CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătoria Cluj-Napoca a obligat părinții a doi elevi să-i achite daune morale de 30.000 de lei unei profesoare pe care adolescenții au ironizat-o cu imagini fotoshopate pe Whatapp și Facebook.
Reclamanta B.M., prin avocatul Sebastian Nagy, a chemat in judecata cei doi elevi prin reprezentantanții lor legali, adică părințiii, solicitând pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligati paratii, in solidar, sa-i achite suma in valoare de 50.000 lei, reprezentand daune morale pentru atingerea adusa onoarei, demnitatii si reputatiei, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamanta a aratat in esență că pârâtii i-au fost elevi in clasa a VII-a C de la Scoala Gimnaziala „Ion Agarbiceanu” din Cluj-Napoca, pe care o conducea ca profesoara-dirigintă, de la inceputul anului scolar 2018-2019, iar in data de 8 martie 2019 a aflat că, inainte cu o zi de inceperea anului scolar 2018-2019, paratul T.R. a postat o caricatura la adresa ei, pe grupul de Whatsapp al clasei, poza insultătoare fiind ulterior folosita ca imagine de grup pe aplicatia sus-mentionată, iar mai apoi si pe Facebook.
Potrivit cerererii de chemare în judecată, activitatea paratului de T.R., de lezare a onoarei, demnitatii si reputatiei reclamantei, a continuat la data de 4 deccembrie 2018, prin crearea si postarea pe grupul clasei a unei noi imagini denigratoare si insultătoare la adresa reclamantei, setată de acesta ca imagine de grup si mentinută până la descoperirea faptelor.
Referitor cel de-al doilea elev, M.C, s-a arptat ca la data de 4 marite 2019, a creat un cont de Facebook pe numele reclamantei, folosind ca poza de profil imaginea postata de primul elev pe grupul de Whatsapp, iar ca imagine de coperta a contului, prima poza postata de T.R. pe grupul de Whatsapp al clasei, dupa ce a primit pozele de la acesta, cei doi fiind colegi de clasa la acel moment.
Mama lui M.C., a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii reclamantei ca fiind nefondată.
În întâmpinare se arată că ”într-adevar, paratul a creat un cont de facebook cu numele de „B. M.”, insa existenta acestui cont a durat o zi, fiind sters de parat a doua zi dupa ce a fost creat, iar la o simpla cautare pe aceasta retea de socializare se poate constata ca exista 50 de conturi diferite cu numele de B.M., ale unor utilizatori diferiti.
Mai mult, pentru aceasta fapta reclamantul a fost deja sanctionat, intrucat i s-a scazut nota la purtare la 5, iar incidentul s-a dovedit traumatizant si pentru parat, care si in prezent merge la psiholog pentru a vindeca atacurile de panica pe care le-a suferit in legatura cu incidentul in discutie, in contextul in care, dupa deschiderea contului de facebook sus-mentionat, d-na director a Scolii Gimnaziale „Ion Agarbiceanu” a chemat un agent de politie de la Sectia 2 Cluj-Napoca, care, afirmativ, i-a spus reclamantului, in varsta de 14 ani la acel moment, ca „Mama ta va merge la inchisoare pentru ce ai facut”
Și mama lui T.R. a solicitat respingerea actiunii profesoarei ca fiind nefondată, susținând că ”în realitate, paratul este un elev exceptional, care, prin priceperea sa la tehnologie, a fotoshopat o poza, in spirit de gluma, in conditiile in care porecla reclamantei in scoala, de peste 30 de ani, este de notorietate si toata lumea asa o identifica.
Prin urmare, paratul nu a avut nicio clipa intentia de a denigra sau de a jigni pe cineva, ci doar s-a exprimat intr-un grup restrans, iar pentru aceasta fapta a suportat deja toate consecintele, fiind umilit in fata intregii clase, amenintat cu scaderea notei la purtare, mustrat scris si, in final, a fost nevoit sa fie mutat la o alta scoala, in clasa a VIII-a, iar acum este si purtat intr-un proces civil.
