Cum și-a motivat Andrea Chiș votul public împotriva comunicatelor UNBR despre condamnarea avocatului Roșu

Judecătoarea Andrea Chiș a anunțat public în ședința CSM că votează pentru apărarea independenței autorității judecătorești față de comunicatele UNBR în cazul Roșu. ”Este de fapt cu mult o depăşire a discursului public permis atât avocatului individual, dar cu atât mai mult instituţiei care reprezintă avocatura”, a spus membrul CSM înainte de a vota.

Andrea Chiș a argumentat punctat votul ei:  ”Şi eu am fost la congresul Uniunii Barourilor şi repet ce am spus şi acolo: colegii avocaţi în sală se simt oarecum într-o poziţie de inferioritate pentru că judecătorul este cel care conduce lucrările, însă în ceea ce priveşte afirmaţiile, declaraţiile în spaţiul public, noi judecătorii, şi procurorii, când e cazul, suntem într-o situaţie defavorizată pentru că avem o obligaţie de rezervă, care nu ne permite să răspundem unor acuze nejustificate care ni se aduc uneori. Aceasta este platforma în care putem să ne exprimăm şi am să o şi fac cu voia dumneavoastră.

Vreau să discut patru chestiuni: prima- reacţia instituţională: pe cine sau pe ce apără?  A doua chestiune: aţi vorbit de bază factuală versus judecăţi de valoare. Vreau să vedem ce înseamnă bază factuală şi cât este doar judecată de valoare în reacţia dumneavoastră instituţională. A treia chestiune: s-a spus şi astăzi, se spune şi în comunicatele UNBR- ce înseamnă exerciţiul normal al profesiei de avocat, pentru că eu în această perioadă am avut o revelaţie cu privire la ce cred organele Uniunii, organele instituţionale, despre ce înseamnă exerciţiul normal al profesiei de avocat. Şi a patra chestiune este una de procedură- dacă putem să votăm separat pe cele două sau trei solicitări, mai exact ale colegilor şi ale instituţiei Înaltei Curţi cu privire la aceeaşi chestiune, pentru că vorbim de acelaşi obiect: apărarea autorităţii judecătoreşti în ansamblul ei- sau şi CSM ca şi Justiţia ar trebui să fie legată la ochi, să nu se uite cine cere, ci ce cere. Aşa cum am făcut-o şi în Secţia pentru judecători atunci când ne-am însuşit solicitarea domnului avocat Ţucă şi am apărat reputaţia şi independenţa unor colegi judecători. Chiar dacă domnul avocat avea un interes în cauză. 

Iată deci revin la primul punct: reacţia dumneavoastră instituţională. Prima reacţie instituţională a fost citată de colegul meu, Mihai Balan. Doamna preşedintă a Înaltei Curţi din delicateţe nu a citat-o. Eu mă uit doar răspunzând sau încercând să răspund la întrebarea: pe cine sau pe ce a apărat instituţia, mă uit la titlul primului comunicat de presă al UNBR care spune despre “discrepanţa dintre două hotărâri judecătoreşti privindu-l pe avocatul Robert Mihăiţă Roşu”. Aşadar mă întreb: a apărat un principiu sau a apărat un avocat, UNBR-ul? De fapt dacă citesc hotărârea, nu doar un avocat a fost condamnat în acest dosar, au fost condamnaţi doi avocaţi. Aceasta este o chestiune factuală. Nu discut de ce şi nu discut calitatea hotărârii, dar e simplu să ne uităm la dispozitivul ei şi să vedem că nu doar un avocat achitat de prima instanţă a fost condamnat în calea de atac, ci doi avocaţi. Şi cu toate acestea, în reactia UNBR-ului apare doar numele unuia dintre aceştia. Condamnaţi la ani de închisoare, 5 respectiv 4. Sau contează modalitatea de individualizare a pedepsei? Aceasta este prima reacţie instituţională. Pornind de la condamnarea unuia din doi avocaţi de fapt prin aceeaşi hotărâre se ajunge la generalizări, de natura celor citite de colegul meu, pentru că se spune “ într-adevăr că există o discrepanţă radicală între două hotărâri judecătoreşti care arată slăbiciunile sistemului. Cu consecinţe grave asupra credibilităţii Justiţiei. Aceasta slăbiciune cu consecinţe asupra credibilităţii..şi iaraşi se repetă”.

Deci se spune de două ori în cuprinsul comunicatului de presă dacă ne uităm la acest lucru. Adică se porneşte de la o condamnare şi se ajunge la o generalizare. Sigur că am văzut că pe parcursul timpului de la acest comunicat din decembrie, de a doua zi după hotărâre, UNBR şi-a mai modulat discursul, ca să nu spun că a avut o evoluţie desteaptă, spun eu, din perspectivă comunicaţională, transferând problema din apărarea unui avocat în apărarea apărării. Dar în acest dosar nu a fost condamnată apărarea, ci a fost condamnat un avocat. Pardon, doi avocaţi dacă citim hotărârea. Şi atunci e adevărat, se pot pune într-o cheie generală, şi mă uit la un alt comunicat din aprilie care a avut ca rezultat reacţia colegilor de la Înalta Curte, şi care continuă cu această generalizare spunând că ”demersul nostru instituţional are ca scop atenţionarea asupra faptului că generalizarea unor viziuni care tind să destabilizeze constantele rolului actorilor în actul de justiţie, tind să pună în pericol nu doar profesia de avocat dar şi alte profesii juridice”. Deci iată, generalizări. Cred că am răspuns la prima întrebare, chiar dacă nu foarte direct. Pe cine sau pe ce a apărat instituţia: un avocat, doi avocaţi, dreptul la apărare?

