Arhive demisionat

Vestea că o tânără și-a dat demisia din funcția de judecător după patru luni de la numire a ridicat numeroase semne de întrebare. Tânăra Bianca Pandelea a fost judecător la Judecătoria Aiud până în 9 ianuarie, iar acum este din nou avocat în Baroul Cluj, în care este membru din noiembrie 2017. Aceasta a răspuns întrebărilor Clujust.ro cu privire la motivele demisiei, perioada în magistratură și despre avocatură. Clujust: În timp ce mulți avocați participă de ani buni la concursul pentru magistratură, dvs. ați reușit și după câteva luni v-ați dat demisia. Toată lumea se întreabă de ce? Ce v-a nemulțumit? Bianca Pandelea: Aș vrea ca în primul rând să clarific faptul că nu a existat nimic specific care să mă nemulțumească în cadrul magistraturii. Totuși, scurta perioadă în care am avut calitatea de judecător m-a făcut să realizez că această profesie nu îmi aduce împlinirea profesională pe care o simt în avocatură. Îmi place să fiu în sala de judecată și tocmai această afinitate m-a determinat să mă înscriu la concursul de admitere în magistratură, pornind de la premisa (idealistă) că profesia de magistrat mi-ar oferi aceeași bucurie. Fiind judecător, mi-am dat seama că satisfacția mea venea mai degrabă din posibilitatea de implicare directă și personală în soluționarea problemelor oamenilor. M-am înscris la concursul de admitere în magistratură și pentru a răspunde unei întrebări care mă urmărea ciclic: „Cum ar fi dacă…?” A fost o curiozitate și o provocare personală, însă privind retrospectiv îmi dau seama că poate ar fi trebuit să-mi ascult mai atent intuiția. M-am lăsat dusă de val, de bucuria reușitei, astfel că am ignorat faptul că în perioada în care mă pregăteam pentru proba interviului, am avut dificultăți reale în a-mi identifica motivația profundă, deși acesta ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă. Din această experiență am învățat cât de important este să fii sincer cu tine însuți. De aceea, sfatul meu pentru cei care își doresc să urmeze această cale este ca înainte de a “pleca la drum” să-și analizeze temeinic motivațiile. Magistratura nu trebuie considerată un simplu pas profesional sau o ambiție, ci o vocație. Este o profesie care cere o dedicare totală și care implică o aliniere cu valorile personale. În cazul meu, această experiență mi-a confirmat că locul meu este alături de oameni, într-o profesie în care pot să mă conectez direct cu nevoile lor și să le ofer soluții concrete. Clujust: Dacă erați la altă instanță, e posibil să fi rămas în sistem? Bianca Pandelea: Decizia mea de a participa la concursul de admitere în magistratură a fost luată cu gândul clar că nu doresc să mă relochez în alt oraș. Am avut norocul să mă poziționez pe un loc bun la concurs, ceea ce mi-a permis să aleg o instanță apropiată de Cluj-Napoca. Întrucât decizia de a profesa la Judecătoria Aiud a fost luată de mine și nu impusă de nota obținută la concurs, răspunsul este „nu”. Chiar dacă aș fi activat la o altă instanță (dintre cele la care au fost locuri disponibile la concursul la care am participat), decizia de a părăsi sistemul ar fi fost aceeași. Alegerea mea a fost determinată de o realizare profundă – nu mediul era problema, ci faptul că magistratura, în sine, nu era potrivită pentru mine. Ce a însemnat perioada petrecută în magistratură? Această perioadă a fost, fără îndoială, o experiență profesională valoroasă. Deși o evaluare a impactului său asupra mea ar fi prematură, sunt convinsă că m-a îmbogățit atât profesional, cât și personal. Din punct de vedere profesional, această experiență mi-a oferit o perspectivă mai completă asupra activității instanțelor. Înțeleg acum mai bine atât complexitatea muncii judecătorilor, cât și volumul de muncă al grefierilor și al personalului auxiliar. Acest lucru mă va ajuta să abordez viitoarele spețe ale clienților mei cu mai multă empatie și înțelegere pentru sistemul judiciar. Ce dosare ați judecat, civile sau penale? Am preluat un complet de drept civil, însă în perioadele de permanență am avut și complet de judecător de drepturi și libertăți (penal). Cum a fost prima ședință de judecată? Deși credeam că sunt lipsită de emoții, cu o seară înaintea primei ședințe am realizat că eram mult mai tensionată decât anticipasem. Totuși, odată cu deschiderea ședinței de judecată am redevenit calmă. Prima ședință a decurs bine (din perspectiva mea). Totuși, ceea ce m-a surprins a fost cât de diferit percepeam sala de judecată în calitate de judecător, față de perioada în care eram avocat. În timp ce, ca avocat, prezența în sala de judecată era plăcută și energizantă, ca judecător, ședințele erau obositoare și solicitante. Având în vedere că, în avocatură, gestionam 3-4 cauze pe zi, iar ca judecător intram cu 50-60 de dosare pe ședință, diferența de percepție este una firească. Clujust: Ce ați învățat în această perioadă? Bianca Pandelea: Profesional, am avut ocazia să lucrez cu spețe pe care nu le întâlnisem în avocatură, ceea ce mi-a extins cunoștințele și perspectiva asupra dreptului. Sunt sigură că această experiență îmi permite să ofer soluții mai bine argumentate și să anticipez mai clar provocările procesuale cu care m-aș putea confrunta în dosarele pe care le gestionez. Personal, am învățat că, cel puțin pentru mine, titlurile și funcțiile nu pot înlocui bucuria de a face ceva care îți aduce împlinire. În încercarea de a găsi ceva pe placul meu, am discutat cu colegi magistrați despre ce îi motivează și am realizat că răspunsurile lor, deși valide și admirabile, nu rezonau cu mine. Acest lucru m-a convins că fiecare profesionist trebuie să își găsească locul în care poate lucra cu pasiune și dedicare. În cazul meu, acesta este avocatura, o profesie în care pot să îmbin experiența juridică cu o conexiune reală și directă cu oamenii. Vă întoarceți în avocatură, o profesie liberală. Nu veți regreta stabilitatea financiară și viitoarea pensie specială din magistratură? Sunt convinsă că nu voi regreta. Am profesat ca avocat timp de 7 ani și am experimentat deja satisfacția pe care această profesie mi-o oferă. Nu pot să neg că stabilitatea financiară este un avantaj al magistraturii și probabil unul dintre motivele pentru care mulți avocați se îndreaptă către această profesie. Pentru mine, însă, fericirea la locul de muncă cântărește mai mult. În ceea ce privește pensiile speciale, deși opinia mea este diferită de cea a majorității, mereu am considerat că ele sunt meritate. Sistemul judiciar din România este copleșit, iar volumul de muncă al magistraților este imens. Deși pare dificil, cred că este esențial să înțelegem responsabilitățile uriașe care cad zilnic pe umerii acestor oameni înainte de a judeca anumite beneficii pe care le au. Ce vă place la avocatură? Avocatura mi-a oferit o experiență frumoasă, iar decizia de a reveni la această profesie vine din convingerea că aici este locul meu. Ceea ce îmi place cel mai mult este sentimentul că pot face o diferență în viața oamenilor. Satisfacția de a câștiga o cauză, de a vedea bucuria unui client și de a ști că eforturile mele au contribuit la rezolvarea unei probleme reale sunt inegalabile. Avocatura îmi oferă posibilitatea de a combina cunoștințele juridice cu empatia și dorința de a ajuta, iar aceste lucruri sunt fundamentale pentru mine. În plus, libertatea de a-mi exprima opiniile în sala de judecată este un aspect care mi-a lipsit enorm în perioada în care am fost judecător. Ați vorbit despre implicare în soluționarea problemelor oamenilor și a face o diferență în viața lor. Nu aceasta este și rolul unui judecător? Unul dintre motivele pentru care am ales să particip la concursul de admitere în magistratură a fost tocmai dorința de a contribui mai profund la rezolvarea problemelor oamenilor. Cu toate acestea, pe măsură ce am profesat, am realizat că mă îndepărtez de acest scop. Personal, am simțit că rolul unui judecător este, mai degrabă, să vegheze la binele colectiv, social, în timp ce avocatul se concentrează pe binele individului cu care colaborează. Eu percep că interacțiunea dintre judecător și justițiabil este mai puțin una de sprijin direct și mai mult una de autoritate.

Tag Archives: demisionat