Instanța: ”în speță există o carență evidentă, atat in indeplinirea obligatiei de supraveghere, cat si in atitudinea parintilor de a-si invata copiii ca datoreaza respect cadrelor didactice”
Judecătoarea Monica Feneșan critică atitudinea părinților care consideră gestul adolescenților doar ”o copilărie”. De asemenea, arată că pe alocuri părinții au mințit în apărările lor.
”In speta, coroborand probele administrate in cauza, instanta retine ca acestea au dovedit faptul ca paratul T.R.F a creat doua fotografii modificate in photoshop, denigratoare la adresa reclamantei, prin faptul ca asociau imaginea acesteia cu imaginea unui animal (maimuta), poze pe care le-a postat pe grupul de Whatsapp al clasei si le-a transmis ulterior si paratului M.C.S, iar acesta a creat pe reteaua de socializare Facebook un cont fals pe numele „B.M.”, cont caruia i-a atasat fotografiile primite de la paratul T.R, ca poza de coperta si respectiv ca poza de profil.
Asa cum s-a mai aratat, niciunul dintre parati nu a contestat savarsirea faptelor sus-mentionate, pe care le-au recunoscut in intregime, apararile invocate in cauza fiind orientate exclusiv spre: 1) lipsa de vinovatie a minorilor in savarsirea acestor fapte, care au fost apreciate ca fiind “prostii copilaresti/glume/teribilisme specifice varstei” si, totodata, o expresie a exercitarii dreptului la libera exprimare; 2) neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale.
De asemenea, s-a invocat aspectul ca minorii au fost deja pedepsiti suficient pentru faptele savarsite, deoarece au fost anchetati de organele de politie, li s-a scazut nota la purtare, iar paratul T.R. fost chiar nevoit sa se mute la o alta scoala, toate acestea, producand minorilor mult stres, de pe urma caruia se resimt si in prezent. (….)
Mai retine instanta ca din apararile invocate in speta de persoanele chemate sa raspunda pentru faptele minorilor se desprinde ideea ca aceste fapte nu justifica atragerea raspunderii civile delictuale, deoarece nu exprima o carenta de supraveghere si educatie, ci constituie doar “prostii copilaresti/glume/teribilisme specifice varstei” si, totodata, o expresie a exercitarii dreptului la libera exprimare, insa aceste aparari nu pot fi primite.
Astfel, daca intre elevi (sau unii dintre acestia) si cadrul didactic se poate intampla, in mod firesc, sa nu existe o afinitate emotionala care sa dea nastere, prin ea insasi, dorintei de a arata profesorului pretuire si respect, o astfel de conduita va ramane totusi in mod perpetuu o obligatie etica, de buna cuviinta si buna crestere, iar dispozitiile art. 261/NCC dispun intr-o maniera lipsita de echivoc ca „Parintii sunt cei care au, in primul rand, indatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori” si este si firesc sa fie asa, cata vreme parintii sunt primii care „scriu” pe sufletele copiilor, modelandu-le caracterul si constiinta.
Ulterior, la aceasta misiune se alatura si dascalii, carora nimeni altii decat parintii le incredinteaza copiii in acest sens, dar este evident ca revine tot parintilor sarcina de a invata copiii ca au obligatia de a manifesta respect fata de dascali, atat ca profesori, cat si ca fiinte umane, dupa cum parintilor revine si obligatia de a supraveghea copiii.
Or, prin raportare la apararile formulate in cauza, instanta apreciaza ca in speta exista o carenta evidenta, atat in indeplinirea obligatiei de supraveghere, cat si in atitudinea parintilor de a-si invata copiii ca datoreaza respect cadrelor didactice, deoarece din orice unghi si cu oricata ingaduinta ar fi privita, activitatea de batjocorire a unui cadru didactic nu poate fi niciun moment considerata doar o „copilarie/o prostie copilareasca”, asumarea unei astfel de atitudini nefiind justificata nici macar de exercitarea dreptului la aparare, ca strategie procesuala.
De asemenea, nu poate fi primit nici argumentul libertatii de exprimare, consacrat de art. 10 paragraf (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece paragraful (2) din acelasi text de lege dispune ca exercitarea acestui drept comporta indatoriri si responsabilitati si poate fi supusa unor restrangeri care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora.