A doua chestiune: bază factuală versus judecată de valoare. Baza factuală, se spune aici, este doar discrepanţa dintre cele două hotărâri: ale primei instanţe şi ale instanţei de apel. În aceeaşi zi, după cunoştinţele mele, acelaşi complet a dat o hotărâre inversă. Dintr-o condamnare în faţa primei instanţe a fost achitare. Culmea, tot faţă de un profesionist al dreptului. Nimeni nu a spus nimic că este o problemă lucrul ăsta; Și cred că este extrem de grav să transmitem opiniei publice că instanţele de control judiciar nu pot să schimbe soluţiile instanţelor care fac obiectul controlului. Pentru că asta ar înseamna să nu mai aibă nici un rost controlul judiciar. Ştiu că, colegul meu Traian Briciu pe care îl apreciez extrem de mult şi cu care am colaborat, şi împreună cu domnul Dragne, am participat la foarte multe conferinţe, ştim foarte bine de ce avem nevoie de căi de atac. Tocmai pentru a corecta greşeli din hotărârile obiect al căilor de atac. Aşadar, să spui că există o discrepanţă care destabilizează, deci iată o generalizare, asta este o judecată de valoare, care destabilizează de fapt un sistem judiciar şi credibilitatea într-un sistem judiciar, eu cred că este de fapt cu mult o depăşire a discursului public permis atât avocatului individual, dar cu atât mai mult instituţiei care reprezintă avocatura. Sigur că aceasta este iarăsi prima reacţie, discrepanţă semnificativă între cele două hotărâri.

Apoi s-a încercat într-adevăr mai mult şi s-a vorbit aici de colegii noştri avocaţi despre o altă bază factuală. Pentru că s-a deplasat discuţia pe punerea sub semnul întrebării a autorităţii de lucru judecat a unor hotărâri din civil, despre audirea unor judecători. Pentru cei care ne ascultă: aceste chestiuni  nu au nicio legătură cu condamnarea domnului avocat Roşu. Pentru că aceasta cauză a avut două imobile. Judecătorii au fost ascultaţi cu privire la pădurea Snagov. Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor civile s-a discutat despre pădurea Snagov. Domnul avocat alături de o doamnă avocat au fost condamnaţi pentru un alt imobil, Ferma Băneasa. Eu doar am spus o chestiune factuală, şi nu am comentat soluţia. Ideea este, apropo de bază factuală. Nici aceasta nu constituie bază factuală pentru că nu are legătură, nici o legătură, cu condamnarea. Deci iată că dacă este să răspund la a doua întrebare: am o bază factuală, sau vorbim doar de judecăţi de valoare, eu cred că nu există o bază factuală. Şi în jurisprudenţa Curţii Europene, acolo unde nu ai o bază factuală ci ai doar o judecată de valoare, libertatea de exprimare nu este apărată.

A treia chestiune. Ce înseamnă exerciţiul normal al profesiei de avocat. Pentru că s-a tot vehiculat în spaţiul public. Şi aici citez, din ultimul comunicat al UNBR din 14 aprilie care este anexat unuia dintre rapoartele Inspecţiei Judiciare. 14 aprilie 2021. Spune aşa: “o serie de aspecte obşnuite ale avocatului au fost considerate infracţiuni. De asemenea aspecte de deontologie profesională au fost tranferate în spaţiul răspunderii penale”. Şi stau să mă întreb: s-au încălcat sau nu s-au încălcat nişte norme de deontologie? Pentru că am citit şi eu hotărârea Uniunii, care aprobă codul deontologic al avocaţilor. Este vorba de Hotărârea 268/17.06.2017 care se găseşte pe site-ul UNBR şi am văzut ce înseamnă exerciţiul normal al profesiei de avocat.

