CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
În dosar de ucidere din culpă, Curtea de Apel Bucureşti a sesizat completul pentru dezlegarea unor chestiunei de drept de la ÎCCJ pentru a răspunde prin hotărâre prealabilă (HP) ”dacă în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) C.pen., fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, sintagmă prevăzută distinct de art. 77 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002?”
Punctul motivat al completului de judecată
”Plecând de la interpretarea istorico-teleologică a normelor legale anterior precizate, dar şi faţă de interpretarea literală a prevederilor art. 338 alin. (2) C.pen., transpare chestiunea de drept invocată, respectiv dacă simpla schimbare a pozitiei unui vehicul implicat într-un accident de circulatie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, fără a se reconfigura starea locului prin indicarea unui alt loc al accidentului în raport de poziţia ulterioară a vehiculului, atrage reţinerea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. (2) C.pen.
Curtea constată că există două opinii cu privire la chestiunea de drept invocată, iar pentru a nu se antepronunţa vor fi prezentate argumentele care fundamentează aceste soluţii.
Într-o primă opinie se apreciază că fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane întrucât menţinerea poziţiei vehiculelor implicate în accident reprezintă premisa esenţială a unei corecte reconfigurării a modalităţii de producere a accidentului de circulaţie, fiind esenţială pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului de circulaţie.
Chiar dacă prevederile art. 77 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 precizează în mod distinct ipoteza schimbării poziţiei vehiculului, se apreciază că schimbarea stării Iocului include şi această ipoteză întrucât locul faptei ulterior accidentului este determinat atât de suprafaţă, cât şi de obiectele purtătoare de probe, fiind astfel inclus vehiculul implicat în accidentul rutier.
Sub acest aspect, în literatura de specialitate se apreciază că, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) C.pen., elementul material constă în modificarea stării locului sau ştergerea urmelor accidentului de circulaţie, fiind avute în vedere exemplificativ: schimbarea poziţiei vehiculului, ştergerea urmelor de frânare, înlăturarea unor semne de circulaţie, mutarea cadavrului victimei în altă poziţie decât cea rezultată în urma accidentului, revopsirea autovehiculului după accident pentru ştergerea urmelor (a se vedea Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei – Drept penaL Partea specială H, ediţia a 2-a, Editura C.H.Beck, 2018, p. 454).
Cu privire la această opinie, în practica judiciară s-a apreciat că infracţiunea în discuţie este una de pericol abstract, legiuitorul prezumând în mod absolut că adoptarea conduitei prohibite de norma de incriminare cauzează o stare de pericol, iar din perspectiva legiuitorului, scopul urmărit de autor este lipsit de semnificaţie penală, fiind suficient ca acesta să fi acceptat, cel puţin, că prin modificarea locului accidentului creează riscul de compromitere a investigaţiei rutiere, indiferent că şi-a propus o atare finalitate sau nu. Astfel, s-a arătat că fapta unei persoane care a produs un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane de a modifica locul accidentului prin deplasarea autoturismului din poziţia pe o distanţă de câţiva metri, scopul declarat fiind acela de a permite reluarea traficului, urmare a insistenţelor celorlalţi participanţi la trafic şi pe fondul stării de panică sub care se afla, în urma accidentului, fără a avea acordul echipei de cercetare a locului faptei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de modificare a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (2) C.pen. (se vedea în acest sens Decizia nr. 1215/2019 a Curţii de Apel Cluj).
În acelaşi sens, în jurisprudenţă s-a apreciat că fapta este tipică indiferent de finalitatea urmărită de autor (compromiterea anchetei, reluarea traficului, adăpostirea autoturismului la umbră etc.), simpla modificare a locului accidentului generând starea de pericol prezumată de legiuitor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 852/2020 a Curţii de Apel Cluj).
Într-o a doua opinie se apreciază că fapta oricărei persoane de a modifica starea locului nu are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie.
În primul rând, se are în vedere că legiuitorul utilizează trei sintagme diferite privind obligaţiile în cazului unui accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, fiind incriminate acţiunile prevăzute de două sintagme, respectiv modificarea stării locului şi ştergerea urmelor accidentului, fără a se prevedea că schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie constituie infracţiunea incriminată de 338 alin. (2) C.pen.
În acest sens, se are în vedere că analiza incriminării infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice se realizează prin interpretarea sistematică a prevederilor relevante din Codul penal şi din legislaţia extrapenală, respectiv O.U.G. nr. 195/2002 (a se vedea Decizia nr. 18/2019, pronunţată de inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 66 din 30 ianuarie 2020).
Or, atâta vreme cât legiuitorul utilizează trei sintagme diferite în ceea ce priveşte obligaţiile în cazul unui accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, iar incriminarea face referire doar la două sintagme, rezultă că simpla schimbare a poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie nu constituie infracţiunea incriminată de 338 alin. (2) C.pen., ci reprezintă contravenţie, conform art. 95 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Încheiere sesizare anonimizată
