună, inclusiv prin raportare la practica judiciară.

Instanţa a mai arătat că inculpata este integrată social, are un loc de munca stabil, are un copil minor, nu are antecedente penale, împrejurări care nu impun stabilirea unei pedepse. Mai mult, instanţa a apreciat că inclusiv trecerea printr-un proces penal este suficientă pentru ca inculpata să înţeleagă urmările faptelor sale, să îşi revizuiască pe viitor comportamentul şi să nu mai recurgă la cuvinte ameninţătoare faţă de alte persoane, indiferent de situaţie.

Faptul că inculpata nu a recunoscut în faţa instanţei comiterea faptelor, prevalându-se de dreptul la tăcere, nu poate fi un impediment în pronunţarea unei soluţii de renunţare la aplicarea unei pedepse, raportat la art. 83 lit. a) Cod procedură penală.

Totodată, conform art. 80 alin. 2 C. pen. instanţa a reţinut că inculpată nu a mai suferit anterior o condamnare, conform fişei de pe cazierul judiciar (f. 6), că faţă de aceasta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunilor pentru care este judecată şi că inculpata nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. În acest sens, instanţa arătat că inculpat s-a prezentat voluntar la chemările organelor de urmărire penală şi a fost prezentă la două din cele trei termene din faza de judecată.

Totodată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită nu este închisoarea mai mare de 5 ani, infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. 1 C.pen. are un maxim special de 1 an închisoare.

Date fiind cele arătate mai sus, instanţa a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 80C.pen., motiv pentru care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpata B.A.A.”

Comments

comentarii