Se spune în aceste comunicate că nu poate fi obligat avocatul să depună la dosar acte care sunt defavorabile clientului său. Vorbesc de comunicate, nu vorbesc de hotărâre. Dar mă uit în codul dumneavoastră deontologic şi care spune că tu nu poţi să depui la dosar un înscris sau probe despre care tu ştii că nu corespunde adevărului. Şi atunci care este adevărul? Cel din Codul deontologic sau cel din comunicatele dumneavoastră? Şi eu apreciez, faţă de acest ultim comunicat, că recunoaşteţi că cel puţin nişte încălcări ale codului deontologic au avut loc. Pentru că din ce am citit eu nu e vorba doar de exerciţiul normal al profesiei de avocat. Şi mă întreb, şi fără să fac o referire la dosar, ci întreb la modul general, despre o poveste pe care eu nu am crezut-o până recent. A contacta avocatul părţii adverse, fără ca partea adverse să ştie, este o chestiune deontologică? A-l determina să spună altceva decât dorea să spună e o chestiune deontologică? Iată că Baroul singur transpune, cel puţin pe acest tărâm deontologic, aceasta chestiune a dreptului la apărare; deci recunoaşte în opinia mea, sau poate mă înşel eu şi îmi explică colegii, că cel puţin o încălcare a codului deontologic s-a produs, iar dacă ne uităm la Legea 51/1995 încălcările sau încălcarea hotărârilor Uniunii este şi abatere disciplinară. Deci vorbim cel puţin despre o abatere disciplinară. Sigur că aici deja este vorba despre o apreciere a dânşilor, dacă este o abatere disciplinară sau o încălcare a codului deontologic, sau că n-ar putea fi încadrată în normele de drept penal. Aici vă răspund cu textele din legea noastră, a statutului, care spune că sunt anumite abateri că sunt abateri disciplinare în măsura în care nu îmbracă forma unor infracţiuni. Aşadar pe o stare de fapt eu pot să calific că ar fi o infractiune sau o abatere disciplinară. Deci a treia chestiune era aceasta a exerciţiului normal a profesiei de avocat.

Şi a patra chestiune, cu care de fapt am început, este că avem trei solicitări. Toate trei au acelaşi obiect, motiv pentru care eu voi vota, şi vă spun şi acum, şi voi vota public, admiterea celor trei cereri de apărare a autorităţii judecătoreşti în ansamblul ei.”

Președintele UNBR Traian Briciu: ”Nu ceream cuvântul sub nicio formă dacă doamna judecător Chiş nu se adresa cu dumneavoastră şi evident se uita la mine. Tocmai de aceea spun că comunicatele în general, pornind de la o hotărâre judecătorească care are inculpaţi cu nume şi prenume într-un titlu, poţi să-i individualizezi prin asta. Dar noi în nenumărate rânduri am spus că intervenţia profesiei de avocat nu vizează situaţia unui avocat ci nişte probleme ale profesiei care s-au reflectat în.., din întâmplare, într-un anumit caz, care sigur avea un potential mediatic suficient. Şi cu asta am răspuns la prima problemă. În legătură cu baza factuală suficientă, am spus întotdeauana: discrepanţa nu a fost sesizată numai de noi, şi nu e singura. Rechizitoriul şi motivele de apel constituiau suficiente baze factuale pentru a te exprima. Acuma că noi ne-am exprimat înţelept, corect sau nu, nu asta e discuţia. Dacă aveam dreptul să o facem. Şi zic că din punctul acesta de vedere, aveam.

Şi acum ultima chestiune pentru care de altfel, pentru asta am luat cuvântul în primă fază. Se continuă aceeaşi problemă care de altfel asta a generat temerea majoră şi generează temerea majoră. Că o astfel de viziune ar putea să devină sistemică. Adică ce este ne-deontologic este penal. Or, pentru Dumnezeu, deontologicul nu ştim încă dacă este disciplinar! Magistraţii care toţi au încălcat codul deontologic au fost condamnaţi penal? Doamne fereşte dacă se întâmplă aşa ceva, chiar nu aş vrea să fiu nici avocat, nici magistrat, şi oricum nici măcar profesor de drept. Este evident că gradele răspunderii sunt diferite şi nu cred că trebuie să discutăm de cod deontologic sau disciplinar, ci exclusiv de penal. Noi asta tocmai am atras atenţia. Şi asta era temerea şi ea este reflectată, din păcate, nu numai în hotărâre. Nu numai în rechizitoriu şi în motivele de apel. Ci încă şi astăzi. Vă muţumim!”

Andrea Chiş: ”Vreau să vă spun că eu nu am spus sub nicio formă că acele fapte sunt fapte penale sau nu. Acesta e rolul instanţei de judecată. Eu am spus doar, şi v-am întrebat pe dumneavoastră, care este diferența exerciţiul normal al profesiei de avocat şi încălcarea codului deontologic la care chiar dumneavoastră faceţi referire în ultimele comunicate?

Şi a doua chestiune, apropo, pentru că s-au amintit reacţia organismelor internaţionale, şi s-a tot discutat aici la început să nu ne vindem ţara s.a.m.d. Pe mine chiar mă interesează reactia organismelor internaţionale şi am constatat de data asta, cu îngrijorare într-adevăr, că ele apreciază, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, că este un trend generalizat în România acest lucru. Adică a fost condamnat un avocat, de fapt doi, dar despre unul vorbim, înseamnă că de acum încolo întreaga profesie de avocat este în pericol. Aşa au înteles toate organismele internaţionale. Şi nu pot să nu vă mărturisesc că pe mine mă deranjează extrem de tare acest lucru. Pentru că o consider o anatemă asupra întregii justiţii din România. Şi citesc chiar, într-adevăr scrisoarea CCBE de pe site-ul dumneavoatră, care vorbeşte despre trenduri recente în acest sens. ”

Andrea Chiș de la minutul 01.49.47

Comments

comentarii