Andrea Chiș: ”îmi exprim admirația și acordul față de conducerea Facultății de Drept UAIC”

Profesorul de drept poate și este chiar indicat în cazul multor materii predate în facultate să fie și un practician al dreptului. Aceasta înseamnă, însă, nu doar un drept în plus, dreptul de a cumula mai multe profesii, ci și obligații în plus, pentru că trebuie să respecte etica și valorile ambelor profesii și să fie atent la rolul din care vorbește atunci când le predă studenților.

Am constatat că profesorii de drept avocați penaliști apără în multe situații inculpați. Evit să folosesc sintagma „cu precădere”, dar, la unii, s-ar putea face o statistică numai din ce postează pe social media sau scriu pe diferite site-uri, inclusiv studiile pe care le publică și care se referă în principal (sau exclusiv) la drepturile inculpaților. Mai puține referiri și studii am găsit despre drepturile victimelor și aici vreau să o menționez pe colega mea, Diana Ionescu, care face asta.

Este foarte important atunci când un profesor predă dreptul să nu uite din ce rol o face.

Am constatat că nu doar cei care predau penal, ci și unii care predau drept constituțional sau drepturile omului scriu și le vorbesc studenților, cel puțin uneori, din perspectiva avocatului care apără inculpați. Profesorul de drept trebuie să fie neutru și să mențină o aparență de neutralitate față de materia pe care o predă, să promoveze valorile specifice ei atunci când predă și să nu le confunde cu cele ale altei profesii pe care o exercită și care îi completează experiența profesională.

Să nu ne mirăm că vorbim dezechilibrat, adică mai mult, despre empatia față de inculpat decât vorbim despre empatia față de victimă. Chiar au fost admise cereri de recuzare a unor judecători, cum a fost cazul Ralucăi Moroșanu, pe motiv că nu sunt suficient de empatici față de inculpați. Nu cunosc existența vreunei cereri de recuzare admise pentru lipsă de empatie față de victimă. Invit pe oricine are exemple de acest fel, să le spună în comentarii.

Atunci când ești profesor de drept, trebuie să fii foarte atent la valorile facultății tale, siguranța psihologică a studenților fiind fundamentală. Studenții de la drept și nu numai trebuie să se simtă în siguranță fizic și psihologic atunci când vin la cursurile unui profesor de drept. Atunci când acesta devine un abuzator, studenții nu mai sunt în siguranță, iar conducerea facultății nu doar că are dreptul, dar este obligată să ia măsuri pentru a restabili siguranța.

Avocatul abuzatorului apără un client, dar, atunci când este și profesor al aceleiași facultăți, ia contact direct frecvent, iar ulterior evaluează, acordă note, posibilelor victime ale acestui client și martorilor din procesul penal, studenți cărora, în aceste calități, este obligat să le adreseze întrebări (unele inconfortabile) și chiar să-i decredibilizeze pentru a asigura apărarea clientului său.

Oare chiar nu vedem din avion un conflict de rol transpus într-un conflict de interese creat chiar de avocatul profesor, conflict în care s-a poziționat de bună voie și pe care moral și legal era recomandat, chiar obligat să îl rezolve acesta, printr-o solicitare adresată de el însuși/ea însăși facultății? Un judecător aflat în situația de a judeca într-o astfel de situație s-ar fi abținut.

Avocatul poate alege între a apăra clientul inculpat ori a le preda posibilelor victime și martori. Nimeni nu îl împiedică să aleagă clientul. Nimeni nu îl oprește să fie avocatul oricui. Dar, atunci când face asta, va trebui să renunțe să le predea posibilelor victime și martorilor din proces pe durata acestuia, pentru că a devenit incompatibil cu calitatea de profesor.

Nu pot decât să îmi exprim admirația și acordul față de conducerea Facultății de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași pentru că a pus, în sfârșit, pe prim plan interesul studenților. Profesorii sunt acolo pentru ei, nu invers.”, a postat Andrea Chiș.