„Un judecător din Republica România are mai puține drepturi decât un inculpat”

Judecătorul Ioan Fundătureanu de la Curtea de Apel Pitești a reacționat după apariția motivării hotărârii nedefinitive prin care Secția pentru judecători a CSM a decis, cu majoritate, retrogradarea sa din gradul profesional de curte de apel în cel de tribunal. Sancțiunea privește motivarea deciziei prin care completul din care făcea parte a agravat, în apel, pedeapsa fostului ministru Daniel Chițoiu. În noua postare, Fundătureanu susține că majoritatea a dedus reaua-credință din faptul că el și colegul său nu au recunoscut că au greșit. Judecătorul avertizează că soluția disciplinară, dacă va fi menținută, i-ar putea descuraja pe magistrați să își expună pe deplin raționamentul în hotărâri. Contextul sancțiunii, relatat de Clujust.

”A apărut și motivarea în dosarul nr. 10/J/2026 al CSM-Secția pentru judecători în materie disciplinară. Ca o primă impresie, motivarea soluției majoritare este de o tendențiozitate macroscopică și plină de rea-credință.

A fost o lectură care nu mi-a căzut prea bine, dar care m-a și amuzat atunci când am văzut cum sunt schimonosite cuvintele și raționamentele pentru a contura o abatere disciplinară care nu există.

Prin cei cinci judecători care au pronunțat soluția majoritară, CSM a ratat în cauza noastră și rolul de garant al independenței justiției, prin modul cum a judecat raționamentul nostru logico-juridic , dar și rolul unei instanțe de judecată , prin faptul că, la stabilirea relei noastre credințe, a extras probe de vinovăție din atitudinea noastră de negare a faptei.

Într-un proces penal nu ai voie să extragi probe de vinovăție împotriva inculpatului din atitudinea de nerecunoaștere a faptei. Si tot într-un proces penal atragi atenția inculpatului că tot ceea ce spune poate fi folosit împotriva sa.

În cauza noastră, instanța disciplinară, care îndeplinește și rolul constituțional de garant al independenței justiției, nu ne recunoaște aceste drepturi. Pentru cei cinci majoritari, reaua noastră credință a rezultat din faptul că nu am recunoscut că am greșit, iar apărările noastre, adică ce am spus și am susținut, s-au întors împotriva noastră, prin răstălmăciri și mistificări. Fără probe. Așa cum o arată și opinia minoritară.

Cu alte cuvinte, într-o procedură disciplinară, un judecător din Republica România are mai puține drepturi decât un inculpat. Asta ar trebui să fie o veste foarte tristă pentru mai mulți factori de răspundere din acest stat, fie ei politicieni sau magistrați. Sau nu?

Dosarul disciplinar pune într-adevăr , în conflict, două principii: dreptul la apărare versus independența judecătorului pe soluție. Și de aici două abordări, vizibile în cele două opinii.

Cei cinci majoritari se plasează clar în spatele dreptului la apărare, chiar exercitat abuziv. (De fapt, nici nu este apreciat, ca abuziv, instanța disciplinară făcând propria judecată asupra acestui aspect). El este absolut, citându-se o opinie doctrinară.

Ceilalți, minoritarii, pun preț pe independența judecătorului și pe inadmisibilitatea intruziunii instanței disciplinare în raționamentul logico-juridic.

În spațiul public s-a exprimat și punctul de vedere, expus și în opinia majoritară, că prin jurisprudența noastră s-ar crea un efect de descurajare asupra modului concret în care avocații își construiesc apărările.

De partea cealaltă, colegul meu a spus că din cauza abordării majoritarilor, simte că nu mai poate fi independent în solutionarea dosarelor, punct de vedere cu care sunt de acord.(Acesta a fost și motivul pentru care a cerut transferul pe Secția civilă).

Cu alte cuvinte, soluția majoritară induce și ea un sentiment de insecuritate și o frică în activitatea judecătorului. Așadar, două feluri de frici care trebuie luate în calcul ca posibile efecte în modul în care se vor configura, pe viitor, dreptul la apărare versus independența judecătorului.

Și tot pornind de la acest schimb de frici, fac și o previziune, pornind de la dosarul nostru . Este aproape nulă probabilitatea ca un avocat, în procesul penal, să mai simtă o descurajare în modul în care își va exercita strategia de apărare.

În schimb, va fi foarte mare probabilitatea ca un judecător (penalist, mai ales) , să resimtă același efect de descurajare în expunerea raționamentelor logico-juridice. Repercusiunile, pentru actul de justiție, inclusiv pentru dreptul la apărare, vor fi dintre cele mai grave.

Speța noastră poate deschide o dezbatere. Soluția majoritară a CSM, dacă va fi menținută, o poate închide. Cu efecte destul de constrângătoare asupra modului în care judecătorii își vor înțelege independența!”, a postat judecătorul Ioan Fundătureanu.

Comments

comentarii