Una caldă și una rece de la CA Cluj pentru Cherecheș în alt dosar penal. Ar putea rămâne fără 150.000 dolari

Printr-o deciziei recentă, Curtea de Apel Cluj a menținut încetarea procesului penal într-un alt dosar de corupție al fostului primar băimărean Cătălin Cherecheș, dar a trimis cauza înapoi la Tribunalul Maramureș pentru ca prima instanță să se pronunțe cu privire la confiscarea specială a sumei de 150.000 de dolari, sumă pretins primită cu titlu de mită.

Mai întâi, completul format din judecătoarele Monica Șortan și Luminița Firicel a respins opinia DNA că în cauză s-ar aplica hotărârea CJUE din iulie 2023 cu privire la prescripție:

”În opinia Ministerului Public, instanţa fondului, în mod eronat, a considerat că în cauză nu este aplicabil raţionamentul dezvoltat de CJUE în decizia pronunţată în cauză C-107/23 din 24 iulie 2023, în realitate fiind necesar a se observa că cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale s-a întrerupt prin efectuarea oricărui act de procedură în cauză realizat până la data de 25.06.2018 când  s-a publicat în Monitorul Oficial decizia CCR nr.297/2018, precum şi că în raport de data întreruperii – data de 29 mai 2018 când inculpatului Cherecheș Cătălin i s-a adus la cunoştinţă faptul că prin ordonanţa din 24.05.2018 faţă de el s-a dispus  schimbarea încadrării juridice a faptelor  – f.129-142 vol.I d.u.p. – cursul prescripţiei s-ar împlini la data de 28.05.2026. (…)

În ceea ce priveşte solicitarea principală, de desfiinţare în parte a sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece, urmare a pronunţării deciziei CJUE în cauza C-107/23 din 24.07.2023, în care s-a reţinut că prin deciziile CCR nr.297/2018 şi nr.358/2022 se creează un risc sistemic de impunitate pentru infracţiunile de fraudă gravă ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în special în cauzele a căror complexitate impun efectuarea unor cercetări mai îndelungate de către autorităţile penale, constatăm şi noi, asemenea instanţei fondului  că această cauză nu-şi regăseşte aplicabilitatea în prezentul dosar.

În opinia noastră, raţionamentul CJUE nu poate fi extins şi cu privire la fapta de corupţie reţinută în sarcina inculpatului Cherecheș Cătălin.

În primul rând sesizarea Curţii a avut ca obiect o cauză în care se dispusese condamnarea definitivă pentru infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b şi c şi art.9 alin.3 din Legea nr.241/2005 şi de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.7 raportat la art.2 lit.b pct.16 din Legea nr.39/2003 fapte comise în 2010 – sub incidenţa Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţii Europene.”

În schimb, magistrații Curții arată că prima instanță trebuia să se pronunțe cu privire la confiscarea specială, chiar dacă a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției.

”Dacă s-ar valida raţionamentul acelei părţi a practicienilor ce  asimilează  intervenţia prescripţiei unei veritabile ghilotine, ce blochează absolut orice demers în privinţa acţiunii penale, inculpatul Cherecheș Cătălin ar rămâne cu suma pretins primită cu titlu de mită încălcându-se astfel prevederile imperative ale art.289 C.p. dispoziţii cu caracter special, dar şi prevederile art.112 lit.e C.p. – dispoziţii cu caracter general, alături de încălcarea normelor europene regăsite în Directiva 2014/42/UE privind punerea sub sechestru şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii.

În plus, s-ar eluda caracterul preventiv al măsurii de siguranţă constând în preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

Ar mai fi de amintit şi împrejurarea că într-o serie de cauze CtEDO a examinat, în temeiul art.1 din Protocolul 1, diverse măsuri luate în scopul combaterii îmbogăţirii fără just temei ca urmare a comiterii de infracţiuni –  Riela ş.a. c.Italiei, Arcuri ş.a. c. Italiei.(..)

Confiscarea a încercat în astfel de cauze, să prevină folosirea ilegală  într-un mod periculos pentru societate, a bunurilor a căror origine legală nu fusese stabilită. O hotărâre de confiscare a unui bun dobândit printr-o infracţiune acţionează ca factor de descurajare pentru cei care au în vedere desfăşurarea unor activităţi infracţionale şi garantează, de asemenea, că infracţiunea nu aduce venit-  Demisova şi Moiseyeva c. Rusiei,  şi Dassa Foundation s.a. c. Liechtenstein.

Fundamentându-ne pe cele mai  sus expuse apreciem că nu există nici un  impediment legal pentru a se analiza măsura de siguranţă a confiscării speciale ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, ci, din contră această analiză este obligatorie.

Observăm însă că instanţa fondului nu a analizat în vreun fel această măsură de siguranţă chiar dacă prin decizia penală nr.##/12.04.2022 pronunţată în dosarul nr.###/100/2018/a2 s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa din 18.07.2018 emisă în dosarul nr.##/P/2013 al DNA – Serviciul Teritorial Cluj ca urmare  a constatării încetării de drept a acesteia.

Prin ordonanţa mai sus amintită  măsura de indisponibilizare a fost  luată în vederea confiscării speciale a sumei de 150.000 USD, valoare ce ar reprezenta , în opinia Ministerului Public, folosul ilicit dobândit de inculpatul Cherecheș Cătălin ca urmare a comiterii infracţiunii de luare de mită – f.270-275 vol.IV d.u.p. inclusiv proces verbal de îndreptare a erorii materiale.

Independent de soluţia pronunţată cu privire la măsurile asigurătorii, instanţa fondului avea obligaţia legală de a se pronunţa cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 150.000 USD pentru că măsurile asigurătorii vizează doar indisponibilizarea unor bunuri în scopurile prevăzute de art.249 C.p.p. neafectând esenţa dreptului.

Această omisiune a instanţei fondului nu poate fi corijată de către instanţa de control judiciar căci astfel s-ar încălca principiul dublului grad de  jurisdicţie în materie penală.(…)

Procedura de urmat de către instanţa fondului este, prin analogie, similară cu  cea reglementată de art.5491 C.p.p. ce face trimitere la titlul III al părţii speciale privind judecata dacă nu sunt contrare articolului mai sus menţionat.

Instanţa fondului va avea în vedere standardele CEDO – cauzele (…) respectiv – ordinul de confiscare să fie emis de un judecător în cadrul unei proceduri judiciare ce include o audiere publică; nu este necesar să fie probată comiterea vreunei infracţiuni, dar judecătorul trebuie să  fie convins că bunurile confiscate derivă din infracţiune; trebuie respectat dreptul la apărare; prezumţiile pe care se bazează acuzarea să nu fie absolute.

Vom reţine şi că în materia confiscării nu trebuie atins acelaşi standard de probă ca în cazul condamnării pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată – balanţa probabilităţilor versus dincolo de orice dubiu rezonabil.

Pentru toate aceste considerente vom admite apelul Ministerului public şi vom  trimite cauza spre rejudecare instanţei fondului doar în ceea ce priveşte analiza măsurii de siguranţă a confiscării speciale.”, se arată în motivarea Curții.

Comments

comentarii