CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Instanța de apel a anulat amenda de 1000 lei primită de o femeie după ce a sesizat prin 112 că fiul ei este în pericol să fie agresat în parc. Polițiștii au considerat că femeia a apelat serviciul 112 fără un motiv întemeiat. Instanța de apel notează în motivare: ”Agentii statului ar fi trebuit să aibă rol activ și sa cerceteze cu mai multă atenție cele prezentate”
Extras din Decizia nr. 66/2020 din 17 Ianuarie 2020 – Tribunalul Prahova:
”Prin procesul-verbal de contravenție contestat nr… încheiat la data de 11.05.2019 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Prahova, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se că la data de 11.05.2019 ora 17, aflându-se în incinta Parcului Tineretului locul de joacă pentru copii a apelat serviciul 112, fără motiv întemeiat.
Sub aspectul legalității actului sancționator, tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contavenție, raportat la motivele de apel, tribunalul reține că potrivit art. 32 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 34/2008 ,,apelarea abuzivă a numărul unic pentru apeluri de urgență 112 sau transmiterea de mesaje abuzive la numărul 113, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei. ”
Din probele administrate în cauză reiese că la data constatării faptei a fost apelat serviciul de urgență 112 de către apelantă sesizând că fiul său este în pericol de a fi agresat de niste persoane aflate în parc. Din fișa de intervenție la eveniment rezultă că un echipaj al Poliției s-a deplasat la fața locului și a constatat că fapta reclamată nu impunea deplasarea de urgență a unui echipaj SNAU 112 (f.20).
De fapt apelanta petentă nu contestă că ar fi apelat serviciul 112, ci faptul că a efectuat acest apel din motive de siguranță.
Pentru a fi considerată abuzivă, apelarea serviciului 112 trebuie să se efectueze într-o situatie care nu se încadrează printre cele enumerate de art. 2 alin. 2 din OUG nr. 34/2008 , potrivit căruia „numarul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul” .
În prezenta speta, instanța constată că apelanta petentă a semnalat printr-un apel la Serviciul 112 un comportament prin care s-ar fi adus atingere vieții fiului sau, iar agentii de politie s-au limitat la a merge la locul faptei si la a adresa doar niște întrebari apelantei, fără să întreprindă o ancheta efectiva, respectiv nu au consemnat daca fiul apelantei prezenta urme de agresiune sau în ce stare emotională se afla aceasta sau fiul său.
În acest context, instanta reține că incidentul semnalat de apelanta petentă organelor statului nu se circumscria unui eveniment de viata pur privată, conjugală, ci reprezenta o semnalare cu privire la comiterea unei infractiuni flagrante într-un loc public, motiv pentru care agentii statului ar fi trebuit să aibă rol activ și sa cerceteze cu mai multa atentie cele prezentate. În lipsa unei anchete efective cu privire la circumstantele cauzei, instanta concluzioneaza ca situatia de fapt retinuta de organul constatator în procesul-verbal de contraventie nu reflecta realitatea de la data apelării serviciului 112.
Deși intimata precizează în fișa de intervenție precum și în rapoartele de caz ale agenților constatatori (rapoarte încheiate nu la momentul întocmirii procesului-verbal ci la aproximativ 2 luni de la incident) faptul că la momentul la care echipajul de poliție a ajuns la fața locului nu a fost constatat incidental semnalat, aceasta nu înseamnă că pretinsa agresiune asupra fiului apelantei nu ar fi putut exista la momentul la care apelanta a apelat serviciul 112 și să se încheie până la venirea organelor de poliție.
Mai mult, instanța reține și incidența art. 1 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia ”Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție”, stabilindu-se astfel, drept o cerință esențială pentru existența faptei contravenționale, vinovăția contravenientului.
Or, în cauză tribunalul consideră că lipsește vinovăția apelantei, actul întocmit de agentul constatator necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă, nefiind dovedită existența faptei. Având în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța constată netemeinicia celor reținute în procesul-verbal în ce privește însăși existența faptei contravenționale și a vinovăției apelantei.
În acest condiții, criticile aduse de către apelantă se dovedesc întemeiate, și prin urmare și apelul declarat, motiv pentru care în aplicarea art.480 C.p.civilă, tribunalul urmează a admite apelul, respectiv a schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii plângerii contravenționale.”
