Caz revoltător în Mureș: Ordin de protecție respins în februarie, reclamanta ucisă de soț în iunie! EXCLUSIV

CLUJUST vă prezintă în exclusivitate un caz halucinant. În februarie, o femeie dintr-un sat din județul Mureș a cerut ordin de protecție împotriva soțului agresiv, după ce anterior mai avusese un ordin. Un judecător de la Judecătoria Reghin a respins cererea pentru al doilea ordin cu o motivare în care scrie că ”existenţa unei stări tensionate între părţi nu reprezintă în sine un motiv întemeiat pentru a dispune emiterea unui ordin de protecţie, care de cele mai multe ori este solicitat nejustificat”! Luna aceasta, femeia a fost ucisă de bărbat, lăsând în urmă trei copii.

Judecătorul Doru Alexandru Cotuț de la Judecătoria Reghin i-a respins femeii cererea de ordin, în 16 februarie: ”Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind emiterea unui nou ordin de protecție, formulată de reclamanta P. Alina Viorica, în contradictoriu cu pârâtul P. Ioan Daniel.”

Reprezentantul femeii a solicitat instanţei ”să constate că se impune emiterea unui nou ordin de protecţie, întrucât în lipsa în lipsa unor măsuri, ar fi afectată integritatea psihică şi fizică a victimei, iar aceasta ar fi pusă în pericol, în sensul că pârâtul are un comportament periculos atunci când consumă băuturi alcoolice, acest lucru rezultând din probatoriul administrat.

În continuare reprezentantul reclamantei susţine că pârâtul nu a respectat ordinul de protecţie emis anterior, a căutat pe reclamantă la telefon, nu numai pentru a cădea de acord cu anumite programe de întâlnire cu copiii sau de vizitare a locuinţei în lipsa reclamantei, ci şi pentru alte motive, inclusiv reclamaţii, reproşuri, injurii.”, se arat în hotărâre.

Motivele pentru care judecătorul a refuzat să emită un nou ordin sunt greu de înțeles.

”Relevante în cauză sunt și declarațiile oferite de martorul propus de reclamantă (fiica părților), care arată că în data de 15.02.2024 (în ziua imediat următoare celei în care a expirat ordinul de protecție emis anterior), pârâtul a venit la domiciliul reclamantei pentru a vorbi cu martorul și cu ceilalți copii (părțile au împreună 3 copii), iar la final, pentru a grăbi plecarea acestuia, reclamanta l-a împins în scopul de a-l scoate din casă. La acest comportament, pârâtul ar fi răspuns la rândul său cu împingerea reclamantei, dar această faptă în sine nu poate fi considerată un act de violență domestică, de vreme ce însăși reclamanta este cea care a inițiat-o. De asemenea, același martor declară ”consider tatăl meu a respectat ordinul de protecție emis anterior” și că acesta venea acasă doar când reclamanta era plecată, tocmai pentru a nu încălca ordinul de protecție. Chiar dacă martorul mai arată că tatăl său prezintă pericol pentru mama sa atunci când consumă alcool, evenimentul din data de 15.02.2024 (la care martorul l-a perceput pe pârât ca fiind sub influența alcoolului) nu a arătat acest lucru. Mai mult, martorul a indicat că ”tatăl meu nu ar putea să-i producă vătămări mamei mele”.

Nu în ultimul rând, prin adresa nr. 642322/14.02.2024, Postul de Poliție Chiheru de Jos a comunicat la dosarul cauzei că pârâtul a respectat ordinul de protecție emis anterior, iar în afară de faptele care au făcut obiectul primului ordin, la nivelul instituției polițienești nu au fost identificate alte fapte de natură penală sau contravențională  în legătură cu pârâtul.

Referitor la faptele penale privind cele înregistrate pe rolul Postului de Poliție Chiheru de Jos, instanţa face trimitere la art. 4 din Codul de procedură penală, potrivit căruia  (1)Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. (2)După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Astfel, instanţa constată că aceste fapte se află în curs de cercetare și au legătură directă cu ordinul de protecție emis la data de 14.12.2023. Probele administrate în acel dosar urmează a fi analizate de organele de urmărire penală, iar instanţa constată că în prezenta cauză, simpla existență a acelor anchete care nu conduce la concluzia că reclamantul se face vinovat de săvârşirea unor fapte de violenţă domestică sau de încălcarea ordinului de protecție emis anterior.

Indiferent de rezultatul anchetei penale, prezumţia de nevinovăţie obligă instanţa să lase aflarea adevărului în sarcina organelor de urmărire penală, care, au posibilitatea de a restricţiona libertatea pârâtului în modul prevăzut de măsurile preventive restrictive sau privative de libertate din procesul penal.

Instanţa apreciază că existenţa unei stări tensionate între părţi nu reprezintă în sine un motiv întemeiat pentru a dispune emiterea unui ordin de protecţie, care de cele mai multe ori este solicitat nejustificat de către părţi, pentru simplu motiv că nu mai vor să aibă nimic de a face cu alte persoane, apelarea la concursul organelor de jurisdicţie fiind văzut ca o modalitate facilă de tranşare a unor dispute.

Din vreme ce nu s-a dovedit că există indicii cum că în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei ar fi puse în pericol, pârâtul nu poate fi considerat un pericol. Toate aceste aspecte, conduc la concluzia nu există un pericol actual pentru reclamantă și în raport de cele arătate anterior, instanţa constată că, în speţă, nu sunt elemente probatorii suficiente pentru emiterea unui nou ordin de protecţie împotriva pârâtului.

Pentru aceste considerente anterior expuse, instanța apreciază că dată fiind natura sa restrictivă de drepturi, ordinul de protecție nu poate fi luat doar în baza unor suspiciuni, ci în baza unor probe solide care să conducă la concluzia că în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei ar fi puse în pericol.

O presupusă existență a unui conflict între părți în contextul acţiunii de divorţ, în lipsa unor indicii sau dovezi credibile nu poate fi suficientă pentru emiterea unui nou ordin de protecție, deoarece chiar dacă în prezenta cauză procedura este sumară se aplică totuși prezumția de nevinovăție, iar controlul instanței cu privire la temeinicia sau nu a cererii vine să prevină tocmai o astfel o încălcare a drepturilor recunoscute pârâtului, printre care un loc esențial în ocupă prezumția de nevinovăție și garanțiile unui proces echitabil.

Față de toate cele expuse anterior, cum în cauza pendinte nu există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei ar fi puse în pericol, la care face referire art. 48 din Legea nr. 217/2003, republicată, instanța va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.”, se arată în motivarea hotărârii din februarie.

În 19 iunie, Tribunalul Mureș a hotărât arestarea soțului femeii pentru omor.

Solutia pe scurt: ”În temeiul art. 226 alin. (1) Cod de procedură penală, admite propunerea de arestare preventivă a inculpatului P.I.D formulată şi precizată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş. În temeiul art. 226 alin. (2) Cod procedură penală, coroborat cu art. 223 alin. (2) Cod procedură penală, art. 202 alin. (1) şi (4) lit. e) Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpatului PID, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, 19 iunie 2024 şi până la data de 18 iulie 2024, inclusiv, pentru săvârşirea infracțiunii de violenţă în familie în modalitatea omorului, faptă prevăzută de art. 199 alin. (1) Cod penal raportat la art. 188 Cod penal. ”

Comments

comentarii