Un bărbat de 36 de ani din Cluj-Napoca a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare pentru că a bătut-o cu pumnii pe amanta tatălui său. Inculpatul a fost obligat să achite daune morale de 8.000 euro. Sentința nu este definitivă.

Judecătoria Cluj-Napoca l- a condamnt pe inculpatul J.V.S,  la pedeapsa de pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. Instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului  de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul  va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 70 (șaptezeci) de zile lucrătoare în cadrul uneia dintre următoarele instituții: primăria mun. Cluj-Napoca sau Asociația „O masă caldă” Cluj-Napoca

De asemenea, prima instanță a mai hotărât: ”admite în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă L.A.M, cu domiciliul procesual ales la SCA Chiriță și Asociații, situat în Mun. Cluj-Napoca, Str. Tăietura Turcului nr. 18, jud. Cluj, împotriva inculpatului J.V.S.

Obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 286,04 lei, cu titlu de daune materiale, precum și a echivalentului în lei la cursul BNR de la data plății a sumei de 8000 euro, cu titlu de daune morale.”

Mai jos sunt extrase din motivarea sentinței.

Starea de fapt

”În prealabil, trebuie precizat că inculpatul J.V.S a perceput că relația părinților acestuia s-a deteriorat, degenerând inclusiv în pretinse agresiuni fizice, în urma relației extraconjugale pe care tatăl său, martorul A, a avut-o cu persoana vătămată L.A.M

În acest context, la data de 24.03.2018, după ce fratele său l-a informat că tatăl acestora, martorul A, i-a transmis din greșeală un video făcut în locuința familiei  din Cluj-Napoca, în care apărea și persoana vătămată îmbrăcată în pijama, inculpatul J.V.S a pornit înspre Cluj-Napoca, iar în jurul orei 22:00 a ajuns la imobil, unde a constatat că ușa este închisă, motiv pentru care a cerut insistent să i se deschidă, amenințând că în caz contrar va sparge un geam.

După ce a intrat în locuință, inculpatul a găsit-o pe persoana vătămată în sufragerie și a întrebat-o care este motivul pentru care se află în locuința familiei, după care i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, moment în care a intervenit martorul A, persoana vătămată retrăgându-se înspre geamul din sufragerie, de unde i-a strigat inculpatului ,,stai tu liniștit că nu scapi așa de ușor”.

Auzind acestea, inculpatul s-a enervat, s-a apropiat de persoana vătămată, a prins-o după gât și a tras-o înspre canapeaua pe care aceasta stătea inițial, victima aruncându-se pe burtă pe canapea, după care a lovit-o cu pumnii în zona spatelui,  fiind întreruptă în urma intervenției martorului A.

Inculpatul a sunat la 112, unde a reclamat faptul că are un ,,infractor” în casă, după care la fața locului s-au prezentat doi agenți de poliție, în prezența cărora inculpatul a adresat persoanei vătămate cuvinte și expresii jignitoare.

În urma agresiunii, după cum rezultă raportul de expertiză medico-legală nr. 2255/II/a/68 din 26.04.2018 (f. 37 dup), persoana vătămată a suferit leziuni traumatice (fracturi costale) care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, salvarea datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat în timp util.

Săvârșirea de către inculpatul J.V.S a infracțiunii deduse judecății este dovedită prin următoarele mijloace de probă:

1. Inculpatul a recunoscut în mod nuanțat săvârșirea infracțiunii, respectiv că a lovit persoana vătămată (o dată cu palma peste față și o singură dată cu pumnul undeva în zona spatelui), acesta precizând că s-a simțit provocat de prezența persoanei vătămate în locuința familie, în condițiile în care o consideră vinovată de deteriorarea relației părinților săi. Astfel, în fața instanței, inculpatul a declarat (f. 49) că a „plesnit-o cu palma peste față” pe persoana vătămată, dar și că aceasta s-a dus în colțul camerei, de unde i-a strigat că nu o să scape, motiv pentru care și-a pierdut cumpătul, a mers înspre victimă și a lovit-o cu dosul palmei în spate o singură dată.

Dacă în fața instanței, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că violența exercitată asupra persoanei vătămate nu a fost de o intensitate mare, respectiv că a lovit-o de două ori, o dată cu palma, iar a doua oară cu dosul palmei”, în cursul urmăririi penale a prezentat un alt mod de derulare a evenimentelor, care denotă o agresivitate sporită, după cum urmează: „În timp ce eu discutam cu tatăl meu, L.A.M a strigat „stai tu liniștit că nu scapi tu așa ușor”, în acel moment m-am îndreptat înspre L.A M, am prins-o de după gât și am tras-o înspre canapeaua în care stătea când am intrat eu în sufragerie, aceasta aruncându-se pe burtă pe canapea, după care s-a așezat ghemuită pe o parte, moment în care am lovit-o o singură dată cu pumnul undeva în zona spatelui. A intervenit din nou tatăl meu care mi-a spus să nu o mai lovesc.”

