CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Curtea Constituțională a motivat decizia prin care a admis sesizarea de neconstituționalitate formulată de Guvernul României și a constatat că Legea pentru completarea Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este neconstituțională în ansamblul său.
În motivare vedem că judecătorii CCR au respins mai multe critici de fond cu privire la legea care introducea judecarea plângerilor contravenționale în sistem online, cum ar fi lipsa fișei financiare, dar a admis acțiunea din două motive: că nu au fost stabilite criterii după care instanța să decidă dacă judecă sau nu online și că s-a stabilit eronat data intrării în vigoare.
”Curtea reține că aprecierea pe care trebuie să o realizeze instanța de judecată atunci când încuviințează 9 măsura solicitată vizează, în esență, două categorii de problematici: de natură tehnică și juridică. Evaluarea tehnică nu impune o reglementare specială, deoarece presupune examinarea unor condiții clar determinate, cu caracter obiectiv – existența sau nu a infrastructurii necesare desfășurării ședințelor de judecată prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală. Evaluarea juridică însă, dat fiind domeniul de incidență al legii, este una cu un grad ridicat de complexitate, impunând un cadru precis de reglementare. Or, legea criticată nu stabilește criterii pentru ca instanța să poată decide dacă încuviințează sau nu cererea contravenientului de desfășurare a ședințelor de judecată exclusiv prin sisteme de telecomunicații audiovizuale. Astfel fiind, în acord cu criticile formulate, Curtea reține că încuviințarea solicitării cererilor de judecare a cauzelor în materie contravențională prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală trebuie stabilită printr-o reglementare clară și precisă, circumstanțiată exigențelor impuse de art.20 din Constituție cu raportare la art.6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale.”, se arată în decizia CCR
Cu privire la al doilea aspect, judecătorii constituționali notează: ”Curtea reține, totodată, un aspect care a fost menționat de autorul sesizării în corelație cu criticile de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la pretinsa încălcare a art.138 alin.(5) din Constituție, și anume data intrării în vigoare prevăzută de actul normativ criticat. Din fișa actului normativ rezultă că această dată de intrare în vigoare – 1 ianuarie 2022 (sâmbătă) a fost stabilită și aprobată prin votul Parlamentului în condițiile în care legea a fost adoptată de Camera decizională în 21 decembrie 2021, ulterior fiind trimisă la promulgare în data de 27 decembrie 2021. Au fost ignorate astfel atât prevederile art.77 din Constituție, care prevăd un termen de 20 de zile lăsat de Constituție la dispoziția Președintelui pentru promulgarea legii, cât și cele ale art.78 din Constituție, potrivit cărora „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.” Chiar dacă Guvernul nu a invocat în sesizarea formulată aceste dispoziții constituționale, s-a referit totuși la intrarea în vigoare a legii atunci când a motivat critica sa referitoare la impactul financiar, supunând astfel acest element evaluării Curții Constituționale. Or, Curtea nu poate ignora un viciu de neconstituționalitate evident, chiar dacă acesta nu a fost încadrat exact din punctul de vedere al temeiului constituțional (a se vedea, mutatis mutandis, dintr-un alt cadru de referință, dar incidentă la nivel de principiu, Hotărârea din 31 martie 2020 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dos Santos Calado și alții împotriva Portugaliei).”