Mai mult, dreptul la libera exprimare cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice, respectiv libertatea de a face afirmatii si chiar de a emite judecati de valoare, in masura in care exista o baza factuala suficienta care sa le sustina, in caz contrar considerandu-se depasite limitele libertatii de exprimare (c. Pedersen si Baadsgaard c. Danemarcei, pct. 76; Timpul Info-Magazin si Anghel c. Moldovei, pct. 37).
Or, in speta, faptele minorilor nu au constat in primirea/comunicarea de idei, ci in caricaturizarea unor trasaturi fizice ale reclamantei, astfel ca nu suntem in prezenta unei expresii a libertatii de exprimare, ci a unei actiuni de batjocorire prin care s-a adus atingere imaginii reclamantei, aspect care tine de sfera vietii private a acesteia.
Referitor la sustinerea ca paratul M.C. a sters contul de Facebook creat pe numele reclamantei a doua zi dupa ce l-a infiintat, instanta apreciaza ca aceasta aparare este lipsita de relevanta sub aspectul savarsirii faptei, care a fost instantanee, cata vreme, prin simpla postare a fotografiilor asociate cu numele reclamantei, acestea au fost puse la dispozitia unui numar nelimitat de utilizatori ai platformei.
De asemenea, este lipsita de relevanta si sustinerea ca pe platforma FB exista peste 50 de conturi cu numele B.M., cata vreme contul in discutie a fost creat pe numele reclamantei B.M, iar crearea contului a fost popularizata intre elevi, dupa cum irelevanta este si apararea referitoare la faptul ca organele de politie chemate de directoarea unitatii de invatamant pentru a investiga cele intamplate ar fi adresat amenintari minorului M.C., cata vreme aceste aspecte nu au nicio legatura cu conduita reclamantei.
Mai mult, aceasta aparare nici nu a fost dovedita, ramanand o simpla afirmatie, dupa cum nu a fost dovedita nici sustinerea ca minorul T.R. a fost nevoit sa se mute la alta scoala, deoarece declaratiile martorelor M.A.C si N.A. au dovedit faptul ca transferul minorului a fost realizat ca urmare a dorintei familiei in acest sens.
De asemenea, paratii nu au dovedit nici sustinerile referitoare la faptul ca minorilor le-a fost scazuta nota la purtare din cauza celor intamplate, desi din sustinerile reclamantei, coroborate cu inscrisurile depuse la (f. 87-89) si respectiv cu declaratia data de martorul S.Z., rezulta ca acest lucru s-a dorit, dar nu a fost posibil din cauza amenintarilor si a presiunilor exercitate de parata T.E. pe fondul unui viciu de procedura, astfel ca in final minorul T.R. a primit media 10, iar minorul M.C. a primit media 8, insa nu din acest motiv, ci din cauza unui numar de 50 de absente nemotivate.
Prin urmare, cata vreme minorii au savarsit o fapta cu caracter ilicit, care a adus atingere onoarei si reputatiei reclamantei, iar in speta nu s-a dovedit faptul ca parintii minorilor ar fi exonerati de raspundere civila, urmeaza ca sunt indeplinite toate cerintele prevazute de art. 1372/NCC pentru angajarea raspunderii civile delictuale a acestora, iar instanta apreciaza ca modalitatea optima de reparare a prejudiciului cauzat reclamantei consta, atat din plata unor despagubiri, cat si din prezentarea publica de scuze, in conditiile art. 253/NCC, motiv pentru care va dispune in acest sens si, in consecinta, va obliga paratii sa achite reclamantei suma de 30.000 lei, cu titlu de despagubiri si, totdata, va obliga paratii la publicarea, pe cheltuiala proprie, a prezentei hotarari intr-un cotidian local de larga audienta.
In ceea ce priveste despagubirile acordate, se impune precizarea ca cuantumul acestora a fost stabilit, atat cu luarea in considerare a gravitatii valorilor sociale lezate, cat si a naturii prejudiciului cauzat reclamantei, precum si a faptului ca pentru repararea acestui prejudiciu s-a dispus si masura prevazuta de art. 253 alin. (3) lit. a) si alin. (4)/NCC.”