2. Declarațiile suspectului A (tatăl inculpatului), care în faza de judecată a susținut că văzut cum inculpatul, imediat după ce a intrat în casă, i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu palma peste față, dar nu și cealaltă pretinsă agresiune, pentru că victima s-a dus într-o altă parte a încăperii, dar că la un moment dat a observat cum aceasta din urmă a început să plângă și a auzit-o spunând „au, m-a lovit” și că o doare.

Instanța consideră că declarația martorului este parțial nesinceră și că acesta a observat întreaga agresiune, având în vedere lipsa de consecvență pe parcursul ascultării (a susținut că nu a văzut cealaltă pretinsă agresiune, după care a relatat că pe canapea s-a întâmplat a doua lovitură), dar și împrejurarea că este contrazis inclusiv de către fiul acestuia, inculpatul J V S care în cursul urmăririi penale a declarat următoarele (f. 25 dup) „A intervenit din nou tatăl meu care mi-a spus să nu o mai lovesc”. În plus, nu este credibil ca martorul, rămânând în aceeași încăpere, după ce a observat prima lovitură, să nu păstreze contactul vizual cu inculpatul și cu persoana vătămată.

3. Declarația persoanei vătămate , care a relatat că inculpatul, fiind foarte supărat și nervos, a țâșnit pe ușă și i-a tras o palmă peste față. Șocată, din cauza fricii, aceasta a arătat că a încercat să evite contactul vizual cu inculpatul și s-a deplasat în jurul mesei din cameră, dar inculpatul a venit după ea, a lovit-o în spate, determinând căderea ei, după care i-a mai aplicat o lovitură.

4. Declarațiile victimei se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală nr. 2255/II/a/68 din 26.04.2018 , din care rezultă că numita L.A M prezintă leziuni traumatice (fracturi costale cu deplasare 5 coaste) care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, în condițiile stabilite de anchetă, leziunile traumatice au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale, leziunile au pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util, iar leziunile pot data din 24.03.2018, dar și scrisorile medicale depuse la dosar

Individualizarea judiciară a sancțiunii.

Nefiind incidente cauze sau circumstanțe atenuante, limitele legale de pedeapsă rămân cele stabilite la art. 194 alin. 1 lit. e) C.p., respectiv pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În ceea ce privește gravitatea faptei, are în vedere gravitatea urmărilor produse (leziuni traumatice constând în fracturi costale, cu deplasarea a 5 coaste, care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale) și care s-ar fi putut produce (viața victimei a fost pusă în primejdie, salvarea datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util), împrejurările de timp și de loc (în timpul nopții, într-o locuință în care persoana vătămată a fost invitată de către martorul A), lipsa oricărei provocări venite din partea persoanei vătămate (împrejurarea că, după ce a fost lovită cu palma, i s-a adresat inculpatului cu cuvintele ,,stai tu liniștit că nu scapi așa de ușor”, nu reprezintă o provocare, ci o reacție normală în contextul dat), numărul și intensitatea loviturilor, diferența vădită de forțe dintre inculpat (tânăr, înalt) și persoana vătămată (o persoană de sex feminin în vârstă de 54 de ani la data faptei), precum și împrejurarea că a fost necesară intervenția martorului A pentru a pune capăt agresiunii. În plus, are în vedere conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei (a lovit în ușă, a amenințat că va sparge un geam dacă nu i se va deschide), dar și imediat după (conduită de blamare a victimei, a sunat la 112, reclamând faptul că are un infractor în casă, i-a adresat persoanei vătămate cuvinte și expresii jignitoare).

Referitor la persoana inculpatului, constată că este în vârstă de 36 de ani, este o persoană integrată în societate (este absolvent de studii doctorale, a publicat numeroase articole de specialitate, este inginer mecanic, are un loc de muncă stabil, toate acestea rezultând din înscrisurile aflate la f. 39 și urm dosar judecată), din caracterizarea depusă la dosar (f. 47 dosar judecată) rezultă că este o persoană bine educată, cu maturitate și putere de muncă, un bun specialist, capabil să se achite de sarcinile primite, se află la primul contact cu legea penală, a recunoscut în mod nuanțat săvârșirea infracțiunii, a avut o conduită procesuală corectă și a achitat cheltuielile pretinse de partea civilă Spitaluk de Pnemoftiziologie Leon Daniello.

Chiar dacă inculpatul este o persoană integrată din punct de vedere social în comunitate și nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurări care, de altfel, se circumscriu unei conduite normale, aceste circumstanțe nu sunt de natură să minimalizeze gradul de pericol social al faptei comise și nu justifică aplicarea unei pedepsei orientate spre minimul special. Dimpotrivă, aceste circumstanțe personale ar fi trebuit să-l ajute pe inculpat să-și gestioneze mai bine emoțiile și să dea dovadă de autocontrol.

Date fiind acestea, în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p., urmează să condamne inculpatul J V S la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e) C.p.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare, instanța consideră că pedeapsa aplicată inculpatului, care este o persoană integrată în societate (absolvent de studii doctorale), aflată la primul contact cu legea penală și care a recunoscut în mod nuanțat săvârșirea infracțiunii, este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul condamnat nu va mai săvârși alte infracțiuni.

În acest sens, instanța consideră că pentru a stimula eforturile de autoeducare și de responsabilizare ale inculpatului, având în vedere toate circumstanțele personale ale acestuia, deja indicate, este suficientă suspendarea executării pedepsei. Astfel, instanța concluzionează, din datele existente în cauză, că săvârșirea infracțiunii reprezintă un eveniment izolat în viața inculpatului.

Perspectiva executării pedepsei închisorii în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere) constituie un veritabil impediment în calea săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, asigurându-se astfel eficiența și efectivitatea rolului preventiv și educativ al pedepsei.

Este adevărat că rezultatul acestui incident a fost grav și că acesta a afectat viața victimei, însă scopul pedepsei nu este unul strict represiv, de esența sa fiind reintegrarea socială a infractorului.

Pentru adoptarea acestei soluții instanța are în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 91 din C.p. Astfel, pedeapsa concret aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior. În cauză, este îndeplinită și condiția impusă de art. 91 alin. 1 lit. c) C.p., inculpatul manifestându-și acordul de a presta muncă în folosul comunității. Mai mult, nu sunt incidente situațiile prevăzute de art. 91 alin. 3 din C.p. care împiedică suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Totodată, în raport de persoana inculpatului, instanța apreciază că inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, aplicarea pedepsei fiind suficientă fără executarea acesteia, dar cu supravegherea conduitei sale pe o perioadă de 2 ani și 8 luni.

Latura civilă

Prin notele scrise depuse la data de 18.06.2021 (f. 17 dosar instanță), anterior începerii cercetării judecătorești, persoana vătămată L A M s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor sume:

8654 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând servicii medicale, suport, mâncare, respectiv asistență juriodică

15.000 euro, cu titlu daune morale

În drept, potrivit art. 1349 C. civ., orice persoană are obligația de a nu aduce atingere prin acțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. În caz contrar, raportat la art. 1347 C. civ., în situația în care s-a creat un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, autorul acesteia va fi obligat să-l repare, răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. În plus, conform art. 1357 C. civ., cel care care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Referitor la chestiunea daunelor morale, sunt necesare o serie de precizări prealabile:

Nu se poate stabili un preț al suferinței cauzate ca urmare a unei acțiuni de lovire, dar este unanim acceptat că, în astfel de situații, despăgubirile bănești sub forma daunelor morale, sunt de natură să acopere într-o oarecare măsură prejudiciul moral suferit, apreciindu-se că o sumă de bani poate fi în măsură să compenseze această suferință, însă nu trebuie să constituie o îmbogățire nejustificată.

Legea nu stabilește criterii legale de apreciere a valorii despăgubirilor de natură morală. Fiind aspecte strâns legate de nivelul trăirilor psihice, întinderea lor nu poate fi determinată decât prin aprecierea judecătorului. Cu toate acestea, pentru ca stabilirea daunelor morale să nu fie pur subiectivă sau să tindă către o îmbogățire fără just temei, instanța trebuie să aibă în vedere criterii precum: circumstanțele în care s-a produs fapta ilicită, importanța valorii lezate, natura suferințelor și intensitatea cu care au fost percepute, consecințele vătămării pe plan fizic și psihic, interiorizarea efectelor vătămătoare cu elemente subiective de percepție care pot duce la alterarea personalității persoanei prejudiciate, aspecte și corelații legate de vârstă, viața familială și socială a persoanei vătămate, existența și întinderea incapacității adaptive etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Pentru a-și păstra caracterul de „satisfacție echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Astfel, sumele de bani ce urmează a se acorda cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii pentru persoana vătămată și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpat.

În virtutea principiului reparării integrale, la stabilirea întinderii despăgubirii nu se vor lua în calcul: starea materială a inculpatului, situația patrimonială a victimei, gravitatea culpei, împrejurarea că autorul a prevăzut sau nu producerea pagubei la momentul comiterii infracțiunii.

Referitor la daunele materiale solicitate, din chitanțele depuse la dosar (f. 22 și urm), reiese că partea civilă a efectuat cheltuieli aflate în legătură de cauzalitate cu leziunile suferite, respectiv: a achiziționat medicamente (comprese, ketonal, sindolor etc.) și a folosit mijloace de transport în comun. Pe de alte parte, din scrisorile medicale depuse la dosar nu rezultă că părții civile i-a fost recomandat un regim alimentar special, motiv pentru care cheltuielile efectuate în vederea achiziționării de alimente/alte bunuri (mandarine, mozzarela, forneti, franzelă, pufuleți cu cacao, coca cola, vopsea pentru păr etc.), nu se află în legătură de cauzalitate cu acțiunea inculpatului.

De asemenea, la f. 29 dosar judecată există un înscris care atestă retragerea de pe card a sumei de 1270 lei, dar nu există probe cu privire la modul în care a fost cheltuită această sumă.

În ceea ce privește cheltuielile constând în onorariu avocat, reține că nu reprezintă daune materiale, ci un capăt de cerere distinct, care va fi analizat separat. În plus, constată că, în mod constant (f. 17), partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor efectuate pe parcursul procesului penal.

Date fiind toate aceste, va admite doar în parte acest capăt de cerere, exclusiv cu privire la cheltuielile aflate în legătură de cauzalitate cu acțiunea inculpatului, care se ridică la suma de 286,04 lei.

În ceea ce privește daunele morale, este incontestabil faptul că partea civilă a suferit atât fizic, cât și psihic, în urma agresiunii la care a fost supusă. Astfel, din raportul de expertiză medico-legală nr. 2255/II/a/68 din 26.04.2018 (f. 37-39 dup), reiese că partea civilă a suferit leziuni corporale (contuzie toracică stângă, fracturi costale cu minima deplasare 5 coaste, colecție pleurală) care au necesitat necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale, leziunile au pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util.

Referitor la tratamentul medical, constată că a fost necesară montarea unui tub de drenaj pleural, prin care s-a evacuat 800 ml lichid hemoragic, dar și că starea părții civile a fost una grava.

La stabilirea cuantumului daunelor morale care urmează să fie acordate părții civile, instanța are în vedere și importanța ridicată a valorii sociale lezate prin fapta ilicită (integritatea fizică a persoanei), dar mai ales împrejurarea că viața victimei a fost pusă în primejdie.

De asemenea, după cum rezultă din coroborarea declarației persoanei vătămate (f. 65-66 dosar judecată) cu cea a martorei F_ F, cu raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică , cu înscrisurile medicale de la dosar  și cu certificatele de concediu medical, rezultă că partea civilă a dezvoltat o depresie, motiv pentru care a apelat la serviciile unui psiholog timp de aproximativ 1 an, a fost imobilizată la pat, timp de 3 luni a stat acasă, fiind ajutată de către familie, s-a aflat 79 de zile de concediu și a fost nevoită să-și schimbe locul de muncă (cel inițial presupunea o muncă fizică susținută).

Cu privire la întinderea daunelor morale solicitate, instanța are în vedere că fapta inculpatului a avut, în mod inevitabil, consecințe în plan fizic, psihic și afectiv, având în vedere intensitatea loviturilor, numărul mare de zile de îngrijiri medicale, vulnerabilitatea persoanei vătămate și atingerea adusă vieții private. În, instanța are în vedere nu doar suferințele inerente acțiunii de lovire, ci și atingerea adusă demnității persoanei.

Cu toate acestea, instanța apreciază că suma solicitată, de 15.000 euro, este excesivă. Astfel, instanța are în vedere că sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie o pedeapsă pecuniară pentru inculpatul care urmează să sufere o condamnare penală pentru fapta sa ilicită.

Din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanța apreciază că valoarea daunelor morale solicitate în speță de către partea civilă este nerezonabilă, motiv pentru care apreciază că se poate realiza compensarea traumelor psihice suferite prin acordarea unei sume de 8000 euro.

Date fiind toate acestea, în conformitate cu art. 397 alin. (1) din C.p.p., art. 25 alin. (1) din C.p.p. și art. 19 alin. (5) C.p.p. rap. la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și art. 1381 din C. civ., va admite în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă L.A.M, în contradictoriu cu inculpatul J V S

Va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 286,04 lei, cu titlu de daune materiale, precum și a echivalentului în lei la cursul BNR de la data plății a sumei de 8000 euro, cu titlu de daune morale.

Procedeul de stabilire a cuantumului despăgubirilor în euro și a obligației de plată în echivalent în lei, la cursul de schimb din data plății, este urmarea necesității asigurării realizării unei despăgubiri efective care să fie la adăpost de riscul de curs valutar.

Comments

comentarii